Repetă Grecia „reţeta portugheză”?
Primul meci din actuala ediţie a turneului final al Campionatului European de fotbal se desfăşoară în cadrul grupei A, între echipa Poloniei şi cea a Greciei. Favorită conform calculelor hârtiei este Polonia. Din mai multe puncte de vedere. În primul rând, joacă în faţa propriilor suporteri. În al doilea rând, beneficiază de un lot net superior valoric faţă de cel al grecilor. Nu în ultimul rând, pe parcursul ultimilor ani, naţionala Poloniei s-a aflat pe un trend ascendent, în timp ce Grecia, chiar dacă s-a calificat direct de pe locul 1 din grupa preliminară, se poate spune că a fost favorizată şi de tragerea la sorţi. A avut, cu excepţia unei Croaţii ieşite din formă, parte de adversari de mâna a doua şi a treia: Israel, Letonia, Georgia şi Malta.
În Grecia, iubitorii fotbalului speră ca fotbaliştii antrenaţi de portughezul Fernando Santos să repete isprava de acum 8 ani din Portugalia. Atunci, plecată din start fără nicio şansă, Grecia a reuşit să dea lovitura şi să câştige competiţia. O coincidenţă: ca şi acum 8 ani, Grecia debuta împotriva echipei gazdă, pe care a întrecut-o atât în grupă, cât şi în finală. Atunci, grecii au murit în teren, s-au apărat ca la hochei, aruncându-se cu capul în bocancul adversarului. Din echipa de atunci mai sunt acum în lot doar trei jucători: mijlocaşii Karagounis şi Katsouranis şi portarul (rezervă atunci) Chalkias.
Polonezii mizează pe „tridentul” campion al Germaniei cu Borussia Dortmund: Robert Lewandowski, „Kuba” Blaszczykowski şi Lukasz Piszczek. Dacă cei trei vor evolua cum au făcut-o pe stadioanele din 1 Bundesliga, cu siguranţă că Polonia nu va avea probleme în acest meci. La casele de pariuri, Polonia este cotată cu 1.90 – 2.00 pentru victorie (cote frumoase pentru pariori), iar o victorie a Greciei este văzută între 2.80 şi 3.00. Egalul este cotat între 3.10 şi 3.20. (Meciul începe la ora 19.00 – ora României şi este transmis de TVR 1)
Rusia-Cehia, un meci de 1 X 2
Al doilea meci al grupei A aduce în faţă reprezentativele Rusiei şi Cehiei, două echipe care nu mai au nevoie de prezentare. Meciul se anunţă unul echilibrat, orice rezultat fiind posibil. Rusia se bazează aproape în totalitate de jucători din campionatul intern, excepţia fiind atacantul lui Arsenal, Andrei Arshavin, care este şi căpitanul echipei. Cehii vin cu jucători din mai multe campionate, dar nu se ştie dacă vedeta lui Galatasaray, Milan Baros, va fi aptă de joc la momentul primului fluier al arbitrului.
Rusia a jucat ultimul amical împotriva Italiei, săptămâna trecută, şi a obţinut o victorie zdrobitoare, 3-0. Nu trebuie însă omis faptul că tabăra italiană era afectată de acuzaţiile de corupţie, care planează şi asupra unor internaţionali. În ultimul amical, cehii au cedat acasă, 1-2, în faţa mult mai puţin cotatei Ungaria. Dacă ar fi să ne luăm după rezultatele din ultimele amicale, Rusia este favorită certă. Dar niciodată amicalele de dinaintea unei mari competiţii nu au dat măsura reală a formei unei echipe.
La casele de pariuri avem următoarele cote: victorie Rusia 2.10-2.10; victorie Cehia 2.80-2.90-3.00; egal 3.20-3.30. (Meciul începe la ora 21.45 şi este transmis pe Dolce TV)
Stadioanele „Euro 2012”
- Varşovia – Stadionul Naţional: 58.500 locuri (3 meciuri gr.A, 1 sfertfinală, 1 semifinală)
- Gdansk – PGE Arena: 43.600 locuri (3 meciuri gr.C, 1 sfertfinală)
- Wroclaw – Stadionul municipal: 42.800 locuri (3 meciuri gr.A)
- Poznan – Stadionul municipal: 43.300 locuri (3 meciuri gr.C)
- Kiev – Stadionul Olimpic: 60.000 locuri (3 meciuri gr.D, 1 sfertfinală, finala)
- Donetsk – Dombas Arena: 50.000 locuri (3 meciuri gr.D, 1 sfert finală, 1 semifinală)
- Harcov – Stadionul Metalist: 35.000 locuri (3 meciuri gr.B)
- Lvov – Lvov Arena: 30.000 locuri (3 meciuri gr.B)
Turism sexual şi preţuri exorbitante în Ucraina
În ultimele zile, mai multe ONG-uri din Ucraina, dar nu numai, au tras un semnal de alarmă, arătând că Donetsk şi (mai ales) Kiev au devenit capitale ale turismului sexual. În urmă cu două zile, celebrele protestatare topless din grupul „Femen” au reuşit să transmită presei internaţionale un mesaj, în puţinele minute până când au fost săltate brutal de către miliţienii din Kiev. Oleksandra Şevcenko, una dintre liderele protestatarelor, a declarat următoarele pentru tabloidul britanic „The Sun”: „În ultimele luni, turismul sexual a luat o amploare fără precedent în Ucraina. Vrem să se ştie că ucrainencele nu sunt obiecte sexuale şi Ucraina nu trebuie să fie un bordel”.
Conform aceleiaşi publicaţii, numai în Kiev s-au deschis în această lună 7 cluburi de dans la bară şi striptease, iar experţii susţin că 30% dintre prostituatele din această ţară sunt infectate cu HIV.
Tot în Ucraina, pe parcursul turneului final se mai înregistrează un fenoment negativ, ceea ce va aduce pierderi atât statului, cât şi UEFA. Hotelierii din oraşele unde se desfăşoară meciurile turneului final au ridicat până la cer preţurile. Astfel, într-un modest hotel de doar 2 stele, o noapte de cazare a ajuns la 1.000 de euro. Este şi motivul pentru care la ora actuală 15.000 de bilete pentru suporterii străini nu au fost achiziţionate.
Euro-statistică
12 „centenari” la Euro 2012
Un număr de 12 jucători au însumat, până la debutul acestui turneu final, peste 100 de selecţii în echipa naţională. Cei 12 sunt următorii:
129 – Iker Casillas (portar – Spania)127 – Anders Svensson (mijlocaş – Suedia)121 – Shay Given (portar – Irlanda)115 – Giorgos Karagounis (mijlocaş – Grecia)115 – Robbie Keane (atacant – Irlanda)114 – Miroslav Klose (atacant – Germania)114 – Olof Mellberg (fundaş – Suedia)114 – Dennis Rommedahl (atacant – Danemarca)114 – Anatoliy Tymoshchuk (fundaş – Ucraina)113 – Gianluigi Buffon (portar – Italia)108 – Xavi (mijlocaş – Spania)105 – Andriy Shevchenko (atacant – Ucraina)
Doar 5 debutanţi
La polul opus, al jucătorilor care nu au bifat nicio selecţie în naţională, se află doar 5 fotbalişti. Este vorba de Jack Butland (portar – Anglia), Kasper Schmeichel (portar – Danemarca), Ivan Kelava (portar – Croaţia), Emanuele Giaccherini (mijlocaş – Italia) şi Vladimir Granat (fundaş – Rusia). Alţi 20 de fotbalişti au în dreptul lor doar o singură selecţie în naţională, iar câte 2 selecţii au înregistrat un număr de 14 fotbalişti.
92 de jucători au 30 de ani şi peste…
Din totalul celor 368 de jucători prezenţi în loturile celor 16 participante la turneul final, exact un sfert – 92 – dintre sunt veterani, adică au depăşit pragul psihologic al vârstei de 30 de ani.
Cel mai în vârstă jucător este unul dintre portarii Greciei, Kostas Chalkias, care are 38 de ani. El este urmat de un trio care a împlinit 36 de ani: Nikos Liberopoulos (atacant – Grecia), Shay Given (portar – Irlanda) şi Oleksandr Horyainov (portar – Ucraina)
Cu 35 ani şi 34 de ani sunt câte 6 fotbalişti, 33 de ani au 9 fotbalişti, 32 de ani – 17 fotbalişti, 31 – 19 fotbalişti şi 30 – 31 fotbalişti.
…7 au sub 20 de ani
Doar 7 fotbalişti au sub 20 de ani, deci, se poate spune că se califică şi pentru jocurile „UEFA under 19”. Doi fotbalişti abia au depăşit graniţa junioratului clasic (18 ani). Este vorba de Jetro Willems (fundaş – Danemarca, 2 selecţii), Alex Chamberlain (mijlocaş – Anglia, 1 selecţie). Alţi 5 fotbalişti au 19 ani: Rafal Wolski (mijlocaş – Polonia, 1 selecţie), Kostas Fortounis (mijlocaş – Grecia, 1 selecţie), Jores Okore (fundaş – Dabemarca, 2 selecţii), Maksin Koval (portar – Ucraina, 0 selecţii), Jack Butland (portar – Anglia, 0 selecţii).
Retro Europene
Epoca postromantică
Ediţia CE 1980 a însemnat sfârşitul erei romantice a campionatelor europene, desfăşurate până în 1976 cu turneu final eliminatoriu cu participare a doar patru echipe. Reţetele financiare tot mai bune înregistrate de turneele finale ale Campionatului Mondial au făcut ca şi UEFA să decidă o schimbare a sistemului. Astfel, în 1980, la turneul final se califică câştigătoarele grupelor preliminare şi (în premieră) din oficiu, ţara gazdă, iar jocurile se dispută în două grupe, a câte patru echipe. Câştigătoarele joacă finala mare, iar echipele de pe locurile doi, finala mică.
Preliminarii: Grecia lasă URSS acasă!
Grupa 1. Anglia a defilat în faţa celor două Irlande, Bulgariei şi Danemarcei, lăsând doar un singur punct, în 8 meciuri, la Dublin, 1-1 cu Irlanda.Grupa 2. Belgia s-a impus cu emoţii (un singur punct în plus) în faţa Austriei. În disputa pentru locul 1 (întâlnirile directe s-au încheiat, ambele la egalitate) au contat rezultatele indirecte, în special înfrângerea acasă a Austriei, 1-2, în faţa Portugaliei. Celelalte echipe din grupă, Scoţia – prestaţie modestă şi Norvegia – eşecuri în linie.Grupa 4. Duel în trei între Olanda, Polonia şi RDG. Toate trei s-au „distrat” cu codaşele grupei, Elveţia şi Islanda, luându-le toate punctele puse în joc. Între favorite, rezultatele au fost împărţite, astfel, Olanda a scos 5 puncte în cele 4 meciuri din „mini grupa” cu celelalte favorite, Polonia, 4 puncte iar RDG, 3 puncte. Paradoxal, calificarea s-a decis însă în ultima jumătate de oră a ultimului meci: RDG-Olanda 2-3. Germanii socialişti au avut 2-0 la un moment dat, au fost egalaţi iar în minutul 70 olandezii au înscris golul victoriei. Dacă RDG câştiga, ea era echipa calificată, iar vicecampioana mondială din 1978, Olanda, rămânea acasă.Grupa 5. Campioana Europei „en titre” a avut drept principal adversar „noua Franţă” a lui Michel Platini. Duelul se anunţa unui foarte echilibrat, dovadă că ambele echipe şi-au împărţit victoriile, fiecare câştigând pe teren propriu. A mers mai departe Cehoslovacia, din cauza unui „accident” al Franţei, chiar la Paris, 2-2 cu Suedia. A fost punctul pierdut care a contat enorm în economia calificării.Grupa 6. Cea mai echilibrată grupă, cu o învingătoare total nescontată: Grecia s-a calificat cu 7 puncte, în timp ce ocupanta ultimului loc (4), URSS (!), a terminat cu 5 puncte calificările. După primele trei meciuri din grupă, surpriza se numea Finlanda 3-0 cu Grecia şi 2-1 cu Ungaria, dar URSS nu dădea impresia că poate pierde calificarea, 2-0 cu Grecia în primul meci. A urmat nebunia în grupă. Ungaria 2-0 cu URSS, Grecia 4-1 cu Ungaria, Finlanda – URSS 1-1, Grecia – URSS 1-0, şi surpriza s-a consemnat: în premieră, în istoria ei, Grecia ajungea la un turneu final de fotbal. Nu trebuie însă omis faptul că URSS era la ora schimbului de generaţii, iar Ungaria se afla în căderea liberă din ultimii ani. Dar tot atât de adevărat este faptul că nici grecii nu aveau o echipă solidă. Două nume mari sunt în „11” elen: Delikaris şi Mavros. Un lot mult mai subţire decât cel din 1969 – cu Sideris, Papaioannou, Domazos, Botinos, Dedes şi Ikonomopoulos, care ne-a dat emoţii pe „23 August”. Dacă URSS nu ar fi făcut egal în ambele meciuri cu Finlanda (rezultate considerate ca fiind mari surprize la vremea respectivă) şi ar fi bătut Ungaria la Moscova (scorul a fost 2-2), atunci grupa nu ar fi dat o câştigătoare bombă.Grupa 7. RFG a avut partenere de vis în calificări: Turcia, Ţara Galilor şi Malta. Şi cu tineretul dacă ar fi jucat, vest-germanii nu ar fi ratat calificarea. Totuşi spre ciuda pariorilor de astăzi, în grupă s-a înregistrat una din uriaşele surprize ale deceniului: Malta – RFG 0-0. În retur s-a înregistrat un absolut normal 8-0 pentru nemţi.
O decizie imbecilă a FRF
În calificările pentru CE 1980, România s-a aflat, ca şi la preliminariile pentru CM 1978, în faţa „barajului” format de Spania şi Iugoslavia. Totul se decidea în lupta în trei. A patra echipă din grupă, Cipru, nu conta, evident. România a început bine, cu un 3-2 acasă cu Iugoslavia şi cum „plavii” au pierdut anterior 1-2 acasă cu spaniolii, se credea că la turneul final va merge ori Spania, ori România. Tricolorii pierd cu 0-1 în Spania şi joacă un meci cvasi-decisiv contra ibericilor pe 4 aprilie 1979 la Craiova. A fost un meci de senzaţie al României, care pur şi simplu a masat în careul advers o echipă a Spaniei în care străluceau un Alexanko, Del Bosque, Asensi, Carassco, Dani, Ruben Cano sau Quini. Românii au condus cu 1-0 şi 2-1, dar au fost egalaţi la singurele raiduri spaniole în terenul nostru din cauza unor gafe impardonabile ale neexperimentatului (pe atunci) portar, Silviu Lung, afla la a doua sa selecţie. De ce nu a mai fost selecţionat Narcis Coman, cel mai bun fotbalist român al anului 1978, este un mister. Se ştie că Lung a fost titularizat pentru că meciul se juca la el acasă la Craiova. Mai mult, în meciul contra spaniolilor din minutul 60, am jucat în 10 din cauza unui fault de roşu necugetat al regretatului Zoli Crişan. O victorie în acest meci ne-ar fi deschis clar drumul calificării. După acest egal, şansele au rămas teoretice şi eventuala calificare a României depindea de obţinerea a patru puncte în deplasările din Cipru şi Iugoslavia şi de o eventuală victorie a „plavilor” în Spania.
Şanselor teoretice ale României au fost însă demolate de o decizie imbecilă a FRF. Pe 13 mai 1979 este trimisă în Cipru echipa olimpică a României, alcătuită pe scheletul lui FC Argeş, echipă ce conducea în campionatul intern. Aceasta se afla angrenată într-o dublă preliminară cu Ungaria pentru JO din 1980. În tur, olimpicii au câştigat cu 2-0 şi erau optimişti în privinţa returului din 30 mai. Pentru a avea un meci oficial în picioare, FRF a considerat că meciul cu Cipru este tocmai bun pentru pregătire. În teren lucrurile au stat însă altfel. Olimpicii au fost de nerecunoscut şi astfel Cipru a obţinut primul punct din istoria meciurilor contra României. După acest egal (1-1), calificarea era iremediabil pierdută, culmea, inclusiv după ce Iugoslavia a bătut în Spania. (În 1965, după ce nu mai erau şanse la calificarea la CM 1966, FRF a trimis în Turcia o naţională formată 95% din jucătorii Rapidului, iar rezultatul a fost următorul: prima victorie într-un meci oficial a Turciei asupra României.) Ultimele meciuri din grupă, cele cu Iugoslavia în deplasare (1-2) şi Cipru acasă (2-0) nu au mai contat.
Turneul final
Belgia a dat lovitura, dar…
La turneul final, prima grupă a fost câştigată de RFG. Vest-germanii au învind contrafavoritele Cehoslovacia (1-0) şi Olanda (3-2) şi în ultimul meci s-au menajat cu Grecia (1-1). Cehii şi olandezii au terminat la egalitate (1-1), iar locul 2 s-a decis la golaveraj: cine a batut la scor mai mare Grecia. Cehii au câştigat cu 3-1 în timp ce olandezii doar cu 1-0.
În grupa a doua, Belgia a reuşit o calificare de senzaţie în finală, în faţa a trei adversari de marcă, mult mai bine cotaţi: Italia (ţară gazdă), Anglia şi Spania. Calificarea Belgiei a fost una la golaveraj şi s-a datorat în primul rând Italiei care a jucat… italieneşte. Belgia a bătut Spania cu 2-1 şi a terminat la egalitate 1-1 cu Anglia şi 0-0 cu Italia. „Azzurrii” au mai făcut un 0-0 cu Spania şi un 1-0 cu Anglia. Belgienii cu 4 puncte s-au calificat cu golaverajul de 3-2, faţă de Italia, golaveraj 1-0, contând criteriul golurilor mai multe marcate.
În meciul pentru locul 3, după 90 de minute Cehoslovacia – Italia a fost 1-1, s-a trecut direct la lovituri de departajare şi cehii au câştigat cu 9-8.
În finală, Germania s-a impus în faţa „surprizei” Belgia, cu 2-1, într-o finală în care românul Nicolae Rainea a fost acuzat că a tras cu nemţii.
Roma, 22 iunie 1980
Stadio Olimpico: 48.000 spectatori
RFG – Belgia 2-1 (1-0)
(Hrubesch min.10, 88; Vandereycken min.72 pen.)
RFG: Schumacher – Kaltz, K.H.Förster, Stielike, Dietz, Briegel (55 Cullmann),
Schuster, H.Müller, K.H.Rummenigge, Hrubesch, K.Allofs.
Belgia: Pfaff – Gerets, L.Millecamps, Meeuws, Renquin, Cools, Vandereycken,
Van Moer, Mommens, Van der Elst, Ceulemans.
