Povestea unei renașteri, Ionuț Adrian Capezan, de la abisul dependenței la puterea vindecării

Timp de zece ani, viața lui Ionuț Adrian Capezan a fost o luptă tăcută, dusă între aparențe de succes și o suferință profundă. Din exterior, părea că are tot ce și-ar putea dori un tânăr antreprenor: co-fondatorul a doua platforme online, activ în zona de marketing digital și servicii web, cu un portofoliu internațional și proiecte constante. Însă în spatele tastaturii, dincolo de coduri și conversații profesionale, se ascundea o dependență care îi măcina viața pas cu pas: cocaina.

Ce a început ca un consum „de weekend”, „pentru distracție”, a devenit, pe parcurs, o spirală periculoasă ce l-a tras cât mai adânc. Între episoadele de consum, Ionuț trăia o depresie greu de descris, o anxietate care îl bloca până și în gândurile cele mai simple și un gol sufletesc tot mai apăsător. Ceea ce mulți nu înțeleg este că viața unui dependent nu se definește doar prin momentul în care consumă, ci mai ales prin durerea dintre doze – acel vid în care creierul, obișnuit cu un aflux artificial de dopamină, nu mai produce singur plăcere, motivație sau bucurie. Iar asta este o suferință reală, cronică, invizibilă.

Ultimul an a fost cel mai dur. Cocaina a fost înlocuită cu crack, fumat la sticlă, iar ritmul a devenit frenetic. În scurt timp, Ionuț a început să piardă tot: sănătatea, banii, liniștea, relațiile. De la 80 de kilograme a ajuns la doar 52. A fost diagnosticat cu prostatită cronică, gastrită severă, iar dantura i s-a degradat vizibil. Corpul lui era în colaps, dar nici pe departe atât de prăbușit precum era sufletul. Atacuri de panică, insomnii, stări de paranoia – toate deveniseră parte din cotidian.

Ce face povestea lui cu atât mai tulburătoare este faptul că, în tot acest timp, Ionuț a continuat să muncească. A livrat proiecte, a comunicat cu clienți, a întreținut aparența unei vieți normale. Avea chiar o mașină la taxi, cu șofer angajat. Dar și aceea a fost vândută pentru a cumpăra droguri. Apoi un teren, în valoare de 40.000 de euro – toți banii s-au dus, fără urmă. Pentru că drogurile, așa cum spune el, „șterg orice logică și atașament față de ceea ce ai construit. În final, nu mai contează nimic altceva decât următoarea doză.”

Punctul de cotitură a venit într-un moment de slăbiciune absolută. Când a simțit că își pierde mințile. Când nu mai putea dormi, nu mai putea mânca, nu mai putea simți. Atunci a decis să ceară ajutor. Și viața lui s-a schimbat radical.

A ajuns la clinica SocialMed din Târgu Mureș, un centru specializat în tratarea dependențelor. Acolo a văzut pentru prima oară, față în față, ce înseamnă cu adevărat distrugerea adusă de droguri. A întâlnit oameni de toate vârstele, în special dependenți de cristal (metamfetamină), una dintre cele mai periculoase substanțe, ieftină, amestecată cu ingrediente toxice precum otravă de șobolani sau anestezic pentru cai. Multe dintre cazuri ajunseseră deja în schizofrenie paranoidă ireversibilă, cu simptome care nu mai pot fi tratate.

În acel mediu, Ionuț a început procesul de reconstrucție. Nu a fost ușor. Corpul avea nevoie de refacere. Psihicul – de reconectare. Dar în fiecare zi în care a ales să continue, a mai câștigat o bătălie. A început să mănânce din nou, să simtă gustul real al mâncării. A început să doarmă fără coșmaruri. A început să zâmbească fără să mimeze. A recăpătat 30 de kilograme, ajungând la 82. Dar, mai important decât orice, a început să vorbească.

Pe TikTok, Ionuț a început să-și spună povestea. Nu din dorința de expunere, ci din responsabilitate. Sute de mii de oameni au vizionat relatările lui. A fost sincer, dur, direct. A arătat cum arată viața reală a unui dependent, dincolo de imaginea „cool” asociată cocainei în cluburi și evenimente mondene. A vorbit despre WC-urile din cluburi și nunți, unde cocaina a devenit regula, nu excepția. A atras atenția asupra faptului că mulți tineri încep „de curiozitate”, dar ajung, în doar câteva luni, la episoade de psihoză, paranoia și chiar tentative de suicid.

De multe ori, dependența nu se naște din slăbiciune, ci din durere nevindecată. Ionuț spune că, deși părea mereu puternic în fața altora, în interior se lupta cu traume, nemulțumiri, presiuni. Cocaina a fost inițial o evadare. Apoi a devenit o închisoare. E important să înțelegem că în spatele fiecărui consumator există o poveste. Nimeni nu ajunge acolo întâmplător. Iar empatia poate face diferența între o condamnare și o salvare.

Recuperarea nu este un drum ușor. Sunt zile în care tentația reapare. Gânduri care spun „doar o dată” sau „ai trecut prin mai rău”. Dar Ionuț a învățat să contrazică acele gânduri. A învățat să ceară ajutor când îi este greu. Să vorbească deschis. Să nu se rușineze cu trecutul, ci să-l transforme în forță.

Mulți dintre cei care l-au descoperit prin rețelele sociale i-au spus că povestea lui i-a făcut să renunțe. Că i-a salvat de la un pas greșit. Că au început și ei să caute ajutor. Asta înseamnă puterea exemplului personal. Să folosești propriul întuneric ca să aprinzi o lumină pentru alții.

Dar dincolo de toate, ceea ce l-a motivat să lupte a fost un nume: Antonio Dacian, fiul lui de patru ani și jumătate.

„Pentru el am ales să trăiesc. Vreau să fiu un tată prezent. Să-l privesc în ochi fără rușine. Să-i arăt ce înseamnă un om care a căzut, dar s-a ridicat.”

Astăzi, Ionuț este încă în proces de recuperare, dar cu o perspectivă total diferită. Nu se mai ascunde. Nu se mai minte. Alege, în fiecare dimineață, să fie curat. Să muncească. Să iubească. Să fie acolo.

Povestea lui este o lecție despre curaj, durere, dar mai ales despre renaștere. Este dovada vie că indiferent cât de jos ai căzut, există întotdeauna o cale înapoi. Trebuie doar să recunoști că ai nevoie de ajutor. Să îl ceri. Și să nu renunți.

Poți urmări campania sinceră de conștientizare pe contul TikTok al lui Ionuț: @kpe.vl