Lumea e plină de pericole majore care pot fi invocate când ele sunt activate. Chile allendist se îndrepta spre o a treia cale: nici în sistemul sovietic, nici în „lagărul“ capitalist. A fost invocat pericolul sovietizării și regimul allendist a fost răsturnat printr-o lovitură de stat.
A treia cale ar fi fost ea însăși un pericol pentru interesele „lagărului“ capitalist. Putea fi contagioasă. Putea „infesta“ toată America de Sud. Ca să uite chilienii de ea, regimul de după Allende (o dictatură militară) a fost sprijinit să pornească spre o rapidă dezvoltare bazată pe consum (adică pe împrumuturi externe). Regimul Pinochet a călcat în picioare drepturile omului ani de zile. Acest pericol al nerespectării drepturilor omului n-a mai fost invocat pentru situația din Chile, dar era utilizat din plin pentru situația din țările comuniste.
În epoca postcomunistă, cel mai des invocat pericol pentru situația din țările ex-comuniste este naționalismul. Dar ce înseamnă el, de fapt? Încercarea unor guverne de a proteja prin suprataxare exploatarea resurselor lor naturale și încercarea de a taxa profiturile fugitive ale marilor corporații. Acum, la noi, PSD a anunțat că va introduce o suprataxare cu 25% la exporturile de resurse naturale neprelucrate și că va căuta o formulă de impozitare a faimoaselor transferuri de prețuri prin care marile profituri devin, pe hârtie, în contabilitate, mici.
Nu altceva proiectase Allende pentru Chile.
Acolo a fost nevoie de un puci militar. Casta milionarilor din America de Sud era educată în SUA, în mare respect pentru capitalismul de piață liberă (puțin reglementată). Elemente de critică economică a dereglementării piețelor nu știau generalii, nici elemente de critică a creșterii datoriei suverane.
La noi, cultura economică este, azi, lucrul cel mai prost răspândit printre elite și, când este mai bine răspândit, este dogmatizat în formula neoliberală (dereglementări peste dereglementări).
Ce se va întâmpla cu acest program pesedist (naționalist, în ochii neoliberalilor), care, fără vocalize teoretice, propagandistice sau ideologice, urmărește să extragă multe miliarde din circuitele marilor corporații ce lucrează pe piața din România și să le aducă într-un Fond suveran de investiții pentru dezvoltare prin reindustrializare?
Deocamdată, vedem că a fost blocat din interior, chiar prin premierul pesedist. Mai vedem că puțini economiști explică strategia de dezvoltare din miezul programului. O protejează prin discreția lor? Vedem, de asemenea, că este purtat un lung război politico-juridic pentru a menține ușor arestabilă persoana președintelui PSD. Vedem, în fine, că președintele PSD nu are autoritatea morală care l-ar putea ajuta să câștige acest război.
În ce afacere ne aflăm? Suntem pe punctul de a compromite o a treia cale (între globalizare și naționalism) de dezvoltare. Nu este pusă în practică, aici, la noi, nicio tactică pucistă de urgență.
Timpul are răbdare cu neoliberalii: încet, încet, pas cu pas, facem noi ce facem și praful și pulberea se vor alege din strategia cuprinsă în miezul acestui proiect de țară.
Cum asta? Simplu: la noi, au fost scoase din joc relațiile de la om la om (le suspectăm a fi trafic de influență) și au fost înlocuite cu relațiile instituționale. Ceea ce înseamnă că fiecare poate sabota pe fiecare, birocratic.
Nu ne mai leagă idealurile, ci procedurile și… DNA.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.