Din cînd în cînd, mai apucă un chef nebun să stau de povești cu prietenul meu Oscar. Nu mult. Nu des. Pe vremuri, cînd împărțeam același apartament, ne întindeam la taclale cu orele și rezolvam și problemele comunismului și ale Europei și ale lumii studențești.
Mai ieri, din senin, Oscar deschide o discuție despre zăpadă. Omul a copilărit într-o zonă muntoasă, nu departe de o pîrtie de schi. Alunecă pe zăpada înghețată mai ceva ca o umbră. Ai zice că este un balerin pe schiuri. Asta mă și complexează în fața lui. Și-a luat un apartament pe Warhte și de acolo urcă pe pîrtie sau, dacă nu-i zăpadă, face cîteva ture pe munți. Dacă zăpada este bună, trage cîteva coborîri. Cu două-trei demonstrații pe Postăvarul face liniște pe pîrtiile din Poiana Brașov. Toți ajung să se întrebe:
-Cine-i ăsta și de la ce club vine?
Ei bine, Oscar începe povestea despre o potecă prin zăpadă:
-Domnule, ca să ies spre Poiana Mică, trebuie să o iau pe o cărare strîmbă, îngustă și pieptișă. E ca dracul! Parcă îi făcută pentru teste de alpinism. Ca să pot urca, trebuie să calc exact ca balerinele. Și, cînd fac un nou pas, musai să pun piciorul exact în fața celuilalt, chiar, puțin încălecat. Altfel, alunec și cad! Și, pe zăpada asta de o jumătate de metru, ieri, am căzut de două ori. Dacă mă întorc, pot să o iau la vale ca un sac de cartofi scăpat din vîrful dealului. Dacă dau să mă proptesc, mîna mi se afundă pînă la umăr în troian. Dacă mă răsucesc în sens invers, malul de zăpadă afînată vine peste mine. Dau să caut o piatră cu piciorul. Se duce ca prin pene. Dacă îl mai întind puțin, simt golul de la marginea potecii. Adică prăpastia! Nici cum nu-i bine și orice aș încerca, tot la vale mă duc, pentru că nu găsesc un punct de sprijin. Să mă reazem de ceva, să mă proptesc cumva într-un pietroi, într-o cioată, într-o scorbură. Nici să strig nu pot. N-am la cine! Nimic! La stînga este valea, la dreapta, muntele abrupt și înghețat iar, în fața mea, cărarea lată numai cît o curea de călugăr bătut.
-Și?
-Na! Așa suntem noi acum! Speriați, pe un drum subțire cu o pantă pe care n-o prea putem ataca, de o parte, prăpastia, de cealaltă, muntele de piatră din care nu putem mușca și, în față, vârful spre care oricît ne-am chinui nu prea putem avansa. Spune și tu? Pe cine să cred? Pe ce informație să mă bazez? În ce vești pot să cred? Ce contract rămîne valabil? Ce să produc? Ce merge și ce nu? Pe ce politician să contez? La ce bancă să bat? Tu nu vezi că, pe zi ce trece, oamenii se poartă de parcă ar fi atinși de un covid al vorbăriei, de o pandemie a golăniei și a neseriozității? Dacă politicianul zice astăzi una și mîine alta, de ce Popescu să nu facă la fel? Dacă președintele și-a tras sute de hectare, de ce să nu-și tragă și ministrul și primarul? Spune și tu, ce vremuri sunt astea? Tot felul de caricaturi ajung să decidă pentru viața noastră. Nu numai în România! Și prin alte părți, inclusiv în Europa! Parcă politicieni așa proști și derbedei n-au fost niciodată. Și de un tupeu fără margini. Pentru enormitățile pe care le auzi acum, altădată te ardeau pe rug sau te vîrau la mititica. Or, te izolau pe o insulă și îti tăiau limba! Acuma te invită la toate televiziunile că faci audiență. Nimeni nu vrea să mai audă o discuție serioasă. Bancuri, enormități, glume proaste, fomfleuri. Dacă înjuri, ai curaj. Ești viteaz. Pe vremuri, pentru lipsa de respect față de comunitatea în care trăiai, te expulzau! Acum, ești tare. Te decorează!
-Te-a lovit pesimismul, zic eu.
-Pe dracul! Îmi lipsește un om, o voce, un punct de sprijin. Cineva în care să cred. Chiar așa! Cineva în care să cred și să-mi spună ceva convingător. Altfel, alunecăm vertiginos pe panta asta de care îți ziceam și de care mă tem.
-Este o vreme a comunicării planetare, prietene! Tot omul are idei și vrea vizibilitate. Adică, glorie! Se crede deștept și îndreptățit să arate ce poate. Dar, cei mai mulți nu sunt în stare decît să nege orice!
-Spune și tu, ce lume-i asta?
Și răspunsul, concluzia, se amînă, iar, pentru data viitoare, pentru următoarea situație de criză, pentru următoarea decizie cretină a nu știu cărui ministru sau cu ocazia următoarei declarații imbecile a celui mai popular politician român.
cu foarte mici exceptii nu exista politicieni in Romania ci doar politruci. din pacate toti sunt sprijiniti de securime. nimeni nu ajunge la „borcan” daca nu este santajat si/sau santajabil. in rest, articolul este foarte frumos…insa stim toti ca realitatea este: SECURIMEA TRADATOARE CONDUCE ROMANIA. oricine ar veni la putoare acum ori ne va dona cu totului-tot ori va instaura o dictatura crancena. CARE O FI ACEL OM INTELIGENT, EDUCAT SI NEGOCIATOR SA NE SCOATA DIN „POTECA” ASTA? Eu nu vad pe nimeni. o sungura voce care nu va place apara romanii in acest moment si aceea este Diana Sosoaca. Spuneti-ne va rog o singura persoana pe care o vedeti Dumneavoastra alaturi de noi? Cine este acea voce acea persoana educata, cu carte? Diana Sosoaca tipa adevarat! De revolta! Ati auzit-o pana acum? NU. toti tipam prin ea. ea este vocea noastra disperata. Multumesc pentru articol.
Ce ar zice imbecilii la judecata universală (înfricoșată)? Doamne, de ce nu ne-ai lăsat și pe noi să conducem lumea?, iată, au răspuns la întrebarea asta, că îi lasă chiar acum; evident până la o vreme.
Am crezut că dacă scăpăm de dictatură, or să dispară și imbecilii; n-au dispărut. Ii vedem perpelindu-se pe sticle, speculând, instigând, manipulând, urlând, amenintand…Fatalitate! Am rezistat cotropitorilor, dar ne mănâncă lipitorile noastre naționale. Puține sunt posturile de tv care să nu fi difuzat porcăriile unor astfel de vietăți. Neavând conștiință politică nici cât o zambilă ofilită, șmecherașii de cartier consideră că au dreptul la opinie proprie, separată – absolutamente beton, bomba. Demnă de Cartea Ororilor! Și el, și ea, și ei… Conspirologii, parerologii, sabotorologii își bulbuca ochii, își umflă gușa, își ciupesc buricul burdihanulului și-și cotcodacesc, într-o isterie de Turn Babel, opiniile liber…tine. Porcaieli, firește! Demne de Oscar!
Cred că aici greșim mulți. Majoritatea dintre noi căutăm cu disperare un om și uităm să fim noi înșine oameni.
Iar în aste timpuri, când toată lumea coboară, de bunăvoie sau de-a berbeleacul, nu-i neapărat nevoie să urci. E o mare performanță să poți sta pe loc.
S-aveți o zi bună.
In „țara noastră” a fost instaurat rapid după 1990 un regim caracterizat prin corupție, nepotism și autoritarism. Cei care clamează că vor să elimine „statul paralel” sunt recrutați in rețeaua diversioniștilor ce coabitează cu marionetele din fruntea Guvernului, a SIE și a SRi.
Rețeaua locală a ofițerilor acoperiți ai SIE ce dețin funcții importante în stat este controlata de Servicii ale hegemonilor( parteneri strategici).Arhitectura națională de suveranitate a Statului, pepiniera sa de personalități loiale Națiunii, cred că este spulberată…
S-a dus vremea regelui/liderului pescar!
Alt timp, alt Ev, alta Era!
Povesti asemanatoare cu dileme absconse emanau fanii # prin 2017-2018. Delirau frenetic si cautau berbecul care sa conduca turma. Iar toti berbecii propusi erau doar castraveti. Muraturile erau la borcan, conservate de servicii, iar acum hacuie Romania.
Ceea ce a fost semanat timp de 30 de ani, acum se culege. A fost semanat „vant”, bineinteles ca se culege „furtuna”.
Cu siguranta de vom regasi ca oameni, dar printre alti oameni. Nicidecum printre „conserve”
S-a dus vremea regelui/liderului pescar!
Alt timp, alt Ev, alta Era!
O consiliera USR din primaria Timisoarei, s-a gandit (ce-o fi stand in spatele gandului?) sa puna de-un flagrant. Si-a luat niste prieteni, telefonul cu care se filma si niste jandari(sic) si s-au dus la restaurantul unui hotel din centrul Timisoarei sa puna de-un scandal. La reactiile negative primite, USRista fotogenica a dat-o in plans. Patronul hotelului, simpatizant USR, plange si el pe de-alta parte. Vorba lui Oscar, in cine sa mai crezi?
Din cate stiu, in patria mioritica pisoiului sau dulaului i se spune Oscar, doar la teutoni e prenume de cetatean,dar asta nu inseamna ca nu putem sa stam de vorba, inclusiv pe „problemele…cronice ale comunismului si ale Colhozului Bolsevic european”, stiind precis ca nu o sa ne…miaune sau latre la Securitate! In orice caz ca sa fim in stare sa „atacam panta”
putem sa o botezam…Dragnea, Fierea sau Sosoaca reusind astfel sa stam bine infipti pe piciore, fara sa riscam alunecarea
sau chiar prabusirea in prapastia unde astepta…”binomul” sa ne inghita! Insa altceva ma preocupa la Dl Nistorescu, lipsa
sa de orientare atat de franc destainuita, bajbaiala prin ceatza teutona sau…franca care-l face incapabil sa mai vada…
problemele comunismului camuflat ideologic si astfel sa le rezolve…Vikingii cand navigau printr-o ceatza densa lansau strigate puternice catre…Odin si Odin ii salva de catastrofe! Oscar abia reuseste sa se salveze pe el, ceea ce e totusi
o performanta stiind ca PCR-ul s-a concasat cu prilejul impingerii sale in prapastie in 1989…
Dombule Nistorescu, nu mai aveti pe ce conta. Ronania creste ca o buruiana pe mijlocul unei strazi. Dar intr-o zi va trece inevitabil o masina….
Vorba unuia : purtăm acuma mască, pentru că unii n-au purtat prezervativ !
Și astfel am ajuns țara cu agricultura în aer și aviația la pământ !
Dar, nu-i bai și în nici un caz nu ne temem de război . Doar suntem țara cu cei mai mulți generali: vreo 2.000, în timp ce SUA are vreo 300 ! Dar avem și alte recorduri raportat și la alte țări mult mai mari :avem cele mai multe servicii speciale, cei mai mulți parlamentari, toate bogățiile naționale ajunse pe labe străine în doar 30 de ani de democrație originală, cea mai mare parte din pământul României vândut la străini ( peste 60 %!!!), cel mai longeviv guvernator, cei mai mulți cetățeni plecați din țară pe timp de pace, cei mai mulți așa ziși prieteni care ne vor răul și cel mai aprig dușman pe care nu-l doare nici în coor de noi, dar noi îl amenințăm tot timpul că-l distrugem 😉 , cei mai mulți etnici străini care ocupă cele mai importante funcții în stat ( primele zece în ordinea importanței naționale!) .
Tot noi cred că deținem recordul de a ne ucide conducătorii adevărați și de a-i suporta pe cei ce ni se impun din alte părți și tot noi, românii suntem acuzați de antisemitism, și cei mai mulți dintre puținii patrioți acuzați de dragoste de neam și Țară excluși , sau marginalizați din viața și trebile Țării !
P.S.
Și tot la noi, de data asta la „Cotidianul”, fără să dai nici un ban, ci doar un click, poți să întâlnești o mulțime de zmei, grădinari, waspuri, jelitoare și alți proști ce râd schimonosit privindu-se-n oglindă, convinși în prostia lor c–i văd pe Rene, Marius, Marin, Alcibiade, Justinianus, sau pe alți buni români și românce , care se coboară spre a fi la nivelul lor !
Spirala reiterarii acestui ciclu de 4 etape este bine inteleasa de specialistii IT. O putem utiliza cand ceva functioneaza incorect sau deloc – cand „sistemul de relatii sociale e deficitar…” ? SISTEMUL nu isi va schimba starea sau comportamentul de la sine, este inertial si a mostenit mare parte din „tarele” sistemului anterior… Intoteauna conjunctura va favoriza sau defavoriza orice incercare de corectare a modului sau de functionare. Analizati daca nu cumva „ciclurile Kondratiev” sunt cicluri de dezvoltare sau de regres… si daca dupa fiecare ciclu in care o generatie creaza bogatie nu urmeaza alt ciclu in care averea este irosita si jefuita de o generatie care mai si ingroapa totul in datorii… Primele 3 cicluri Kondratiev au fost mai lungi apoi resursele dimunuate, cresterea demografica si explozia informationala creaza cicluri mai scurte cu circa 20%.. azi am parcurs deja aproape si doua din cele 3 cicluri scurte… in 2030 aproximativ va incepe un nou ciclu… semnele se vad deja. Resursele sunt epuizate, supravietuirea este tot aprig disputata iar morala sau regulile au disparut aproape cu desavarsire… A 4-a revolutie industriala poate afecta semnificativ raportarea societatii la mijloacele de productie. Problemele demografice, schimbarile climatice, poluarea, instrainarea terenurilor agricole, epuizarea resurselor energetice, etc…, pot determina fie revenirea cu picioarele pe pamant fie un cantec de lebada national. O sansa in plus pot avea comunitatile care vor reusi sa controleze si sa utilizeze eficient si corect resursele publice … CONTROLUL PUBLIC PRIVIND SELECTAREA PROIECTELOR, ALOCAREA SI UTILIZAREA TRANSPARENTA A RESURSELOR ESTE DEFICITAR. Este evidenta nevoia de organizare si solidarizare a cetatenilor, de caractere, de buna credinta, de foarte multa educatie, modestie si coerenta pentru a mai schimba ceva… Si fara GIGO (Garbage In..put, Garbage Out..put)…