Anunțul că guvernul Bolojan cumpără rachete franceze de 2 miliarde de euro în vremuri de restriște și de “solidaritate în suferință” ridică nu nu mai o problemă de moralitate în (geo)politică, ci și una economică.
Se zice în presa main stream că aceste rachete franceze ar costa cu 80% mai mult decât echivalentul american.
Dar cum putem fi siguri că prețul american sau prețul francez e cel corect?
În teoria economică, se zice că prețul este dat de jocul cererii și al ofertei, care ar stabili și necesitatea (trebuința), și contravaloare plătibilă pentru acoperirea trebuinței. Mai contează și raritatea produsului (scarcity), precum și (i)raționalitatea trebuinței. Dar criteriul principal rămâne, în teorie, jocul amintit.
Care este cererea de armament?
-e război sau e război iminent, deci e trebuință urgentă; dacă nu ai propriile capacități de producție și transport, cumperi de la terți, cu orice preț ți se impune;
-militarismul, justificat sau nu, pentru că se teme mereu de război, chiar dacă vrea pace, are nevoie de arme (si vis pacem, para bellum);
-totalitarismul, pentru că se teme de propriul popor, are nevoie de arme pentru instaurarea fricii și pentru represiune;
-facțiunile războinice, teroriștii, segregaționiștii etnici sau religioși, toți au nevoie de arme pentru a se anihila reciproc.
Aceste trebuințe sunt exploatate de industria militară, industrie listată la burse, unde investesc, fără întrebări etice, oameni simpli, fonduri de pensii, fonduri suverane, fundații “umanitare”, bănci; industria militară mai inventează, din când în când, războaie, secesiuni, anexări samavolnice de teritorii; industria militară, dacă provine din țări “ochei”, vinde arme oricui; comerțul pentru acoperirea ultimelor trei trebuințe și chiar și a unei părți din prima trebuință (războiul de agresiune) e o complicitate la crime contra umanității.
Cum se stabilesc prețurile armelor pentru acoperirea acestor trebuințe și pentru ultra-profitul la bursă?
Din pix.
Din simple postări pe X, pe socialtruth sau pe tik tok.
Din declarații la furie, beție, amețeală de la droguri, de la tribuna parlamentului, unde se anunță fie susținerea războiului până la victoria finală, fie pacea prin forță.
Din imperialism militar și cultural: nu faceți ce vă spunem, nu “negociați”? Avem bombe, avem avioane invizibile, submarine, rachete nucleare.
Nu vorbesc aici doar de SUA, ci și de Rusia, China, Israel, Iran și, mai nou, de India și Pakistan, care au arme nucleare.
Prețul armelor nu e dat de cerere și de ofertă. E dat de geopolitică și de complicitate la crimă.
Când leadershipul mondial e rațional și normal la cap, așa cum era cel de acum 80 de ani, comerțul cu arme este redus și păstrează o aparență de etică. Când leadership – ul global e dominat de criminali, clovni, incerți din perspectiva propriei identități de gen/sex și infantili trecuți de vârsta la care ar trebui să de pregătească de nepoți, comerțul cu arme explodează.
Nenorocirea e că armele trebuie utilizate sau distruse în timp pentru ca “investiția” să merite. Ironia neagră este că producția și utilizarea armelor este generatoare masivă de … gaze cu efect de seră. Nimeni nu își pune, însă, problema să taxeze armele și războiul cu impozite pe amprenta de carbon.
Cine se mai preocupă azi, de pace, acea stare a umanității pe care o cânta putinistul John Lenon (imagine all the peo_ple-ăăă), e nebun, pesemne…
Hai Liberare…
dacă ne înarmam tare ii speriem pe ruși. fugi de aici ca sperii rușii!
PS. LA CE PRETURI CUMPĂRA ARME ROMÂNIA? CÂT CER STRĂINII, ATÂTA SE DĂ. Nu se negociază nimic
Asta e o mare problemă!