Episodul petrecut în Comisiile reunite pentru buget ale Parlamentului României, cînd ministrul Muncii, Claudia Ana Moarcăş, a anunţat că trebuie să plece pentru că este chemată urgent la Palatul Cotroceni, îl pune în dificultate pe Klaus Iohannis, căci situaţia creată duce imediat la comparaţia cu cuplul Băsescu-Boc!
De altfel, reacţia parlamentarilor din Comisiile reunite a fost promptă, considerîndu-se că ministrul Claudia Moarcăş îi jigneşte prin faptul că, la simpla chemare la Cotroceni, aceasta lasă baltă discuţiile în vederea adoptării bugetului asigurărilor sociale, în condiţiile în care între preşedinte şi membrii guvernului nu există un raport de subordonare, mai ales în ceea ce priveşte construcţia bugetară. După cum se ştie, preşedintele are un cuvînt de spus asupra formei finale a bugetului doar atunci cînd acesta este trimis la promulgare de către Parlament.
Însă, dincolo de gestul jignitor al Claudiei Moarcăş faţă de cei din comisia parlamentară, atrage atenţia felul în care înţelege preşedintele Klaus Iohannis să se implice în chestiuni care nu există în fişa postului său! A-l chema pe un ministru pentru a discuta cu el despre pensiile militarilor, aşa cum s-a spus în presă, este şi o jignire la adresa premierului, a cărui autoritate este, în acest fel, subminată. Dacă avea vreo nelămurire, Iohannis l-ar fi putut convoca direct pe Cioloş sau măcar i-ar fi cerut acestuia să vină împreună cu ministrul respectiv. Dar, în nici un caz, în timpul discuţiilor din Parlament pe tema bugetului, ci, eventual, înainte de promulgarea lui!
Altfel, preşedintele aruncă în derizoriu şi munca de construcţie a bugetului de la Guvern, dar şi discuţiile din Parlament pe marginea bugetului. Să reamintim care este procesul construcţiei bugetare: fiecare minister vine cu propunerile sale, acestea sînt discute în şedinţă de guvern şi SE ADOPTĂ prin consensul tuturor membrilor cabinetului. Documentul astfel adoptat se trimite în Parlament şi, după discutarea bugetului în Comisiile celor două Camere, unde se adoptă eventualele amendamente, Bugetul României este votat în plen, devenind Lege şi se transmite la preşedinte, urmînd procedura promulgării, cînd poate fi retrimis o singură în Parlament.
Pe tot acest traseu, este absurd ca preşedintele să se implice dincolo de atribuţiile sale constituţionale, întrucît face inutili toţi ceilalţi paşi descrişi mai sus. Cu atît mai gravă este această atitudine a preşedintelui, cu cît se spune despre actualul Guvern că ar fi unul tehnocrat. Păi, dacă aşa acţionează Iohannis cu un guvern fără obligaţii politice, ce va face în cazul în care va lucra cu un guvern al PNL? Va reînvia modul de lucru al lui Traian Băsescu cu Emil Boc?
Realmente, este de neînţeles această – scuzaţi! – „băgare în seamă” a preşedintelui, în condiţiile în care legea prevede care sînt atribuţiile sale în ceea ce priveşte Bugetul. Fără îndoială că prerogativele sale îi permit să-şi exprime public orice opinie, dar să cheme la Palat un ministru chiar în timpul dezbaterii bugetului în comisiile parlamentare este, cu toată bunăvoinţa din lume, un abuz. Dumnealui nu are anul viitor vreo competiţie electorală, aşa încît şi această chemare la ordin a ministrului Muncii poate fi interpretată ca solicitare în favoarea PNL, căci, aşa cum spun sursele gazetarilor, ar fi fost vorba de o discuţie cu ministrul Muncii despre pensiile militare.
Klaus Iohannis a promis o altfel de politică, un altfel de comportament decît Traian Băsescu şi, cu fiecare zi, constatăm nu numai că-şi ia alături sau impune acolo unde poate oamenii fostului preşedinte, dar a început să-i placă şi comportamentul acestuia, adică unul „superior”, „sfătos” şi „atotştiutor”, cu toate că, oricît s-ar chinui, este perceput în spaţiul public mai degrabă ca un taciturn, gafeur şi chiar preocupat mai mult de propria sa familie.
În loc să-şi bage nasul în chestiuni care nu-l privesc, preşedintele ar trebui să se concentreze pe atribuţiile specifice funcţiei sale pentru că, slavă, Domnului!, sînt destule lucruri de făcut, mai ales în ceea ce priveşte politica externă, domeniu din care parcă România s-a retras complet în ultimul an, totul reducîndu-se la cîteva vizite în afară, fără vreun ecou notabil!
Toate aceste consideraţii, alimentate de acţiuni de genul chemării la ordin a unui ministru, nu fac altceva decît să confirme că Iohannis este tot un fel de Băsescu şi, în ciuda sfaturilor pe care i le dau consilierii, chiar domnul preşedinte ar trebui să vadă pericolul uriaş al unei astfel de asemănări! Să nu-şi imagineze că lumea a uitat că preşedintele Traian Băsescu era perceput ca adevăratul prim-ministru, nu Emil Boc, iar rezultatele s-au văzut cînd 7,4 milioane de oameni i-au spus să plece. Nu cred că lui Klaus Iohannis i-ar folosi această percepţie publică de prim-ministru autoproclamat!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.