Primul dicționar explicativ și etimologic al limbii române

Lexiconul publicat la Buda în 1825 este primul dicționar modern românesc, care  cuprinde traducerea în trei limbi (latină, germană și maghiară) a aproximativ 10000 de cuvinte și termeni ai limbii române.

Lexiconul prezintă totodată etimologia cuvintelor și demonstrează originea latină a limbii române. În cuvântul către cititori se arată că „acest Lesicon romanescu-latinescu-ungurescu-nemțescu” a fost făcut „în cursul a trizeci și mai multor ani de bărbați, în lucrul sciinților și mai înteiu în cunoascerea limbei romanesci, bine deprinși”.

Într-adevăr, apariția dicționarului, operă reprezentativă a Școlii Ardelene, a fost posibilă prin efortul și străduința mai multor cărturari. La baza textului s-a  aflat dicționarul tetralingv al lui Samuil Micu Klein (1745-1806) început în 1795, care era gata de tipar în 1806 la Tipografia Universității din Buda. La scurtă vreme după predarea manuscrisului, autorul a încetat din viață. Pentru că la tipografie se mai primise în 1806 un alt dicționar tetralingv, al lui Vasile Coloși (1779-1814), protopop de Săcărâmb (Hunedoara) s-a decis revizuirea și contopirea celor două manuscrise de către acesta în vederea publicării unui mare dicționar. În 1814, când Coloși a murit, textul era departe de a fi gata. Pregătirea pentru tipar a fost dusă mai departe de Petru Maior (c. 1756-1821), care era la acea vreme corectorul secției românești a Tipografiei de la Buda și de Ioan Corneli (1762-1848), preot și director al Școlii greco-catolice din Oradea. După retragerea lui Corneli și moartea lui Petru Maior în 1821, revizuirea și completarea operei a fost preluată de Ioan Theodorovici (c. 1780-1845), parohul bisericii române din Pesta, care a lucrat împreună cu doctorul Alexandru Theodori. Aceștia au finalizat lucrarea pe baza principiilor ortografice ale lui Petru Maior, a cărui lucrare Orthographia română (Ortographia Romana sive Latino-Valachica, Buda, 1819) a fost reprodusă la începutul volumului.

Lexiconul a apărut în vara anului 1825 „cu tipariul și cu cheltuelile Tipografiei a Crăiescei Universitați Unguresci” din Buda. Are  format in-8 (23×14 cm.) și cuprinde cuvântul către cititori (8 p.) și trei părți cu numerotare proprie (VIII, 103, 771 pagini).

Un exemplar al acestei valoroase lucrări lexicografice a ajuns în 1955 în fondul Bibliotecii Muzeului Municipiului București. El a aparținut lui Titu Maiorescu (1840-1917), după cum se menționează în însemnarea făcută pe interiorul primei coperte: „Dat mie de dl. Titu Maiorescu în 1915….”. Din păcate, semnătura a fost obturată cu cerneală neagră, astfel încât numele persoanei căreia i-a fost dăruit volumul nu este cunoscut.

Ilustrație: pag. de titlu a Lexiconului, Buda, 1825

Articol scris de dr. Daniela Lupu/Muzeul Muncipiului Bucuresti