Ziua de 21 noiembrie 2019 va rămâne în istoria Israelului prin cele două evenimente în premieră ce au avut loc. Mai întâi, la prânz, președintele țării, Reuven Revlin, i-a înștiințat pe parlamentari că le încredințează mandatul ca, până la 11 decembrie a.c., să desemneze un premier capabil să realizeze o majoritate de 61 de deputați din Knesset. Altfel, se va ajunge la al treilea scrutin în ultimele 12 luni. Decizia survine eșecurilor consecutive ale premierului în exercițiu, Benjamin Netanyahu, după alegerile anticipate din aprilie și, respectiv, septembrie. Același lucru s-a întâmplat după ultimul scrutin cu gen. Benny Gantz, liderul partidului Albastru-Alb.
Recordurile lui „Bibi”
Seara, s-a produs electro-șocul: procurorul general al țării, care, concomitent, este și consilier juridic al Guvernului, Avichai Mandelblit, a anunțat că primul ministru în exercițiu a fost inculpat pentru corupție, fraudă și abuz de încredere. Acum, potrivit agențiilor Reuters și France Presse, dacă va fi găsit vinovat, Netanyahu poate primi până la zece ani de închisoare în cazul acuzației de corupție și câte trei ani pentru fiecare dintre celelalte două capete de acuzare – fraudă și, respectiv, abuz de încredere.
Această decizie istorică compromite serios șansele lui „Bibi”, cum îi zic apropiații, de a se menține la putere, tocmai el, care, dacă tot vorbim de recorduri și premiere, este cel mai longeviv prim-ministru din istoria țării – 10 ani, perioadă în care a condus patru guverne. În fine, născut la 21 octombrie 1948, el mai deține un record: este primul prim-ministru născut după proclamarea statului Israel și, evident, cel mai tânăr politician care a ajuns premier.
„Fără a ține seama de problemele legale și de morală, situația premierului Netanyahu este dureros de clară: șansele de a ajunge la 61 de deputați ( majoritatea necesară în Knesset) sunt cvaziinexistente și la fel sunt și cele de a alcătui al 5-lea guvern”, opinează Amit Segal, celebru comentator cu vederi de dreapta al influentului cotidian „Yediot Aharonot”.
Reamintim că, la fel cum făcuse mai demult, acum, după inculparea lui „Bibi”, gen. Gantz, fostul comandant șef al armatei, care vizează postul de premier, a cerut „demisia” imediată a marelui său rival. În schimb, unii dintre principlalii aliați ai premierului l-au asigurat de susținerea lor, adăugând că, deocamdată, el nu a fost declarat vinovat.
Printre ei se află ministrul Educației Rafi Peretz, din partidul de dreapta „Căminul Evreiesc”, ministrul de Externe, Israel Katz, și ministrul Culturii, Miri Regev, membrii ai Likud. Totuși, la începutul săptămânii, Netanyahu va suferi pierderi importante, dat fiind că legile israeliene interzic unui ministru să rămână în funcție dacă este inculpat, dar nu la fel stau lucrurile și cu un premier.
Or, Netanyahu, prim-ministru în exercițiu, deține și portofoliile Agriculturii, Sănătății, Problemelor Sociale și Diasporei, un adevărat record în istoria guvernelor țării. Ca urmare, după inculpare el trebuie să renunțe la aceste funcții.
Lovitura de stat plănuită de mafioți
Reacția lui după ce Avichai Mandelblit a anunțat inculparea a fost una furibundă. La nici o oră după știre, el a vorbit în fața camerelor TV, declarând răspicat: „vreau să continui să conduc țara, indiferent ce se întâmplă!” Apoi a atacat în toate direcțiile, criticând poliția și anchetatorii lui, care, susținea el, ar fi acționat ca niște mafioți, și procurorii, care, declara el, au plănuit o „lovitură de stat spre a-l răsturna și a face să cadă guvernul de dreapta”. În final, a venit rândul și presei, care „s-a mobilizat contra lui”.
Analiștii și comentatorii au remarcat că, de fapt, „Bibi” își păstrează poziția pe care a adoptat-o de mai mult timp, prezentându-se mereu ca o victimă nevinovată, evident, a instituțiilor care sunt legate de principalul său inamic politic- stânga, susținută de partidele arabe din țară.
În aceste circumstanțe întrebarea firească este ce urmează ? În mod firesc, Netanyahu va încerca prin toate forțele să împiedice pe cineva să realizeze o coaliție de guvernare care să aibă cel puțin 61 de deputați din cei 120 ai Knessetului. El mizează pe coeziunea membrilor Likud dar, în contextul actual, întrebarea este dacă colegii săi vor face front comun cu el. La fel este cazul cu formațiunile naționaliste și ultrareligioase.
Din atare perspectivă se observă că membrii Likud tac, dar, principalul său rival din partid, Gideon Saar, cere alegeri primare în Likud înaintea eventualului scrutin ce ar avea loc în martie dacă eșuează și actualele negocieri de formare a unei coaliții. Netanyahu refuză aceste alegeri interne, știind că ar putea fi înlăturat de la președinția partidului, rămânând simplu deputat și având la dispoziție 30 de zile pentru a cere Knessetului să-i mențină imunitatea parlamentară, ceea ce ar greu de realizat, iar consecințele fiind foarte grave pentru el.
Nu știu dacă cramponarea lui de scaun și argumentele cu care o justifică vor mai dovedi un „Bibi” „magician al manevrelor” și al supraviețuirii în condițiile în care poziția lui nu mai este cea de acum zece ani. Deocamdată, până la noi ordine, el este șef al guvernului de trtanziție, se ocupă de problemele curente ale țării, dar, pentru opoziție, este compromis și nu mai poate conduce țara. În acest sens i se reamintește că atunci când, în 2008, începuse ancheta judiciară împotriva premierului Ehud Olmert, el, ca șef al opoziției, îi ceruse demisia imediată, susținând că în atare condiții nu mai poate conduce țara. De altfel, acesta a și demisionat, chiar înainte de a fi inculpat oficial, cum este cazul acum cu „Bibi”.
Viitor sumbru al „maestrului supraviețiurii politice”
„The Times of Israel” scria imediat după știrea inculpării oficiale că trecutul lui îl arată ca „maestru al supraviețiurii politice, care ar putea scoate oricând un iepure din joben”. Da, totul este posibil în domeniul supraviețiuirii politice dar, după cum demonstrează istoria Israelului, lucrurile nu stau la fel în cazul problemelor cu justiția și mai ales al unor acuzații atât de grave, cum sunt cele trei pentru care a fost inculpat oficial.
„Netanyahu a privilegiat interesele sale personale (…) și trebuie să-și amintească faptul că noi suntem încă în democrație și că majoritatea poporului a votat pentru o politică diferită de a lui”, a declarat Benny Gantz după ce a eșuat în tentativa de a forma un guvern. Tot el mai spunea că „poporul nu poate fi ostatic al unei minorități extremiste”, acuzându-l pe „Bibi” că a ridicat un „zid” pentru a-l împiedica să conducă țara. După anunțarea inculpării lui, Gantz a revenit cu somația de a demisiona, reamintind că a refuzat să ocupe postul de premier prin rotație cu Netanyahu în cadrul unei mari coaliții, stând astfel alături de o „persoană care risca să fie inculpată”.
Mulți se întreabă dacă „Bibi” va supraviețui și cariera lui nu va fi compromisă. Personal, ținând seama de precizările făcute de poliție în februarie 2018, după doi ani de anchete și audierea în șapte rânduri a lui „Bibi”, cât și de procurorul Mandelblit după audierea avocaților lui și studierea dosarelor de acuzare cred că recordmenul politic Netanyahu are toate șansele să iasă pe ușa din dos a isoriei țării sale. În acest sens țin seama de numele politicienilor care l-au precedat în afacerile cu justiția: de la președintele Moshe Katzav la premierul Ehud Olmert, de la legendarul general Ezer Weizman la ministrul Sănătății și apoi de Interne, Haim Ramon, etc.
Scandalurile în care este implicat Netanyahu
Cel mai logeviv premier israelian este implicat în mai multe afaceri cărora li s-au dat nume de cod din patru cifre.
AFACEREA BEZEQ. În „Dosarul 4.000” premierul este acuzat de : carupție, fraudă și abuz de încredere. Este acuzat că a încercat să-și asigure o prezentare favorabilă pe site-ul de informații Walla. În schimb el ar fi acordat favoruri guvernamentale care ar fi adus milioane de dolari lui Shaul Elovitch, patron al principalului grup israelian de telecomunicații Bezeq și site-ului Walla. În centrul anchetei s-a aflat fuziunea din 2015 a Bezeq cu furnizorul de televiziune prin satelit Yes.
O atare decizie ar fi avut nevoie de acceptul autorităților de control. Or, pe atunci, Netanyahu deținea și portofoliul Comunicațiilor. Potrivit lui „Bibi”, fuziunea Bezeq-Yes a fost validată ca fiind pertinentă de serviciile ministerului și autoritățile de control. El contestă și articolele și tratamentul priviliegiat de site-ul Walla.Reamintesc că, la 2 decembrie 2018, poliția a recomandat deja punera sub acuzare a lui în această afacere pentru corupție, fraudă și abuz de încredere.Ancheta îl vizează și pe Shaul Elovitch, acționar principal la Bezeq, pe soția lui și pe Stella Handler, pe atunci PDG a acestui grup de telecomunicații. Procurorul general i-a scos de sub urmărire pe Sara și Yair Netanyahu, soția și fiul lui „Bibi”.
ȘAMPANIE ȘI ȚIGĂRI.În centrul „Dosarului 1.000” se află țigări fine, sticle de șampanie roze și bijuterii. Anchetatorii vor să afle dacă premierul și membrii familiei sale au primit în valoare de 700.000 șekeli (circa 186.00 de euro) cadouri din partea unor persoane superbogate, îndeosebi din partea producătorului de la Hollywood, Amon Milchan, și a miliardarului australian James Packer în schimbul unor favoruri financiare și personale.În dosar, Netanyahu este acuzat de fraudă și abuz de încredere. El susține că nu a făcut decât să accepte daruri din partea unor amici, fără să le fi solicitat.
MEDIAGATE. Potrivit anchetatorilor, în „Dosarul 2.000” premierul ar încercat să-și asigure o prezentare favorabilă în cel mai mare ziar din Israel, „Yedioth Aharonot”, multă vreme lider al presei din țară. În acest context ar fi vrut să încheie un acord cu Amon Mozes, în schimb, „Bibi”s-ar fi angajat să facă să se voteze o lege care ar fi limitat difuzarea în țară a ziarului „Israel Hayom”, cotidian gratuit și principal concurent al lui „Yediot Aharonot”.Acordul nu a fost încheiat niciodată, dar Netanyahu este acuzat pentru fraudă și abuz de încredere.De notat că Ari Harow, fost șef de cabinet al lui „Bibi”, a acceptat să depună mărturie, beneficiind în schimb de un regim de clemență. În ce-l privește, Netanyahu susține că era principalul adversar al legii despre care este vorba și spune că a provocat chiar alegerile anticipate din 2015 spre a o bloca.
Cum spuneam, Netanyahu a refuzat să demisioneze după ce procurarul general a anunțat că este acuzat oficial de corupție, fraudă și abuz de încredere. El va fi constrâns să demisioneze dacă în final va fi condamnat, iar toate formele de recurs au fost epuizate, ceea ce ar presupune ani buni.
Oricum, precedentele în ce-l privește arată că justiția și-a urmat cursul, Israelul având în respectarea legii unul dintre pilonii săi. De altfel, încă din februarie 2018, când poliția anunța că a finalizat cercetările în dosarele sale și a formulat concluziile, presa internațională scria că „Israelul este o țară care nu ezită să trimită după gratii cei mai înalți demnitari ai săi”.Cu acest prilej s-au evocat cazurile celebre, pe care le reamintim mai jos, dat fiind că ele sunt emblematice pentru o justiție adevărată, ce probează vigoarea și valențele adevăratei democrații și ale domniei legii.
VIP- urile din pușcăria Maasiyahu
EZER WEIZMAN ( 1924-2005). General și om de stat, fost ministru în câteva rânduri. Este nepotul primului președinte al Israelului, Chaim Weizman. A participat la toate războaiele duse de Isreal după 1948. Ales președinte al țării în 1993 și reales în 1998, a demisionat în 2000, după ce, începând din 1999, o lungă serie de articole îl implica într-un scandal de fraudă. Potrivit ziaristului Yoav Itshak, ar fi primit un „cadou de 453.465 dolari, administrat de avocatul său personal, banii fiind dați de un om de afaceri francez, Edouard Saroussi, un traficant de arme internațional”. Vărsată între 1988 și 1993, cu câteva luni înainte ca el să devină președinte, suma ar fi tranzitat apoi contul lui personal, cât și cele ale soției și fiicei sale. Neputând da o explicație clară asupra acestei mișcări de sume, a demisionat la 10 iulie 2000. Ancheta a mai descoperit că ,în 1984, „corupătorul Saroussi ar fi dat 6 milioane de dolari efemerului partid Yachad, lansat de Weizman”. Suma ar fi reprezentat o recompensă pentru faptul că Weizman a plănuit o operațiune de comando secretă pentru salvarea lui Saroussi, amenințat de traficanți de arme din Costa Rica. Operațiunea, realizată cu sprijinul Mossad, în care s-a folosit un avion israelian, a fost prezentată inițial ca o operațiune de dejucare a unui complot urzit de FPEP, una dintre cele mai radicale grupări palestiniene.
MOSHE KATSAV (n.1945, în Iran). A fost ministru în guvernul lui Netanyahu. Este al 8-lea președinte al țării (2000-2007) și primul președinte al țării născut într-un stat islamic (Iran) și primul membru al partidului Likud ce ocupă un atare post. Acuzat, în 2006, de o fostă colaboratoare că ar fi fi violat-o. Poliția a declanșat o anchetă, prima dată l-a interogat șapte ore. La 23 ianuarie 2007, procurorul general Menachem Mazuz anunță intenția de a-l urmări pentru viol, obstrucționarea justiției și fraude.Imediat, premierul Olmert îi cere demisia, iar el se autosuspendă pentru trei luni. La 30 decembrie 2010, renunță la acordul juridic dintre avocații săi și parchet ce-i permitea să evite pedeapsa cu închisoarea. Recunoscut vinovat de două violuri asupra unei subordonate pe când era ministru al Turismului, apoi de altul, comis chiar la Beit HaNassi, reședința prezidențială, e condamnat, la 22 martie 2011, la șapte ani de închisoare și încarcerat la pușcăria Maasiyahu, de lângă Ramleh. A fost eliberat în decembrie 20016.
EHUD OLMERT (n. 1945). Fost primar al Ierusalimului ( 1993-203), vicepremier și ministru al Finanțelor în guvernul Ariel Sharon. Asigură intermar postul de premier, din ianuarie 2006, după ce Sharon a fost spitalizat în urma unui atac vascular cerebral. În aprilie, după ce Sharon a fost declarat în stare de incapacitate permanentă, Olmert devine premier. Ulterior, șase anchete îl vizează pentru corupție sau fraude. Justiția anunță, în decembrie 2008, că nu va fi inculpat pentru trafic de influență în cazul vânzării părților statului din Banca Leumi unui grup financiar pe când era ministrul Industriei și Comerțului, în 2005. La 30 august 2009 este inculpat pentru „fraudă”, „abuz de încredere”, „înregistrare de documente false” și „ascunderea unor venituri frauduloase”, fapt unic pentru un fost premier.
I se reproșează că a primit bani de la omul de afaceri Morris Talansky, de a fi emis facturi false și de a-l fi ajutat pe fostul lui asociat, Uri Messer. Pe 15 aprilie 2010 este recunoscut oficial ca principal suspect în afacerea Holyland, fiind acuzat că a primit mită 3,5 milioane de șekeli pe când era primar al Ierusalimului.Condamnat, în septembrie 2012, la un an cu suspendare și la o amendă de 75.300 șekeli (15.000 euro), fiind recunoscut vinovat pentru corupție în afacerea „Centrului de investiții”. Curtea Supremă îl condamnă definitiv la 18 luni de închisoare pentru corupție. Pentru o mită de 60.000 de șekeli (14.060 euro) este condamnat în cazul finanțării uneia dintre campaniile sale financiare, apoi, în februarie 2016, la o lună, pentru blocarea justiției.Va fi încarcerat la închisoarea Maasiyahu de la Ramleh, devenind primul fost premier care execută o pedeapsă de acest gen. Ca și Katsav a fost plasat într-o aripă specială a închisorii, protejată de Serviciul de Securitate Internă (Shin Beth) din Israel. A fost eliberat la 2 iulie 2017.
AVRAHAM HIRSCHSON ( n 1941). Fost, pe rând, ministru al Turismului, al Comunicațiilor și al Finanțelor (mai 2006-22 aprilie 2007), în guvernul Olmert.Acuzat, în anii 2000, că a deturnat fondurile destinate supraviețuitorilor Shoah. Implicat într-o afacere de corupție, se autosuspendă trei luni. În mai 2008, procurorul general Menachem Mazuz anunță că va fi inculpat pentru abuz de încredere, escrocherie în formă agravată, furt, falsificare de documente și spălare de bani. În iunie 2009 este recunoscut vinovat de deturnarea mai multor milioane de șekeli ai National Worker Labor Federation, pe când era președintele ei. Condamnat, în iulie, la cinci ani și cinci luni de închisoare, și-a început pedeapsa la 1 septembrie 2009.
HAIM RAMON (n. 1950). Fost ministru al Sănătății în guvernul Yitshak Rabin ( 1992-1994). Revine în guvernul Peres ca ministru de Interne (1995-1996), redevine ministru de Interne în 2000, apoi, din mai 2006, ministru al Justiției.În iulie 2006, o tânără soldat de 21 de ani cere ministrului să facă o poză cu ea, dar, la finalul ședinței foto, demnitarul o sărută pe gură. Fata depune plângere pentru hărțuire sexuală, el neagă și susține că a fost provocat. La 20 august 2006, demisionaeză, fiind găsit vinovat în februarie 2007 și pasibil de trei ani de închisoare pentru hărțuire sexuală. A făcut recurs, primind o pedeapsă aproape simbolică.
Si toate aceste condamnari pentru coruptie fara Kovesi?! Nu se poate!