Progresiștii își șterg urmele. AOC: ideologia woke a fost „o nebunie”

Alexandria Ocasio-Cortes este un simbol al aripii stângi progresiste a Partidului Democrat din SUA. Împreună cu reprezentantele din Congres – Ilhan Omar, Rashida Tlaib și Ayanna Pressley – formează așa-zisul „Squad”, o alianță informală a stângii americane. De aceea, când Ocasio-Cortes semnalează ca se va dezice de ideologia „woke”, în America se nasc imediat polemici.

„Woke 1 a fost nebunie”

Într-un interviu acordat ABC, Ocasio-Cortes a declarat râzând: „Un consilier municipal din echipa mea are expresia asta: «Woke 1, a fost nebunie»”.

Pentru The Wall Street Journal, Alexandria Ocasio-Cortes încearcă astfel să se distanțeze de anumite poziții care nu mai sunt bine primite de alegători.

Problema cu această atitudine este că riscă să o facă să pară o oportunistă care își schimbă pozițiile după cum bate vântul. Vorbind despre „wokismul 1.0”, cu un „râs forțat”, politiciana încearcă să „treacă sub tăcere cele mai grave excese” ale acelei perioade, prezentându-le „ca pe niște greșeli simpatice ale unei epoci apuse”.

„AOC își rescrie propria istorie”, scrie  Axios.” Dar duce cu ea un bagaj al erei progresismului cultural din 2020 care constituie, potrivit unor democrați, un obstacol în calea unei eventuale candidaturi prezidențiale în viitor. „Nu a susținut ea cu fermitate ideea de „a nu mai finanța poliția” și nu a spus că vrea să „desființeze sistemul nostru penitenciar?”, arată Axios.

Stânga: „Să nu aruncăm copilul odată cu apa din cadă”

În presa de stânga domnește îngrijorarea și indignarea.

The Guardian le transmite progresiștilor „să nu arunce și copilul odată cu apa din cadă”. Reformarea „structurilor culturale”, care fac posibil „rasismul și sexismul sistemice”, nu era deloc un proiect „nebunesc”, scrie The Guardian.

„Pentru mine, wokismul 1.0 a fost o perioadă de trezire politică, situată între mijlocul anilor 2010 și începutul anilor 2020, în care dezbaterile complexe despre rasă, gen, sexualitate, clasă și dizabilitate au intrat în fereastra Overton”, arată un editorialist de la USA Today.

El adaugă că minusul acestui curent a fost „virtutea ostentativă de fațadă” – măsurile simbolice, uneori ridicole, care au schimbat foarte puțin viața persoanelor care se confruntă cu rasismul sau sexismul.

Conservatorii: ce a însemnat, concret, „Woke 1”

Presa conservatoare ține însă să arate ce a însemnat concret „virtutea de fațadă”.

National Review scrie că „woke 1” a însemnat cursuri universitare anulate sau întrerupte din cauza amenințărilor ori violenței unor studenți radicalizați.

A fost acceptarea, în Marea Britanie, ca infractori sexuali de sex masculin care se identifică drept femei să fie încarcerați alături de deținute.

A fost promovarea spectacolelor drag pentru copii și a intervențiilor medicale de schimbare a sexului la minori.

A fost și presa care a prezentat gestul „OK” drept simbol secret al supremației albe, implicând inclusiv cadeți și pompieri.

În plus, s-a încercat „anularea” unor autori precum Mark Twain. A însemnat darâmarea statuilor înaintașilor.

Înseamnă acum și probabila apariție a faunei și florei europene pe noile bancnote euro în locul marilor personalități.

„O epocă a puritanismului lipsit de Dumnezeu”

„Woke 1” nu a fost doar isteria COVID sau o simplă retorică despre o lume mai bună.

Timp de aproape un deceniu, începând din anii 2010, liberalii și progresiștii ar fi împins excesele identitare la extrem, cerând conformare totală în cultură, politică, mediul academic și companii.

Opoziția a fost sancționată, iar libertatea de exprimare cenzurată, în timp ce revoltele, vandalismul și rescrierea istoriei erau tolerate.

O întreagă viziune revoluționară ar fi ajuns să domine instituțiile, cu puțină preocupare pentru haosul și prejudiciile provocate. „A fost o epocă a puritanismului lipsit de Dumnezeu”, scrie National Review.

Spre un Woke 2.0?

Plecând de la pirueta politică a progresistei Ocasio-Cortes, Boston Globe scrie că aceasta ar putea fi „începutul unei faze Woke 2.0, mai puțin preocupată de a controla discursul și instituțiile culturale și mai mult concentrată pe clasă socială, salarii, costul vieții, locuințe și puterea economică. Ideea unui wokism 2.0, eliberat de excesele sale, începe într-adevăr să prindă contur în Statele Unite”.