Proiectul Science Fiction Politic intră în Anul Șapte în ritm de blues

În ritm de blues, frate, să știi, asta e politica americană, în ritm de blues, frate, să știi! Acum zece mii de ani în Washington, lumile acvatice au dat o lovitură mortală inelelor de pământ zburătăcite din Rusia lui Stalin şi au pus stăpânire pe cele o mie de constelaţii din inima universului plin de universuri și pe Centrul Vechi din București. Baronii ficţionali din Gambolee, oraşul fabulatorilor, au fost răsturnaţi de la putere. Combustibilul tradiţional care anima matricele informaţionale a căzut în desuetudine. Noii savanţi de pe vechiul asteroid Kaoma Kuamani au descoperit principiul instantaneului acvatic bănuind prezenţa marelui absent din inima norilor în profunzimea matricelor care se desfăşurau toate deodată. Și s-au dedat la furtișag de motorină și de benzină din terminalul constănțean, așa să fiți voi, dacă nu credeți. Pe scurt, puteai fi oriunde, oricum, în acelaşi moment digital. Această descoperire l-a făcut pe Ergubai Gaber din Guantila să-l ia peste picior pe rătăcitul Blais Pasqal care-l eliminase cu de la sine putere pe marele absent din inima norilor din experimentul ştiinţific trimiţându-l la plimbare ca pe un copilandru. Atitudinea asta trebuia probabil să anunţe sfârşitul polemicii asupra cifrei octanice a modernităţii. Aşa au scris în cărţile lor arhivarii din Puertillo Picator. Ei au încercat să descrie formele momentului digital dintr-o benzinărie. Au ajuns însă într-un impas nereuşind să găsească rezolvarea şirurilor matematice mari de tip Yogguan. Într-o bună zi, Asalga Calambra, soprana din Tantai, mi-a şoptit să las în pace filozoficele pentru că o mare balenă albastră l-ar fi aruncat pe ţărm pe un oarecare Blejnar, un adversar periculos al tuturor ficţiunilor politice. Asta e, universul plin de universuri punea la cale o revoluţie. Așa că Asimov, Bradbury, Gibson, să moară de necaz din pricina Proiectului Science Fiction Politic vălurit vitejește în Ziarul Național Cotidianul! De șase ani încoace, zi de zi, păi ce e de glumă?! Așa că, mai departe, iată! Privind din balconul imperial ploaia de meteori purpurii care venea de dincolo de orizontul vizibil, prințesa Amabalamaia din Huantamatanor i-a spus amiralului ei, Patontiakov, că a auzit vuietul pe care îl făceau furtunile oceanice animând motorul istoriei şi că se temea pentru supuşii ei care trăiau printre algele de lumină veche. Tocmai primise un mesaj secret de la amiralul nordicelor care o rugă să-şi trimită armada scânteietoare în punctul de conjunctura magnetică Huabobassa pentru a i se alătura în bătălia împotriva delfinilor cicălitori din Puertillo Picator, un nod temporal aflat chiar sub Lipscani, în Bucureștiul de altădată. Şi bătrânul împărat al oglinzilor de ape din Jabahab Ab Jabadah a auzit glasul dezmăţatelor furtuni oceanice după ce trecuseră deja cinci mii de ani de la moartea bietului Peste Orb. Un astrolog s-a furişat într-o noapte ploioasă printre coloanele de ceaţă ale palatului imperial. S-a împiedicat în barba-i liliachie. Şi-a vălurit uşor mantia înstelată învolburând aerul cald. A tuşit uşor parcă nevrând să-l tulbure cumva pe bătrânul împărat care trăgea înfrigurat cu urechea la palpitul universului plin de universuri în apropierea telescopului oficial. A dat să se întoarcă, speriat de gândul său nebun. Aflase că epocile se desfăşurau deodată şi că nu-şi urmau una alteia. Știi ce cred? Cred că Iliescu, Roman și Băsescu și Iohannis sunt legați în mare taină de Aquarium, șopti prințesa citind istoriile în bolul ei de argint. Clonele lor au ajuns în regatul nostru aduse de palpitul câmpurilor magnetice. Ce crezi, astrologule despre asta? O să vină și la noi revoluția acvatică din 1989?!?