Raport: UE ar putea să nu fie pregătită să se apere singură până în 2030. Dependența de SUA rămâne ridicată

UE este mai bine pregătită militar decât înaintea invaziei ruse în Ucraina, însă capacitatea sa de a răspunde unui război de mare intensitate până în 2030 rămâne incertă. Curtea Europeană de Conturi avertizează că statele membre depind în continuare de SUA, iar sistemele și industriile lor de apărare sunt fragmentate.

Curtea Europeană de Conturi (CCE) arată, într-o analiză publicată joi, că obiectivul privind pregătirea militară a UE până la finalul deceniului va fi dificil de atins.

„Atingerea pregătirii de apărare în UE până în 2030 rămâne o provocare”, a declarat Marek Opioła, membru al CCE care a condus analiza politicii europene de apărare.

„Există încă dificultăţi majore, precum sistemele naţionale fragmentate sau blocajele industriale. De asemenea, ne bazăm în continuare pe Statele Unite”, atrage atenţia Opiola.

Într-un interviu pentru The Guardian, acesta a spus că UE ar putea „încă să înregistreze progrese majore”. Pentru aceasta, ar fi nevoie de creșterea cheltuielilor militare și de extinderea rapidă a producției de muniție.

Cheltuielile pentru apărare au crescut cu 79%

Statele UE și-au majorat cheltuielile pentru apărare cu 79% între 2020 și 2025. Creșterea a venit pe fondul amenințării reprezentate de Rusia și al presiunilor pentru atingerea țintelor NATO.

Uniunea și-a stabilit anul trecut obiectivul de a ajunge la un nivel ridicat de pregătire militară până în 2030. Decizia a venit după avertismente ale serviciilor de informații potrivit cărora Rusia ar putea fi capabilă să declanșeze un conflict de amploare în Europa în jurul acelui an.

CCE consideră că pregătirea presupune inclusiv „deţinerea autonomiei strategice” şi „capacitatea de a susţine în mod independent un război de intensitate ridicată”.

Situația este mai bună decât în 2019, când auditorii au făcut o evaluare similară. Problemele structurale nu au dispărut însă. Fragmentarea industriilor naționale și „cooperarea insuficientă” dintre guverne pot duce la investiții dublate în unele domenii și la lipsuri în altele.

Un exemplu al dificultăților de cooperare îl reprezintă renunțarea Franței și Germaniei la un proiect comun de aproximativ 100 de miliarde de euro pentru un avion de luptă. Companiile implicate nu au reușit să ajungă la un acord privind conducerea și controlul proiectului.

Majoritatea achizițiilor au venit din afara Uniunii Europene

Raportul atrage atenția și asupra dependenței de industria militară din afara UE. Între februarie 2022 și iunie 2023, 78% dintre achizițiile militare ale guvernelor europene au provenit din afara Uniunii. SUA au reprezentat singure 63%, potrivit unui studiu citat de CCE.

Achizițiile americane au crescut puternic după invazia Rusiei în Ucraina. Auditorul principal a explicat că această situație era de înțeles, „deoarece UE trebuia să găsească capacităţi disponibile rapid”.

Raportul indică „primele semne de îmbunătăţire a situaţiei respective”, însă auditorii spun că nu au avut suficiente date pentru concluzii ferme.

UE încearcă în paralel să direcționeze mai mult din cheltuielile comune către industria europeană de apărare sau către țări apropiate, precum Ucraina și Norvegia. Regulile permit însă derogări atunci când producătorii europeni nu pot furniza suficient de repede echipamentele necesare.

Ucraina cere derogare pentru achiziția de rachete Patriot

Problema a reapărut în contextul războiului din Ucraina. Kievul a cerut o derogare de la regulile „Buy European” pentru a putea cumpăra rachete interceptoare Patriot fabricate în SUA. Achizițiile ar urma să fie finanțate inclusiv prin împrumutul european de sprijin în valoare de 90 de miliarde de euro. Ursula von der Leyen a declarat miercuri că Ucraina a solicitat finanțare „în valoare de câteva miliarde de euro” pentru apărarea aeriană, inclusiv pentru sistemele Patriot.

Un purtător de cuvânt al Comisiei a precizat că solicitarea pentru rachetele Patriot „ar necesita o derogare” de la regulile privind ponderea europeană în achizițiile militare finanțate prin împrumut.

„Decizia finală aparţine statelor membre şi, desigur, speranţa noastră este ca aceasta să fie acordată în curând”, a spus purtătorul de cuvânt.

CCE admite că astfel de achiziții pot fi justificate în situații urgente. Auditorul principal a afirmat că, uneori, „poate fi logic” să se achiziţioneze din exterior „atunci când există o nevoie urgentă pe termen scurt”.

„Chiar dacă achiziţionaţi ceva ce nu aveţi la dispoziţie la nivel intern, (ar trebui) să aveţi întotdeauna un plan privind modul în care să dezvoltaţi acea capacitate critică pe termen lung în cadrul Uniunii Europene”, a adăugat acesta.

CITEȘTE ȘI

SONDAJ: Europenii se îndoiesc că se pot apăra singuri. Finlanda, cea mai optimistă la acest capitol