Reacția băncilor

Dan Voiculescu a intuit cum vor reacționa băncile supărate pe taxa asupra lăcomiei: vor ataca leul.

Cererea mare de euro de pe piață a întărit această monedă în raport cu leul, care bătut recorduri de slăbiciune.

Ce n-a intuit profesorul Voiculescu a fost că mamele băncilor din România își vor chema directorii la Viena și îi vor certa pentru atitudinea lor războinică. Reprezentanții mamelor știau că directorii s-au jucat cum au vrut cu ROBOR-ul până acum. Le-au recomandat directorilor să nu fie răzbunători pentru că le-a fost stricată jucăria cu care s-au jucat în contra intereselor clienților lor din România.

De unde această înțelepciune binevoitoare cu noi?

Reprezentanții mamelor mai știau ceva. Cu leul atacat, guvernul român putea introduce taxa pe care Victor Orban a introdus-o de multă vreme: la fiecare euro (ori dolar) scos din țară, ești obligată tu, bancă, să-i dai statului o cotă de export financiar. Profiturile externalizate puteau fi lovite, astfel, până la înjumătățire.

Data trecută când s-au întâlnit la Viena, mamele filialelor din România l-au convins pe Traian Băsescu să se împrumute 20 de miliarde la FMI ca să recapitalizeze pușculițele fiicelor. Mamele n-au acceptat, acum, să-și vadă fiicele mult prea nerecunoscătoare.

Lăcomia lor era pusă în pericol de reacția lor războinică. Înțelepciunea mamelor nu de dragul nostru a potolit lucrurile, ci de dragul profiturilor externalizate fără nicio pierdere.

Să reamintim că, la noi, fiicele fac profituri de trei ori mai mari decât media europeană a profiturilor acelorași fiice.