Recital excepţional la Ateneul Român

În 10 ianuarie 2012, la ora19.00, la Sala Mică a Ateneului Român, în cadrul „Stagiunii de marţi seara”, sunteţi invitaţi la un recital incitant. Tânărul violinist Stefan Tarara, alături de pianista Verona Maier, oferă un program complex: „Ciacona” de Johann Sebastian Bach, „Sonata nr. 2 pentru pian şi vioară” de George Enescu, „Clar de lună” de Claude Debussy şi „Tzigane” de Maurice Ravel.
Născut în 1986 la Heidelberg, într-o familie de muzicieni, Stefan Tarara, care cântă pe o vioară construită de Jean Baptiste Vuillaume la Paris între 1855 şi1860, a debutat ca solist încă de la 10 ani, cu „Concertul pentru vioară nr. 2” de Henryk Wieniawski. A studiat cu profesori excepţionali: Yair Kless, Yfrah Neaman, Friedemann Eichhorn, Paul Roczek, Felix Andrievski, Leonidas Kavakos, Eugene Sârbu, Wolfgang Marschner, Grigory Zhislin, Alberto Lysy, Lewis Kaplan, Zakhar Bron şi Igor Oistrakh.
Prima participare la un concurs de tineret a fost în 1994, iar în 1997 a câştigat Premiul I la concursul „Etienne Vatelot” de la Paris. Este deţinătorul a 23 de premii I la concursuri naţionale şi internaţionale, printre care „Henry Marteau” (2005), „Valsesia Musica” (2006), „Paganini” (2010), „Wieniawski” (2011), „R. Lipizer” (2011). A cântat acompaniat de orchestrele „SWR Radio Orchestra”, Müchner Rundfunkorchester”, „RTV Symphony Orchestra” din Ljubljana, „Stuttgart Chamber Orchestra”. În 2007 şi-a fãcut debutul în China, la Beijing, acompaniat de „China National Symphony”, fiind cel mai tânăr solist care a cântat cu acest ansamblu. A participat la numeroase festivaluri, printre care cele desfăşurate la Salzburg, „Schleswig-Holstein”, Festivalul internaţional „The Next Generation II”, Festivalul de muzică contemporană „Music Festival Salzburg 2005″, „Dilsberger Festival” şi „Heidelberg Spring”. La invitaţia „European Youth Festival of the Arts”, a cântat la deschiderea EXPO 2000 Hanovra la Paris. În România a fost invitat la a 70-a aniversare a „Orchestrei Naţionale Radio”. Pe lângă turnee de succes întreprinse în Germania, Polonia, Spania, Franţa, Portugalia, a debutat în Israel în 2009, alături de „Israel Chamber Orchestra”, condusă de Roni Porat; în acelaşi turneu a evoluat într-un recital la Tel Aviv împreună cu pianistul Shlomi Shem-Tov. În prezent, Stefan Tarara urmează cursuri de „Master of Arts in Specialized Music Performance for Soloist” la clasa lui Zakhar Bron de la Universitatea din Zürich.
Apariţiile sale pe scenă i-au adus cronici elogioase. „Stefan Tarara surprinde audienţa cu o tehnică strălucită, un sunet de mare claritate, puritate şi fineţe… Dacă lumea muzicală caută un sucessor legitim al unor virtuozi ca Salvatore Accardo şi Rugiero Ricci, el ar putea fi acela”, scria „Mannheimer Morgen”.
După absolvirea, în 1984, a Universităţii de Muzică din Bucureşti, Verona Maier a devenit profesor la catedra de muzică de cameră. În 2006 a obţinut titlul de Doctor în muzică al Universităţii Naţionale de Muzicã din Bucureşti, cu teza „Alegerea spontană a tempourilor pentru preludiile şi fugile din «Clavecinul Bine Temperat» de J. S. Bach”. Debutul său concertistic, din 1970, a deschis drumul a numeroase concerte şi recitaluri care au avut loc pe scene din Italia, Elveţia, Franţa, Grecia, Ungaria, Germania, Slovacia, Austria, Spania, Portugalia, Danemarca, Polonia, Suedia, Anglia şi Cehia, precum şi al participării la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale. Alături de Georgeta Stoleriu (soprană, lăută, percuţie), Anca Iarosevici (viola da gamba discant, alto, tenor) şi Robert Dumitrescu (viola da gamba tenor, fidel, lăută, percuţie), face parte din formaţia de cameră „Studioul de Muzică Veche”, evoluând la clavecin şi percuţie. A realizat înregistrări şi a participat la numeroase emisiuni pentru radio şi televiziune. Este prezentă pe şapte CD-uri realizate în ţară şi în străinătate. A fost solicitată de mai mulţi regizori pentru a asigura consultanţa de specialitate la muzica mai multor filme pentru marele sau micul ecran: „Moara lui Călifar” (Şerban Marinescu, 1986), „O vară de neuitat” (Lucian Pintilie, 1994), „Craii de Curtea Veche” (Mircea Veroiu, 1996), „Scrisorile prietenului” (Mircea Veroiu, 1997). În 2004 a fost distinsă de Preşedinţia României cu medalia „Meritul cultural” – clasa I.