România se află într-un punct critic în ceea ce privește stabilitatea sa financiară și perspectivele de dezvoltare economică, în contextul în care Comisia Europeană a avertizat oficial că țara nu a implementat măsuri eficiente pentru corectarea deficitului bugetar. Cu un deficit care a atins 9,3% din PIB în 2024, România se confruntă cu presiuni externe din ce în ce mai mari, dar și cu provocări interne semnificative.
Păsuire cu condiții stricte
Deși Comisia Europeană a propus o prelungire a termenului până la 15 octombrie 2025 pentru ca România să ia măsuri concrete de reducere a deficitului excesiv, această „păsuire” vine cu condiții mai dure. Limita maximă de creștere a cheltuielilor publice a fost revizuită semnificativ în jos: de la 5,1% permis inițial pentru 2025, la doar 2,8%, iar pentru 2026 plafonul scade la 2,6%.
Această reducere a spațiului bugetar creează o presiune suplimentară asupra guvernului, care trebuie să găsească soluții pentru a echilibra nevoile de dezvoltare economică cu cerințele de consolidare fiscală.
Riscuri economice și sociale
Aplicarea unor măsuri rapide de reducere a deficitului, în special prin limitarea cheltuielilor publice, poate avea un impact direct asupra sectoarelor vulnerabile ale economiei. Proiectele de infrastructură, investițiile publice esențiale, dar și programele sociale riscă să fie afectate în lipsa unei strategii bine calibrate.
Pe de altă parte, continuarea ritmului actual de creștere a cheltuielilor pune în pericol stabilitatea financiară a țării și poate duce la pierderea accesului favorabil la piețele internaționale de capital. România se află deja pe ultima treaptă de rating recomandată investitorilor de către agențiile internaționale, cu perspectivă negativă. O deteriorare a calificativului ar însemna costuri mai mari de împrumut, afectând atât bugetul de stat, cât și mediul privat.
O problemă structurală, nu doar conjuncturală
Deși pandemia și crizele economice internaționale au accentuat dezechilibrele bugetare, problemele României au o componentă structurală profundă. Administrația fiscală ineficientă, gradul scăzut de colectare a taxelor și lipsa reformelor structurale esențiale contribuie la menținerea unui deficit ridicat.
Planul fiscal-structural transmis Comisiei Europene în 2024, care prevede reducerea graduală a deficitului până la 2,5% din PIB în 2031, rămâne principalul instrument prin care România își poate recâștiga credibilitatea financiară. Totuși, implementarea acestuia necesită nu doar măsuri punctuale, ci și reforme profunde în domeniul fiscal și administrativ.
Fondurile europene – oportunitate sau risc pierdut
În paralel, autoritățile de la București sunt îndemnate să accelereze implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și a programelor de coeziune, care pot contribui la creșterea competitivității economiei și la stimularea investițiilor. Însă, întârzierile administrative și lipsa unor proiecte mature pot conduce la dezangajarea fondurilor europene, o situație cu efecte negative pe termen lung.
Nevoia de coerență și predictibilitate
Comisia Europeană insistă și asupra îmbunătățirii eficienței administrației publice și a procesului decizional. Inițiativele legislative trebuie să fie fundamentate pe analize de impact solide și consultări transparente cu părțile interesate, pentru a evita măsuri pripite care ar putea destabiliza mediul economic.
Concluzie: O decizie politică cu miză mare
După o perioadă marcată de incertitudini politice și electorale, guvernul României se află în fața unei decizii cu implicații majore. Alegerea între măsuri de austeritate necoordonate sau o strategie coerentă de reforme și investiții va determina nu doar poziția României pe plan european, ci și evoluția economiei și a nivelului de trai.
În lipsa unor acțiuni rapide și eficiente, riscurile includ nu doar înrăutățirea ratingului de țară, ci și blocarea unor proiecte esențiale de infrastructură, pierderea fondurilor europene și creșterea costurilor economice și sociale.
România are la dispoziție un răgaz limitat și un set clar de recomandări din partea instituțiilor europene. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor demonstra voința politică și capacitatea administrativă necesare pentru a pune economia pe o traiectorie sustenabilă.
bah nene, oricum o dai e evident ca nu colecteaza cat trebuie. numai din evaziunea din TVA s-ar acoperi multe… problema e ca ei refuza sa colecteze tocmai de la evazionistii de casa, de la firmele de partid si ale Secaturitatii. si oricum, tot ce s-ar colecta s-ar sparge tot pe salariile oamenilor regimului