Reforme dictate și guverne controlate de companii

Aproape două milioane de români riscă să rămână fără pensii, generația celor născuți în anii 1970, ne avertizează guvernul PNL. ”Sistemul de pensii este ca un Caritas”, ne spune ministrul de Finante.  „Se lucrează la un proiect. Dacă vă aduceţi aminte, există şi în Camera Deputaţilor un astfel de proiect prin care să poţi să optezi pentru a putea lucra până la 70 de ani. Dacă se va ajunge la concluzia că există o susţinere pentru această idee, este posibil să luăm această măsură”, spune vicepremierul Raluca Turcan. Tot ea spune că Pilonul II de pensii trebuie întărit, că pensia trebuie cât mai mult asigurată dintr-o sursă de finanțare alternativă.

E foame de bani pe ”piețe”

Marile companii de management al activelor au nevoie de mai mulți bani pe care să-i injecteze pe piețele financiare – astfel, cei care își încredințează acțiunile spre gestiunea acestor companii pot obține profit mai mare. O parte din capitalul pe care și-l doresc aceste companii se află și în buzunarul sau conturile de economii ale simplilor angajați. Fondurile de pensii pot fi un instrument pentru a extrage aceste economii și a le injecta pe piețele financiare. Iar presiunile asupra guvernelor din statele cu o populație în curs de îmbătrânire, obligate să înceapă reformarea vechilor sisteme de pensii, este una dintre metodele de a obține economiile populației și a le ”pune la lucru”.

Vom vedea cum se fac aceste presiuni, la cel nivel și cum conflictele de interese uriașe pe mize de sute de miliarde de dolari sunt trecute cu vederea de instituții ale unor state cu o putere economică uriașă față de Romania, totul pentru că afacerile acestor mari companii de management să meargă ca unse. Interesul este reciproc, căci aceste companii au ajuns să dețină părți insemnate din coloana vertebrală a economiilor naționale din marile țări europene.

Legiunea de Onoare pentru reforma pensiilor

La finalul anului trecut, un think tank compus din bancheri și economiști a publicat un raport despre viitorul sistemelor de pensii la nivel mondial. Raportul acesta preconizează majorarea vârstei de pensionare, creșterea ponderii fondurilor private de pensii și reducerea procentului din salariu care se duce către pensii. Think tankul se numește ”Grupul celor 30”, a fost înființat la inițiativa Fundației Rockefeller, la finalul anilor 1970, iar raportul lor pare să fi produs o revelație guvernanților români.

Însă nu numai lor. Blackrock este o companie de management a activelor care a cerut guvernului Franței să creeze un al treilea pilon de pensii, pentru ca angajații să nu ai economisească în depozite bancare, ci în fonduri de pensii gestionate de companii precum Blackrock. Aceasta, desigur, ar fragiliza sistemul public de pensii, unde contribuțiile s-ar reduce. Vestea bună dată de managerii de active este însă că protecția socială se va muta de sub tutela statului sub cea a piețelor financiare, adică a lor. Președintele Franței, Emmanuel Macron, a fost atât de entuziasmat de asemenea perspectivă, încât, pe 1 ianuarie, când Franța începea să fie cuprinsă de proteste împotriva reformei pensiilor (o reformă care prevede introducerea punctului de pensie), a găsit că e momentul să-i acorde Legiunea de Onoare șefului Blackrock Franța, Jean-François Cirelli, una dintre personalitățile cu care s-a sfătuit pentru reformarea pensiilor.

Atotputernicul Blackrock

Blackrock este o companie care gestionează active de circa 7.000 de miliarde de dolari, de circa 30 de ori mai mult decât PIB-ul Romaniei. CEO-ul Blackrock este Larry Fink, fiul unui patron de magazin de încălțăminte. A înființat ceea ce avea să devină cea mai mare companie financiară din lume în 1988, la New York. În urmă cu un an, pornind tot pe firul reformei pensiilor, grupul Investigate Europe a publicat un material despre influența Blackrock în UE. Începe cu o poveste spusă de un fost angajat.

În timp ce zbura deasupra Atlanticului, Larry Fink ii cere capitanului schimbe cursul către Germania, îl sună pe managerul regional de la Frankfurt și îi cere să îi stabilească o întâlnire cu cancelara Angela Merkel în nu mai mult de cinci ore. Omul de la Frankfurt nu reușește, în schimb îi aranjează o întâlnire cu vicepreședintele BMW. Vizibil nemulțumit de nivelul întâlnirii, Fink scoate telefonul și începe să-și aranjeze viitoarele discuții, în timp ce marele șef de la BMW rămâne umilit și fără cuvinte.

Fink s-a întâlnit de două ori cu președintele Macron, ba chiar a fost invitat să facă parte din ”Comitetul Acțiunea 2022”, o adunare a înțelepților din Franța care să creioneze contururile viitoare ale statului. Era, deci, firesc ca omul lui Fink din Franța, amintitul Cirelli, să primească Legiunea de Onoare.

Nu băncile au puterea, ci versatilele companii de management

Blackrock este o companie interesată de fondurile de pensii în întreaga Europă, dar mai cu seamă la Bruxelles. ”Mi-am da seama că nu băncile au puterea, ci companiile de management al activelor. Ni se spune frecvent că o asemenea companie are grijă să investească banii noștri pentru bătrânețe. Însă e mai mult de atât. În opinia mea, Blackrock reflectă renunțarea la statul bunăstării. Influența companiei merge mână în mână cu actualele schimbări structurale, schimbări în finanțe, însă și în natura contractului social dintre stat și cetățean”, spune Daniela Gabor, profesor de macroeconomie la Universitatea din Bristol, care a participat la mai multe  dezbateri pe teme financiare de la Bruxelles.

Tot ea explică o parte din strategia companiilor de management de active: ele susțin mereu că nu acționează ca bancile, motiv pentru care nu trebuie supuse unor reguli precum instituțiile sistemice, de care depinde stabilitatea financiară. Iar atunci când se întâmplă ca o companie de talia Blacrock să intre în vizorul unor instituții de tipul ASF din România, șefii marii companii știu la cine și cum să apeleze pentru a scăpa pe sub radar, fie că se întâmplă în Franța, Germania, Spania sau Grecia. Așa se face că, atunci când autoritățile statului cer companiei Blackstone să declare ce cotă deține la diverse companii, Blackstone oferă cu nonșalanță procente mult mai mici.

Lobby-ul pensiilor la Bruxelles

La Bruxelles, temele favorite ale Blackrock au fost promovate de zelosul leton Valdis Dombrovskis, fost comisar pentru stabilitate financiară și actual vicepreședinte al Comisiei pentru ”o economia care să funcționeze pentru oameni”.  Dombrovskis este cel care a susținut un nou sistem de pensii (European Individual Retirement Savings Product), care încurajează pensiile bazate pe investițiile pe piețele de capital, nu pe sistemele publice. Potrivit Investigate Europe, acest sistem de pensii a fost numărul unu pe agenda priorităților Blackrock in Europa. Iar când varianta experimentală a acestui fond a fost lansată, managementul a fost primit, deloc suprinzător, de Blackrock.

Influența Blackrock poate fi ușor explicată prin activitatea de bază – managementul activelor. În Franța, Blackrock a ajuns să fie acționar (cu pachete între 5% și 10%) la cam toate companiile care alcătuiesc coloana vertebrală a economiei: Danone, Vinci, Lagardere, Renault, Peugeot, Societe Generale, Vivendi, Veolia, Sanofi. Este acționar, de multe ori chiar acționar principal, la peste 170 din cele 525 de companii franceze listate la bursă. În lume, Blackrock este acționar la 17.000 de companii. ”Imediat ce Blacrock devine acționar la compania ta, aceasta începe să crească. Când ești Larry Fink, poți vorbi de la egal la egal cu directorul FMI sau cu șefii de stat”, spune juralistul Gregoire Favet, citat de Investigate Europe.

Influența se extinde în întreaga lume, unde Blackrock are acțiuni la toate companiile importante dintr-un domeniu. Spre exemplu, în industria chimică Blacrock deține acțiuni la: Bayer, BASF, DuPont, Monsanto, Linde. În Germania, Cosniliul Concurenței și-a exprimat îngrijorarea față de această situație. Însă în Franța, instituția omoloagă a arăta că ”nu avem studii pe această temă”.

Criza financiară ca oportunitate

În anii 1990 și 2000, Blackrock nu era o afacere cu amploarea de acum. Criza financiară a adus-o însă in prim-paln. Atunci, într-o lume speriată de falimentele bancare, Fink a avut ideea de a crea un mecanism de investigare a riscurilor, care să arate unde trebuie și unde nu trebuie să meargă investițiile. Serviciile erau scumpe, pe măsura clienților: AIG, Freddie Mac și Fannie Mae (instituțiile publice pentru credit ipotecar din SUA).

Apoi, Blackrock trece la nivelul următor – cel guvernamental. A început în Iralnda, unde a evaluat riscurile pentru șase banci. Premierul Irlandei a declarat în fața Parlamentului că a fost forțat de instituțiile internationale care au împrumutat țara să apeleze  la Blacrock. Cine sunt aceste instituții internaționale? Sunt FMI, Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană.

În același an 2011, BlackRock a intrat și în Grecia, pentru a face curățenie după dezastrul în care Grecia a fost ajutată să se afunde de surata companiei de management – banca Goldman Sachs. În Grecia, Blacrock a avut sarcina de a diseca afacerile a 18 bănci. Angajații Blackrock au făcut-o discret și cu prudență, operând sub numele Solar și având mereu gărzi înarmate.

În Grecia, Blackrock nu a făcut doar audit, ci și investiții – a cumpărat acțiuni la două bănci, la principalul distribuitor de energie și la loteria națională, care e în curs de privatizare. La fel a făcut și în Spania (Blackrock a cumpărat aici acțiuni la patru dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari și la cele mai mari șase bănci spaniole). La fel a făcut în multe alte state care au apelat la serviciile Blackrock, de bunăvoie sau obligate de ”creditorii internaționali”. În Olanda, Blackrock a fost contractată pentru a audita ING, deși deținea aici 5% din acțiuni. Decizia a fost a ministrului de Finanțe Jeroen Dijsselbloem, care era și președintele Eurogrupului și cel care făcea presiuni asupra Greciei, Spaniei, Irlandei. Tot în Olanda, începând din 2007, Blackrock gestionează fondul de pensii al angajaților băncii centrale.

Guvernele controlate de companii

Iar aici apare o întrebare: Oare angajații care fac audit nu transferă informațiile celorlalte divizii ale Blackrock, care se ocupă de investiții? Oare vor fi corecte auditurile Blacrock la bănci și companii unde Blacrock este și acționar? Firește, se apără compania. Altfel ar fi afectată credibilitatea firmei.

”Însă, când ești în varful ierarhiei Blackrock ești la un nivel la care ai acces la informații din întreaga companie, de la audit, consultanță, investiții. Deci, când Lary Fink se întâlnește cu premierii din Grecia, Spania, Irlanda, se întreabă în ce calitate să li se adreseze? Cea de auditor sau de investitor? De ce nu amândouă, la libera lui alegere”, spune un investitor din Atena, sub protecția anonimatului.

Influența acestei companii nu se oprește aici. Blackrock a angajat personalități marcante din țările UE, pentru a-și extinde influența. Fostul ministru de Finanțe britanic George Osborne este consultant la Blackrock, trece pe la birou o zi pe săptămână și încasează 650.000 de lire sterline pe an. Friedrich Merz, fostul șef al grupului parlamentar al partidului Angelei Merkel, a devenit șeful Blackrock de la Frankfurt. În Grecia, șeful Blackrock este fostul director al programului de privatizare al guvernului. Fostul guvernator al băncii centrale elvețiene este și el recrutat de compania americană. Acesta din urmă, Philipp Hildebrand, a făcut parte din colectivul care a redactat raportul ”Grupului de 30” de la Washington, raport din care se pare că îi place să recite ministrului Câțu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.