Plafonarea prețului gazelor, decisă prin OUG 114, din decembrie 2018, ar putea avea un efect pozitiv nu numai asupra consumatorilor casnici, ci și asupra industriei chimice, unde gazul contează în proporție de peste 50% în structura costurilor. Dacă în ceea ce privește factura gospodăriilor, am calculat deja că plafonarea gazului la 68 de lei/MWh înseamnă o scădere de 10-12%, acum ne propunem să analizăm impactul asupra industriei chimice, cu precădere cea a îngrășămintelor. O industrie care, în urmă cu 5 ani, angaja 11.000 de oameni, iar acum este închisă, sufocată de prețul gazului și de condamntarea la închisoare a principalului actor. Este vorba de omul de afaceri Ioan Niculae, la un moment dat, cel mai bogat român, care și-a văzut concernul InterAgro (șase fabrici de îngrășăminte, agricultură, fabrică de etanol, turism, imobiliare) intrat în insolvență iar el intrat la închisoare pentru un an și jumătate(2014- 2016) în dosarul “Mită la PSD”. În 2012, firmele din grupul InterAgro realizau o cifră de afaceri de circa 1 miliard de euro, aveau 10.000 de salariați și asigurau 60% din necesarul de îngrășăminte al țării. În 2014, odată cu declanșarea procesului de liberalizare al prețului la gaze pentru industrie, dezastrul s-a abătut asupra InterAgro. În nici doi ani, toate fabricile au intrat în insolvență, după ce gazul, care contează, funcție de produsul finit, în costuri între 50 și 70%, s-a scumpit cu 50%(de la 40 de lei/MWh la 60 de lei/MWh). Mai mult decât scumpirea, a contat faptul că InterAgro, care acumulase deja datorii de zeci de milioane de euro la Romgaz și Petrom, nu mai primea gaze decât pe sponci, și doar cu plata înainte. În plus, pe piața au început să intre masiv îngrășăminte din Ungaria, Ucraina , Turcia și Stan-urile ex-sovietice din Asia Centrală, care aveau prețuri prohibitive, având materia primă-gaz, asigurată la prețuri derizorii. Fără materie primă, cu plata înainte și cu o factură la gaze mai mare cu 50%, InterAgro s-a prăbușit, fabricile s-au închis, angajații au fost trimiși în șomaj. În plus, patronul a făcut și închisoare. 80% din necesarul local de îngrășăminte este acum asigurat din importuri, deficitul comercial din comerțul cu produse chimice atinge 7 miliarde de euro anual. Datoriile recunoscute ale InterAgro, agreate în Comitetul Creditorilor, sunt de circa 200 de milioane de euro, din care peste jumătate are Romgaz. Practic, producătorul de gaze controlat de statul român are deciziile strategice privind viitorul InterAgro. La un moment dat, au existat și niște declarații ale oficialilor Romgaz, cum că spcietatea ar fi dispusă să preia 1-2 combinate de la InterAgro, în contul datoriilor, dar lucrurile nu au evoluat mai departe de declarații.
Prețul e bun, numai să vină și gazele
La doi ani după ce a fost eliberat, Niculae ar putea reveni în prim-plan. După ce o lungă perioadă nu a mai oferit interviuri ori declarații pentru presă, acum, omul de afaceri a ieșit din tăcerea auto-impusă precizând, într-o intevenție la România TV, că vremurile bune pentru chimia românească ar putea reveni. “Ordonanța (114/28 decembrie 2018 – n.r.) este una dintre cele mai bune măsuri economice pe care eu le-am văzut, ca om de afaceri, în ultimii 27-28 de ani. Dacă această ordonanță va fi aplicată corect, în sensul ca accesul la resursele de gaze ale României să fie dat și în funcție de gradul de valorificare a acestor resurse – care sunt ale poporului român – România își va reveni chiar peste nivelul de dezvoltare industrială din 2011”, a spus patronul InterAgro. Practic, acesta spune că, la prețul plafonat al gazului și dacă producătorii locali îi dau, chiar cu plata anticipată, gazele de care ar avea nevoie, industria locală de îngrășăminte ar prospera. Este și un context internațional favorabil, prețurile fertilizatorilor, în întreaga lume, fiind pe trend crescător, după ce chinezii(cel mai mare actor din piața globală) au stabilit contingente la export, având nevoie de îngrășăminte pentru agricultura lor.
Cu tot optimismul afișat, proprietarul Interagro este încă sceptic cu privire la implementarea controversatei ordonanțe. “Mie îmi e teamă că va fi tot o treabă românească, să nu cumva să fie aplicată împotriva românilor. Mă rog să-mi dea și mie gaze să pornesc măcar două combinate chimice. Nu cu condiții speciale, ba din contră, mi-au dat la cel mai mare preț, nu cu condiții speciale de plată – ba chiar cu plata în avans… Stau combinatele chimice pentru că (producătorii de gaz, Romgaz și OMV Petrom – n.r.) nu vor nici măcar să dea gaz, nu răspund la cererile de ofertă la firmele românești. Sunt zeci de mii de oameni care pot recăpăta locurile de muncă. În 2012 – care a fost cel mai bun an al nostru – aveam aproape 12.500 de oameni”, spune Niculae.
În vara anului trecut, din tot grupul Interagro, doar combinatul Viromet Victoria mai funcționa, Chem Gaz Slobozia și Donau Chem Turnu Măgurele fiind în observație, iar celelalte trei combinate fiind declarate în faliment. Între timp, Ioan Niculae a mai primit o condamnare, pe 1 noiembrie 2018, de la Tribunalul București, pentru trei ani și șase luni de închisoare în dosarul în care este acuzat, între altele, că ”a corupt” oameni de afaceri, funcționari publici și înalți demnitari să promoveze o Hotărâre de Guvern prin care să fie acordate facilități fiscale privind subvenționarea achiziției de îngrășăminte chimice, acest lucru aducând Interagro un beneficiu de 600 de milioane de euro. Decizia magistraților nu este definitivă. Condamnarea a mai fost pronunțată pentru acuzațiile de instigare la evaziune fiscală și instigare la spălare de bani. Niculae, la un moment dat cel mai bogat român, a fost condamnat definitiv, în aprilie 2015, la doi ani și șase luni de închisoare în dosarul „Mită pentru PSD”, pentru finanțarea ilegală a campaniei electorale din 2009 a candidatului social democrat Mircea Geoană. El a fost eliberat condiționat din penitenciar în iulie 2016.
Unde ne vindem gazele ?
În 2012, România consuma annual 18 miliarde de metri cubi, din care 12 miliarde producția locală, restul fiind importuri. În 2014, producția scăzuse deja la 14 miliarde. Anul trecut, aceasta coborâse la circa 11 miliarde de metri cubi. Întrebat despre cum a afectat piaţa gazelor închiderea combinatelor lui Niculae, un fost director Romgaz, Virgil Metea, răspundea laconic: „Cred că situaţia de acum a pieţei o spune destul de bine“. Iar situaţia arăta că, în afara sezonul rece, în România este foarte mult gaz disponibil, care nu prea are soluții de a fi consumat local, pentru că nimeni nu îl cumpără. Doar în iarnă, când consumurile se dublează, apare cerere mare pentru gaz, de unde şi succesul de piaţă al gazului rusesc. În extrasezon, în schimb, consumul este mic, pentru că rezidenţialul nu consumă, încălzirea centralizată iarăşi este zero, iar mare parte din fabricile de îngrăşăminte sunt închise. Drept urmare, producţia stagnează. Iar lucrurile ar putea devein dramatice odată cu intrarea în exploatare a zecilor de miliarde de metri cubi din Marea Neagră. Cu un consum local insignificant, mare parte din gazelle românești vor trebui să ia calea exportului.
Nu-l simpatizez pe Niculaie, dar nu pot sa nu remarc ca Romania a pierdut mai mult prin inchiderea uzinelor chimice, decat daca guvernul ar fi subventionat gazul. Cei 11.000 de salariati s-au imprastiat si va fi destul de greu sa fie adusi inapoi, sau inlocuiti. Si ma bate gandul ca, daca fabricile ar fi fost cumparate de ” investitori strategici „, aveau aceeasi soarta. Interesul UE este ca industria romaneasca sa fie distrusa.