Să ridicăm ancora! Mola pupa, mola prova! Atențiune! Atențiune! Atențiune! Sifleea dă onor Amiralului! Amiralul urcă repede pe punte, el singurel, fără surle și tobe, doar o siflee înfiptă între buzele unui matroz, cam cherchelit, îi dă onorul cuvenit. Asta e marinăria adevărată, matrozeală în toată regula, cu miros de motorină, cu miros de scorțișoară și de praf de pușcă, cu săbii și bombarde! Tu ce credeai? Stai să vezi mai departe ce panaramă de panaramă, ce efect halucinogen, cu aventuri și pirați, cu regi și prințese, cu împărați și secretari generali, cu președinți, directori stelari, manageri galactici, partide politice cosmice, aventuri și strigături! Urcă! Urcă?! Da, băi, dacă urci pe o scară, pe navă, pe vapor, pe crucișător, pe corabie, pe iaht, asta trebuie să strigi, zevzecule, odorule, URCĂ și iar URCĂ! Așa că Amiralul urcă, drepți, întregul echipaj, cherchelit și el, hâc, hâc. Păi cum să cucerească Amiralul nostru, adică eu, chipurile, ditamai imperiile, ditamai regatele, ditamai parlamentele și guvernele dacă echipajul meu, băieții mei, matrozii mei, beți turtă sunt, cu toții, ia, hai, drepți ca-n barcă strigă, strigă Amiralul. Care e ruta de azi, ce imperii cucerim, pe cine bombardăm, ce ostateci luăm, pe cine, pe tine! Și corabia de război, vasul de război, cuirasatul de război, Vasul Amiral, nu-i așa, se desprinde de cheu. Dar trebuie să-i dăm un nume acestui vas adevărat, țanțoș, gata, gata de luptă, gata, gata să cucerească toate lumile cosmice posibile, toate zările stelare, să dea cu tunul în toate cometele, în toți asteroizii, în toți guvizii, săracii de ei. Ăștia, guvizii, tocmai și-au tras partid politic de mare anvergură, să-i vezi ce se umflă ei în penele lor de guvizi politici. Un cambuzier, beat și el, criță de viță, cade lat la picioarele Amiralului care, fiind un amiral cu un puternic simț al umorului, râde în hohote. Amiralul știe că așa-zisul cambuzier e un spion foarte buclucaș, cam lasă-mă să te las, un spion trimis de Forțele Cosmice de pe Asteroidul 58766. Să-l spioneze pe Amiral chiar la el pe vas. Amiralul râde pe mai departe și vin niște popotari, niște muși, niște mașiniști și, la ordinul fără de tăgadă al Amiralului, îl apucă pe cambuzierul spion de picioare și, pe-aici ți-e drumul tău de apă, în valuri direct cu el, de spion mișel. Bineînțeles că aici nu e ca-n filmele cu pirați, aici se moare de-adevăratelea din te miri ce, mori de spionită nu te vezi. Așa că rechinii cei mari, prietenii Amiralului, îl înfulecă de nu te vezi pe cambuzierul spion de rămân Forțele Cosmice, de pe Asteroidul 58766, cu buza umflată. Bineînțeles că, acolo, pe asteroid, Parlamentul Asteroidal a ținut o ședință aprinsă, aprinsă foarte, din această pricină. Și parlamentarii asteroidali au hotărât să trimită în urmărirea Amiralului o armada fioroasă, cu vase mari de război, cu haite de pirați și sirene fumigene, botoxate și foarte versate. Păi, în lumea spionajului, vezi bine, nuntită fiind ea cu lumea politică, sunt o mulțime de sirene botoxate care fac vrăji și care încurcă borcanele de cele mai multe ori. Și uite-așa începe povestea noastră, acest fermecător Jurnal de Bord al Amiralului însuși. Cu ce să începem, acum că Vasul Amiral, semeț și bine înarmat, se desprinde de cheu în uralele mulțimilor dezlănțuite, Amirale nu uita, Victoria e a ta! Amiralul face o inspecție prin santină, unde dă peste o balenă siropoasă și cam bengoasă, balena zice, Amirale, să știi, eu țin cu tine și numai cu tine, lasă-mă ascunsă aici, în santină, să mă bălăcesc în motorină și, când apare la orizont flota asteroidală, dă-mi de veste, ies pe punte, mă arunc în valuri și-i fac pe toți harcea-parcea. Vezi tu, în viață e bine să ai armament ascuns, nu la vedere, să ai forțe adevărate, monstruoase și eficace, bine pitite, am zis și nu mă repet. Cam asta e pe scurt, povestea, începutul noii povești care e de fapt povestea aia veche întoarsă pe dos, vălurită ca valu-i val și valu’ trece. Amiralul zice, băieți, ia ridicați voi pânzele vasului nostru cu motoare atomice, păi ce credeai, că eu sunt un amiral, așa de doi, lei?! Am un Vas Amiral ochios, Republica îi zice, cum nu s-a mai văzut pe mări și oceane. Stai că dau Deșteptarea, Adunarea, chestii din astea marinărești, îi trezesc eu pe toți, avem la bord și Parlament, și Guvern, partide politice, comentatori politici, analiști, forțe de ordine, niște manifestanți în caz de nevoie, gospodine și bambine, astronomi, cântăreți, instrumentiști, sportivi, regi, împărați, ofițeri, soldați, măgară, generali, crocodili și îndrăgostiți, poeți și actori, ageamii și zurlii, clovni, profeți, revoluționari bizari, astrofizicieni, bucătari, lume multă și diversă așa cum îi stă bine unei Republici condusă în mod vizionar de cel mai tare Amiral! Hai, Deșteptarea! Și pe toate punțile Vasului Amiral Republica, o mie de punți sau mai bine sau poate câteva mii, apar de prin toate cotloanele, tot felul de ființe ale republicii, conțopiști, guriști, onomatopeiști, oculiști, fanteziști, florărese și prințese, pe alese, fotbaliști, siderurgiști, geografi, economiști, primari, consilieri, cofetari, poștași, arhivari, săteni, târgoveți, vânzători de castraveți. Ce avem la ordinea de zi, întreabă toți, căscând agale, poate o revoluție, poate un cataclism, poate o cădere de guvern, poate un răzbel, poate execuția unui mișel! Amirale, ce mai stai, tu de veste să ne dai! Amiralul însuși, adică eu, se gândește un pic, păi să vedem, cu ce să ne începem ziua, acum că am pornit-o hai hui pe ocean! Să începem cu ceva ușor, așa, să ne încălzim. Începem cu o ședință de partid. Dar vezi tu, nu e o ședință de partid obișnuită, nicidecum, aici, în partid, sunt împărați, regi, conți, câte o prințesă, câte un cavaler, sunt și muncitori, sunt și marinari, sunt și hamali, sunt și clarvăzători, militari, călători, misionari, emisari, democrație să fie. Așa că, hai să facem prezența! Penitența? Nu, prezența. Și strigă fiecare pe numele lui, sus și tare, să se audă până pe arborele cel mare, în gabie, sus, sus de tot, în gabie de unde se vede întreg universul. Universul politic, ce credeai!?
IMAGINEA LA ARTICOL MĂ DUCE PE BÂSTROE::PE BÂSTROE,PE BÂSTROE/S-OPREȘTE ARCA LUI NOE/PUNE CLOPOTUL SĂ SUNE/CĂ ÎNCEPE -O NOUĂ LUME/ IAR ÎN NOUA LOR POVESTE/ ROMÂNIA NU MAI ESTE!