Sub inflația de vorbe și noțiuni confuze și în agitația unei modernizări chinuite de nepricepere se petrec în România actuală drame, adesea tragedii, oricum, fenomene șocante. Exemplele sunt nenumărate.
La marginile unor orașe, dai de o mizerie de nedescris, cu oameni locuind în tomberoane și hrănindu-se din ce se aruncă. Te deplasezi în sate, în oricare dintre regiuni, dai de oameni privați de orice șanse, încât țara ia, și din acest motiv, primul loc la sărăcie în Europa. Din nou, statisticile anunță creșterea ponderii tinerilor care vor să plece din țară.
Fie și numai aceste realități oferă rațiuni suficiente pentru o discuție responsabilă. Mă opresc însă aici la o altă latură a stărilor de lucruri, care a și început timid să fie mediatizată. Este vorba de faptul că tot mai mulți copii abandonează școala, iar unii nici nu o mai încep. Zero școlarizarea revine în realitate.
Este uimitor că nimeni nu se ocupă de copiii care nu mai merg la școală. Deși, deja de secole în Europa, în înțelegerea necoruptă, statului îi revine obligația de a instrui prin școală orice copil. Altfel, scăderea pregătirii în rândul populației, ca urmare a abandonului școlar (indicator la care România de azi deține o altă întâietate tristă) și a nemersului la școală, are consecințe dramatice pentru copii, viitori cetățeni, și pentru societate.
Nu cumva și această scădere este rezultatul calibrului jos al decidenților? Nu cumva așa-zisa „elită” a culturii și științelor se demite sub încă un aspect? Nu cumva România pierde timpul cu veleitari la decizii, care umplu media cu găselnițe „științifice” și „aprobate”, dar nu au cultura instituțională, nici capacitatea educării cuiva și nici înțelegerea europenizării?
Așa stând lucrurile, nu ar fi cazul unei acțiuni majore, încât fiecare copil să fie la școală? Cum se poate observa pe acte de arhivă (Cătălin Baba, Adrian Gorun, Ciprian Tanul, Anii reformei 1997-2000 în reglementări, 2002), am procedat la o asemenea acțiune în 1998, când am și redus semnificativ abandonul școlar moștenit. Acum, situația este dea dreptul gravă – unii sociologi ne spun că neparticiparea la școală a copiilor din România repetă situația din anii de dinainte de 1938. Să răspundem însă la întrebare aruncând privirea asupra provocărilor de azi la adresa școlii.
Importanța demult recunoscută a educației din Europa, care a adus bunăstarea multor țări și a inspirat inițiative în lume, este explicabilă instituțional. În ultimă instanță, ea s-a datorat familiei – care a transmis descendenților dexterități, motivații și valori și i-a sprijinit în evoluția lor – și existenței școlii. În cadrul acesteia, tânărul profită de cunoștințele și capacitățile dascălului, disciplinele sunt dispuse în vederea pregătirii sistematice și se aplică un curriculum câtuși de puțin reflectat. Activitatea dascălului are rezultate dacă se cultivă autonomia sa și gândirea liberă.
Educația a început, putem spune, paideic – în înțelesul de formare prin dialog. Destul să citim și să observăm formarea tinerilor pentru roluri publice din vechea Chină, a rabinilor din Vechiul Testament și cea a tinerilor pentru cunoaștere și viața publică din Grecia antică pentru a ne da seama. Educația paideică presupune un maestru capabil să transfere discipolilor prețioase cunoștințe și îndemânări prin întrebări, răspunsuri și argumentare, și să le insufle scopuri și idealuri.
Această educație a rămas până astăzi, chiar în condițiile expansiunii școlare și universitare. Șansa învățăcelului de a lucra nemijlocit cu dascălul este și acum un privilegiu. Șansa dascălului de a lucra cu puțini discipoli este rară – azi, de pildă, nu putem decât să admirăm instituțiile formative de performanță, din diferite țări, care investesc suplimentar atunci când apar talente de descoperitori și inventatori printre tineri pentru a-i pregăti individualizat.
Putem discuta îndelung implicațiile educației individualizate. Educația în școală a avut însă, la rândul ei, avantaje – a permis mai multor tineri să învețe, a dat pregătire organizată, a putut verifica evoluția spre performanță a tinerilor, i-a putut orienta spre profesii utile pentru ei și societate și a asigurat premise ale continuității culturale a comunităților. Așa este până astăzi.
Dincolo de toate discuțiile, nu se întrevede vreun substitut al școlii sub aceste aspecte, după cum nu există nici substitut al rolului familiei în educație. Educația nu are cum să se rupă de familie și de școală fără pierderi esențiale, care se constată deja. Pe de altă parte, se înțelege că nu poți readuce educația în școală și familie fără a regândi condițiile, inclusiv economice, sociale și de altă natură, ale vieții din familii și din comunitate.
Cum știm, școala s-a organizat la origini în locuri anume, mai târziu în mănăstiri, în comunități locale, până când, în societatea modernă, educația a devenit o preocupare a statului și a devenit politică de stat, cu toate implicațiile. Educația a rămas și azi o preocupare a statului, chiar dacă inițiatorii și organizatorii ei s-au diversificat. Învățământul public și învățământul privat s-au ramificat, la rândul lor, potrivit nevoilor.
Numai că școala nu a fost niciodată fără concurență în spațiul public. Nobilul ideal al formării tinerilor în școală la nivelul atins de cultura timpului a fost totdeauna concurat de condițiile economice și sociale. Acestea au limitat de multe ori până și participarea la școala elementară, copiii fiind folosiți mai curând la munci în gospodărie sau fabrici. Unele țări luptă și azi cu abandonul școlar și neparticiparea la școală a copiilor – fenomene inumane în secolul al 21-lea, care antrenează segregări în societate!
Între timp, însă, școala este afectată nu doar de sărăcia familiilor, ci și de alte evoluții tehnice și comerciale, care mută educația în afara ei. O concurează organizația care-l înrolează devreme pe tânăr – iar organizația nu are cum să fie străină de politicile ce se duc în societate. Școala este concurată deja de decenii de televiziune – care nu numai că poate facilita accesul tineretului la opere din tezaurul culturii și la informații, și îl facilitează, desigur, dar și răspândește printre tineri idei și comportamente. Școala este concurată de telefonul mobil pe care tot mai mulți școlari îl poartă la ei și este sursă de informații și mijloc de influențare. Școala este concurată mai nou de comercianții care găsesc în instituțiile de educație terenul mănos pentru soluții facile de viață, distribuirea de droguri și recrutare de tineri. Școala mai este concurată de situațiile din societate în care se poate face carieră în economie și politică fără performanță la învățătură. Azi, din nefericire, câștigă teren convingerea falsă că performanța la învățătură nu ar trebui să fie o condiție a ascensiunii în funcții publice – ceea ce-i creează prejudicii unei societăți.
Oricum, școala a încetat să fie singurul cadru al educației și nu mai poate răspunde singură de aceasta. Unul dintre indicatorii pierderii este și faptul că biblioteca, „brațul școlii”, abia mai există în unele țări, iar consumul de carte se reduce.
Peste toate, vine însă năvalnic „inteligența artificială”, care, așa cum ne spune principalul ei exponent de astăzi, Ray Kurzweil (Die Intelligenz de Evolution. Wenn Mensch und Computer verschmelzen, 2020), va lega tânărul de computer, încât educația va fi din nou individualizată, de data aceasta ca urmare a posibilităților tehnice. Pe de o parte, tânărul este îndemnat să-și compună el însuși pregătirea, încât se relativizează distincțiile disciplinare – ceea ce contează fiind problema de rezolvat, în jurul căreia cel care învață adună și pune în lucru cunoștințe. Pe de altă parte, de îndată ce computerul personal asigură informații ample și rapide, inclusiv instrucțiuni cu privire la metodica pregătirii, importanța dascălului se reduce, el devinind oarecum dispensabil. În unele țări se anunță deja școli în care se învață, cum se spune, luând computerul ca dascăl.
Sub ambele aspecte, „inteligența artificială” nu are doar consecințe salutare. Ea poate fi folosită avantajos, dar ea poate fi și un risc pentru personalitatea tinerilor. Totul depinde de încadrarea ei legală, administrativă și metodică și, în fond, de priceperea decidenților de a concepe și organiza o educație competitivă. Așa cum este astăzi gestionată, „inteligența artificială” lărgește cunoștințele, dar poate reduce educația la instrucție, formarea la informare, capacitățile la rutina apăsării pe buton. În definitiv, sunt deja mulți tineri și mai puțin tineri care pot face azi calcule și realiza invenții, dar nu înțeleg altceva – nu înțeleg în primul rând comunitatea și sensul a ceea ce fac. Ca să nu mai vorbim de cultura moștenită.
Fiind atât de concurată, școala nu mai poate controla suficient educația. Mai ales în situația din unele țări, cum este, din păcate și România actuală, în care decidenții de la nivel național nu se pricep la educație și nu sunt capabili să-i asigure nici măcar legislație și administrare adecvate. Pe de altă parte, nu poate fi o educație națională, nici europeană, cum se vrea, fără ca școala să decidă educația. Ce-i de făcut în această situație?
Păstrând aici discuția la nivelul instituțiilor, sunt de părere că ceea ce observă cei mai buni pedagogi europeni (vezi, de pildă, Konrad Liessmann, Theorie der Unbildung. Die Irrtumer der Wissensgesellschaft, 2006), anume, că are loc o deteriorare gravă a educației europene, este adevărat. Antidotul nu poate fi decât instituțional. Îl sintetizez în două componente.
Prima componentă vizează o nouă lămurire asupra familiei ca generator firesc de educație, pentru a o consolida în rol de educator, prin măsuri, inclusiv sociale, adecvate. Nu este posibilă educație la propriu fără acțiunea familiei. Ne aflăm însă pe cursul unui asalt asupra familiei tradiționale și al forțării ei la destrămare.
Dacă însă vrem educație, atunci va trebui rezistat. Este nevoie de o nouă înțelegere, adusă la zi, care să prevadă revenirea educației la familie ca actor de bază, oricât de utopic ar părea demersul în era marilor organizații.
De altfel, este un adevăr ce trebuie asumat acela că, prin mecanismele ei, societatea modernă târzie caută să destrame subiecții tradiționali, individuali și instituționali ai vieții. Ea fragmentează. Chestiunea este acum de a recompune subiecții umani chiar în câmpul dominat de forțe contrare.
A doua componentă este lămurirea din nou a rolului școlii în învățare – având ca focus învățarea felului de a învăța și formarea caracterului și a responsabilității, de sine și de cei din jur. Este nevoie de un nou concept, adus și el la zi, care să reconsolideze școala ca actor principal al educației în era asalturilor cognitive, comerciale și mediatice fără precedent.
Se pot formula deja multe idei pentru cele două clarificări – a rolului familiei și a rolului școlii în educație, în condițiile noi ale modernității târzii. Cele două teme ar trebui însă lansate în discuția publică pe baza unor proiecte precise, care sunt deja la îndemână, în educație fiind destui dascăli pregătiți și deschiși la alternative. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine.
Din capul locului este acum cazul unei decizii clare în privința scopului educației. Un ministru francez (Jean-Michel Blanquer, L’Ecole de demain. Propositions pour une education national renovee, 2016) a arătat că nu dă rezultate axarea educației din ultimele decenii pe cognitivism, care reduce scopul educației la formarea de competențe („științele cognitive nu sunt busola absolută a tot ceea ce trebuie făcut în materie de educație”, p. 11). Sunt de părere că doar tripticul „competențe”, „abilități”, „educația pentru valori” ca scop al educației (detaliat în A. Marga, Educația responsabilă, Niculescu, București, 2019, p. 16) scoate educația europeană din criza în care a intrat. Acest triptic readuce școala în funcția ei de centru al instrucției și educației.
De acum, este nevoie de inițiative. Pricepute și responsabile – nu inculte, fără idei, de genul „României educate”.
Statele suverane au rămas și în Uniunea Europeană subiecții de drept ai educației și au datoria de a o scoate din crize. Statul are de adus la școală fiecare copil. Cu atât mai mult România are de luat inițiativa, căci a trecut de la în jur de 4% abandon școlar în 1995, la sub 3% în 2000, dar a sărit la 14 % în anii secolului în curs și azi se confruntă cu nemersul la școală.
Doar inițiative locale nu vor ajunge, deși totul începe cu astfel de inițiative. Forțele de influențare a educației sunt mari, încât o politică europeană în materie ar fi salutară. Statele care dispun de decidenți care pricep educația și sunt capabili să o conceapă și să o reglementeze ar putea însă determina un curent de asigurare a școlarizării pentru orice copil și de revenire a educației în familie și în școală. (A. Marga, Cuvânt la o reuniune a învățătorilor, octombrie 2024)
<a href=”http://www.andreimarga.eu„>Andrei Marga</a>
Mereu în afara subiectului, călcînd orice regulă a bunei cugetări, cam asta vine de la escu, cu avocați tot restanți la cunoștințe și cultură, precum ioan și alte moaște. Puneți mâna pe un manual de clasa a șaptea, bieți rătăciți, și dumiriți-vă. Vorbe ca să vă aflați în treabă sunt într-adevîr mai rău decât de gîgă. Mai bine ați face mergînd la primar să vă dea ceva de lucru în interes obștesc.
@ ioan. Mulțumesc pentru cuvintele frumoase dar consider că și opiniile celor care nu sunt deacord cu mine pot fi valoroase dacă sunt în concordanță cu alte opinii valoroase. Eu nu sunt și nu mă pot simți deranjat sau ofensat de unele replici necizelate căci ele vorbesc mai mult despre cel care le utilizează și mai puțin (spre deloc), despre mine, un anonim asumat.
@ …ESU – Felicitari pt. comentariul inteligent , civilizat si de bun-simt ! Si , din fericire mai sunt si alti comentatori ca dvs. pe acest forum , este o placere sa-i citesti !
Se vede bine că puțini care vorbesc au cunoștințe, experiență și sunt capabili să discute despre educație. Să nu ne mire unde suntem și cu educația. Tot felul de neica nimeni trimiși pe la subsoluri se bagă în ce nu pricep. Vorbe de clacă. Nu discută chestiunile propriu-zise, dar fac perorații despre o persoană sau alta. Cum să iasă o țară din necazuri cu asemenea inși?
După ce afli care sunt numerele la loto trăiești iluzia sau convingerea că nu era mare lucru să le nimerești sau că le știai deja.
Într-adevăr, doar escu. Aveți gijă la minima logică, oameni buni! Escu e mai mult decât confuz. Spune că nu a înțeles dintr-o mulțime de subiecte nimic, dar a trecut la filosofie. Panseuri cam de gîgă, cel mult. Poate gîgă era măcar autocritic. La escu nu e nimic, decît confuzie. Treaba cu planeta este pentru grădiniță. Aici suntem cu asemenea escu.
Am vizionat recent o emisiune pe un post de televiziune, intitulată „Planeta ești tu!” Un titlu destul de inspirat, legat de ciclul apei în natură și multe alte subiecte importante pe care sincer nu am reușit să le urmăresc și să le înțeleg foarte exact dar mi-a inspirat în schimb, o întrebare oarecum folozofică sau existențială. ” Planeta fără tine poate exista dar tu fără planetă!?” Răspunsul este sigur, nu. Mi se pare că acest răspuns este lesne de înțeles pentru oricine așa că, a crede sau a ține cont în mod absolut de egou sau de sinele conștient, incepe să mi se pară o imensă coplilărie dacă naivitate sună nepotrivit exagerat sau …puțin grotesc. Oare o să mă cenzurați din nou???
Articol profesional și exact, din partea celui mai bun ministru, inițiator al unei reforme haretiene bine gândită și cunoscător al educației. Ar merita discutat ceea ce spune – pericolul evitării școlii de către copii săraci. Numai că odată ce intervin inși inculți și vulgari, ca maxtor și margelat, totul se împiedică. Asemenea inși fără educație și noimă împiedică mereu rezolvările din țară. Biată țară cu inculți care dau sfaturi!
Eu tot comentez, dvs tot cenzurați, cum observă și alți forumiști în cazuri de ale lor. Ferească Sfântul să nu respecți linia noii dictaturi capitaliste, să zici ceva nasol de ea că ești imediat executat. „Ceterum censeo capitalismul esse delendam„. Să trăiți/votați bineeeeeee,/ bună-i viața de câineee/ dacă latri mai puțin/ viața n-o să-ți fie chin!/ România-i educată?/ ba eu cred că-i ferecată;/ dacă mort e proletarul/ cine-o să mai de cu parul?/ Domnul n-ar avea-ndurare/ poate-i singura scăpare!/unde-i numai involuție/ mere fain o REVOLUȚIE! Noa, hai ș-om mere! Mulțumim partidului/că a introdus cenzura/ să nu-ți bați degeaba gura/ bine e să fii flămând/ nu-ți mai trec prostii prin gând/ și-o s-ajungi la bătrânețe/ fără să dai flatulețe/ ioc amprentă de carbon/ ceea ce e de bonton!
Profesorii nu mai pot lasa elevi corijenti sau repetenti. Se dau burse cam la toata lumea asa ca profesorul nu poate da o nota mai mica de 9 ca iese scandal, copilul pierde bursa. Parintii nu mai sunt ca aia din anii 80 care cereau profesorilor sa-i urecheze copilul sau sa-l forteze sa invete. Clipesti urat la elev vine familia peste profesor cu videoul filmat de odrasla si il acuza ca i-a traumatizat progenitura pretioasa. Asa ca nu mai visati la scoala, performanta si alte povesti….
„Nu cumva și această scădere este rezultatul calibrului jos al decidenților? Nu cumva așa-zisa „elită” a culturii și științelor se demite sub încă un aspect?”
Doamne, daca-r citi cineva „cu minte” acest articol!!
Doritorii actuali de viitori posesori ai scaunului din varful statului, au idei si mai trasnite. Vor beneficii pentru pt. incurajarea fabricarii de copii. Ncio vorba pt.perfectionarea educatiei lor. Acest tip de idei trasnite, aplicate si prost, va duce la urmatoarea situatie: Cei saraci vor fabrica copii pt. bani, pe cei cu venituri bune nu-i va incuraja deloc ideea PSD-ului.
Se vorbește de obligativitate Primarului pentru Asigurarea obligatorie a casei. Pe linie de educație, de abandon școlar primarul nu are nici o responsabilitate? Se mai repartizează dascălii pe post la absolvire. Absolventă în anul 1939 de Școala normală din Oradea a fost repartizată învățătoare în Basarabia. Azi universități pe toate străzile dar la țară dascăli cu școală rar. Ministerul învățământului în afară modificări stupide a programei de la guvernare la alta nu răspunde de educație?
Marga,pentru educatie in familie ar trebui educati parintii. Tu aberezi.Urmeaza sa spui ca in biserici trebuie educati copiii.Ai devenit plictisitor si inapoiat in gandire tovarase margarina.
nu mai cenzurati – este anti-Constitutional.
deocamdata aceasta fapta este contraventionala insa in curind va deveni PENALA.!!
P E N A L A !
„În umbra marelui urs
Album by Transsylvania Phoenix”
marelui urs sau marelui russ?
Cat de educat poate fi cand scrie „rumîn” si „romînia”?
„Revenirea educației în familie și școală”
-distrusu margarina
poate nu a aflat ca defapt familiilor le lipseste TIMPUL!
Educatia trebuie trimisa la re-educare,decreteaza atoate-stiutorul!Traiasca reforma neintrerupta!
‘noi suntem profesori
Si examinatori
Atoateștiutori
Si atotcunoscători
in orice directiuni
dam fara discutiuni
dovada marii noastre eruditiuni’
…(Duetul profesorilor-Vanzatorul de pasari)
Tinichele,decoratiuni,tinichele
Educatia trebuie trimisa la re-educare,decreteaza atoate-stiutorul!Traiasca reforma neintrerupta!
‘noi suntem profesori
Si examinatori
Atoateștiutori
Si atotcunoscători’
…(Duetul profesorilor-Vanzatorul de pasari)
Educatia e un termen atat de general incat poate ingloba si pericole.De regula atunci cand auzim termenul de educatie ne asteptam la lucruri bune.Dar daca termenul „”educatie””este astazi folosit pentru a justifica tentativa LGBT de a introduce in scoli incluziunea si diversitatea ca dimensiuni ale educatiei?Ce facem ,redescperim nevoia de educatie sau introducem un cal troian in scoli?Mi-e teama ca aici se duc dorintele grijuliilor care invoca nevoia de educatie in detrimentul invatamantului.Definiti obiectivele mai intai si apoi discutam.Nu sa acceptam mai intai initiativa si apoi ne trezim cu bazaconii bolnave incluse in programul „”educational””.Prea mult invatamant ,se plang diversionistii.Hai sa lasam cartea si sa ne „”includem”” in „”diversitate”” propun tot ei.Calea sigura catre distrugerea tineretului.In ce directie vreau sa ii educ pe tineri?- prima intrebare.Cum o fac?-a doua intrebare.Cu cine? -a treia intrebare.
„Nu cumva…” înșiruiți niște prostii în paragraful 4 dle profesor? Nu cumva decăderea educației, distrugerea familiei și a moralei este o cangrenă generală, în tot „occidentul colectiv” fiindcă cei care conduc lumea aceasta doresc niște generații imbecilizate de droguri și lipsuri?
Dar în universitățile din Anglia sau din Ivy League se face școală la greu, nu-i așa fle Marga?
Ia faceți dvs o cercetare pe tema asta și mai lăsați complexele provinciale.
Mai bine fragmentare decât comasare și tâmpizare…
Cineva poate sa cunoasca foarte bine matematica, filosofie, chiar politica, insa e posibil sa nu aiba vreodata, de pilda, „succesurile” modelelor „Piedone”, Veorica, Daddy, Eba, Soso sau altii.
Nu mai bagati in seama pe Charlie ,cel afectat de boala vacii nebune si prin al carui bostan canta greierii bolsevici si sticletii banderisti !
Individul este irecuperabil !
E ducatia in scoala presupune efort indelungat, costuri, iar rezultatele sunt de multe ori sub asteptari, de acceea este „concurata” de invatarea prin imitatie, in care sunt copiate comportamentele unor modele „de succesuri”(oportunism), fiindca eforturile de a imita(copia) sunt neglijabile, costurile mici sau convenabile, iar rezultatele imediate. Imitatia are loc din familie,de pe strada, din cluburi, alte localuri, dupa vedete tv, moda, dupa politicieni, manelisti, in „scolile” politice de vara, dupa modele reale sau fictive(literatura,telenovele, cinema etc etc).
Seful garzii cama asilor verzi Ala-Bala Trinezu il considera pe Marele urs siberian iredentist dusman al Romaniei mult mai inteligent si cultivat, insamantarile de toamna, decat pe forestierul sef of Faget…
Stimate Domnule Profesor ,
Consider ca, trebuie abordata cu foarte mare atentie educatia in scoli, deoare a aparut fenomenul de DEMENTA EDUCATIONALA care formeaza ESCREMENTE SOCIALE ,acesta este gravitatea sistemului educational din Romania si nu numai.
Unde se spune o prostie, se știe bine că ești tu, mă Charlică. Tu cu inteligentul și cultivatul de Mare Urs te pui? Nu vezi că singura ta remarcă la articole este bîrfa. Nici tu cunoștințe, nici tu bun simț. Bîrfa îți umple căpuțul. Că pînă la cap mai e.
Prin gura lu De ce Baal/Neu padurarul sef de Feleac ne transmite aprecierea fatza de Marele urs siberian iredentist DUSMANUL ROMANIEI GENERICE!!!
Apropooo, de profesori și de nivelul școlii.. Azi ai in sec 21 pe IA,. pe ION. Sunt extrem de ușor de transformați in profesori, care la nivel egal, exigențe egale și examinări juste te poate cataloga și selecta in elite sau scrap head..Dar și cei din urmă pot fi utili societăți și pot fi educați pentru meserii, la care robotul nu poate,..deocamdată.
Toti socialistii comentatori, mari admiratori ai totalitarismului „cultural” de tip chinez, aduc o confuzie teribila adevaratului capitalism versus America socialista corporatista, invadata de chinezi. Amuzant. In capitalismul autentic american munca era libera si nu existau „regularizari” ale legislatiei pentru a ingradi libertatile fundamentale. Vorbiti voi acelora de se sunt lipiti de ecranele („plate” ca si „pamantul” unora), ca poate aia sa inghita acest hot-shot (ca sa nu bag „i”, pentru corectitudinea politica care a lovit jurnalismul, cainele de paza al libertatii cuvantului, transformat in ideologie) al „capitalismului”. In fapt, acel capitalism sanatos vorbea si aplica libertatea individului. Capitalismul corporatist este dictatura. Adica, dragi tovarasi si pretini, nu mai exista dreapta sau stanga! Exista doar libertate. Omenirea trebuie sa aleaga libertatea si individualismul. Prosperitatea si spiritualitatea, credinta. Numai dezbracand „camasa” se vor elibera din iad. Adica de aici si acum. Cum va spun astia: traieste in prezent, acum. Doar animalele traiesc asa.
Ca de obicei Ala-Bala Trinezu Da Bija intervine ca trans la tor in perfect stil vetust ceea ce se strecurase cod di ficat, pretinsa stare deplorabila a educatiei dinainte de 1945, tocmai perioada cand ROMANIA GENERICA evolua pe toate planurile si dadea personalitati
de marca…
Marele Urs are dreptate. Nu se poate discuta serios și cu urmări benefice ceva că apar diletanții trimiși în misiune, ca acest ubicuu Margelat și sosiile lui. Ca să împiedice limpezirile necesare. Har Domnului, aici Marele Urs se înșeală. Nu toți românii sunt margelați. Unii au cultură, demnitate și pricepere.
Nivelul scolii a devenit atat de slab incat nu-i mare diferenta fata de cei care lucuiesc printre tomberoane!! Cam acelasi nivel de cultura au si unii si altii doar ca in scoala e mai multa curatenie.
Păcat că nu s-a dus la capăt reforma concepută și promovată de ministrul Marga. Se poate citi în documente din țară și din afară. Spiru haret era adus la zi.Am fi fost în rind cu lumea – cum sunt Polonia, Cehia, Ungaria, și celelalte țări care au făcut aceeași reformă. La noi au trebuit să vină veleitari ca Abramburica, Funeriu, Miclea, încheind cu Anisie, Cîmpeanu, Deca, nu numai să distrugă, dar să împingă înapoi, spre aniitreizeci, cum bine spune articolul. Noroc că e Margelatu, care, ignorant sadea, poartă icoana lui Johannis ca moaște. Dar vine ora adevărului, cum bine zice articolul. Numai că e adevăr trist.
Shushanistul, care umbla cu shushanele ceausist-resovietizate, mi-a preluat/copiat tehnica silabisirii pentru a trece de caudine…
Educația este un cuvânt greu pentrucă prin ea însăşi este o activitate extrem de grea și de complexă. A evidențiat domnul profesor câteva modalități prin care se face aceasta dar, desigur, nu sunt singurele. Acestea sunt extrem de multe și de variate și este greu să le poți prezenta intr-un text de dimensiunea unui articol. E bun și atât decât deloc dar să nu uităm de contribuția religiilor la educație. A ideologiilor de orice fel, a filosofiilor, cel mai adesea contradictorii prin însăşi natura lor creatoare de conflicte. Acolo nu prea mai există de educație iar luate ca atare, ne aduc în fața realităților pe care cu toții le trăim. A educa realitatea nu pare posibil dar cu toate acestea, ea există și se manifestă în fapt. Cine are ochi să vadă nu vede iar cine are urechi să audă nu aude ce nu poate fi văzut sau auzit.
Păi bre,. Devreme ce rumînu nu pricepe cum că rețeta impotriva sărăciei este școala.. apoi trebuie forțat, prin legislație,.De nu vei avea infracționalitate, asistați sociali și tot felu de clanuri și rețele la care după o vreme nu le poți face față..
Mizerie „de nedescris” la margine de orase, sate in paragina, educatie precara. Dl.profesor le vede si,spre surprinderea mea, le critica,nestiind(?) ca acestea sunt semnele capitalismului biruitor si ca Tara Luminoasa este plina de ele. Nu exista capitalism real fara polarizare sociala. Cu cat mai multa, cu atat mai bine.Este semnul reusitei ! Cine ramane in urma- sa-i fie de bine! Iar procesul educativ invechit este normal sa fie in ruina, dar asta numai pana la faurirea omului si elevului de tip nou si dupa traducerea in viata a educatiei de gen si a celorlalte inalte invataminte ale Forumului.
Situatia actuala pe toate planurile si palierele societatii romanesti se datoreaza pseudodemocratiei instaurate prin UZURPAREA din 1989
comisa prin GENOCID de agentii Moskwa…Jaloanele au fost montate de infractorii contra umanitatii care in loc sa-si primeasca dreapta pedeapsa au parasit, respectiv vor parasi in paturile lor Lumea pe care au creat-o premeditat, in deplina cunostinta de Cauza!!!
,, Liceu cimitir al tineretii mele
Pedanti profesori si examene grele,, !Barbu
Eseul din prima parte a articolului d-lui Profesor este super !
IN partea a doua eu vreau sa adaug ca degradarea invatamantului este opera decidentilor politici, suta la suta !
Atunci cand s-a anulat respectul fata de profesor si i-ai luat parghiile de control asupra elevilor nu mai poti face educatie ! Poate nu ati observat libertinajul elevilor in discutiile si raspunsurile la ore fata de Profesor?
Apoi sexualitatea excesiva la elevi din clasele primare ! Scandalul pe care-l fac unii parinti profesorilor pentru lucruri neinsemnate ,mediatizat pana la greata de televiziuni,unde o usora tragere de ureche, devine ,,bataie crunta,,!
Nu se face educatie asa !!! Cel mai bun sistem a fost in anii socialismului ,unde erau respectate valorile !
@Dabija: kir Spiru Haret e mai actual ca niciodata,chiar Deceneu Reformatorul ar reusi,acolo unde politrucii au dat gres de 35 de ani
In primul rand sa pornim de la re-definitia familiei,clanului,tribului,etc
‘Epoca Pietrei Slefuite’ scrie pe noi de 35 de ani
Religia in scoli trebuie extinsa,in detrimentul ghicitului in cartile de tarot
Gura pacatosului adevarat graieste- omul la apus spune numai adevarul, este sincer
Ce treaba are capitalismul cu educatia?!
Excelenta asertiunea :”Nu cumva România pierde timpul cu veleitari la decizii, care umplu media cu găselnițe „științifice” și „aprobate”, dar nu au cultura instituțională, nici capacitatea educării cuiva și nici înțelegerea europenizării?”
Mai bine recunoastere tarzie,decat niciodată
Bine prinsă o temă actuală deja foarte gravă. Ce facem, ne întoarcem dincolo de 1938? Doamne ferește! Când alții construiesc.
Hai, ca i-am i-di-o-tizat sufiecient, incat sa-i putem „reeduca”!