În sistemele de pensii private, cele mai ridicate rate de contribuţii virate catre fondurile de pensii sunt întâlnite în Danemarca (circa 16% din venitul lunar al participanţilor), Cipru (12,5%), Islanda (12%) şi Irlanda (11%). La polul opus se situează România, cu cel mai redus nivel al contribuţiilor de doar 2%. Unul din patru salariaţi europeni (26%) economiseşte pentru pensie prin fondurile de pensii private de tip "contribuţii definite" (DC), însă principala problemă a acestor scheme de pensii este nivelul încă prea redus al contribuţiilor, potrivit rezultatelor studiului "DC Survey", publicat la Bruxelles de către Federaţia Europeană a Fondurilor de Pensii (EFRP). În peisajul sistemelor DC europene, România este singura ţară din CEE şi una dintre puţinele din Europa în care sistemul oferă o dublă garanţie contribuitorilor, în timp ce fondurile funcţionează cu cele mai mici costuri pentru participanţi.
Fondurile de pensii private de tip DC de pe continentul european gestionează în prezent economiile a peste 58 de milioane de salariaţi, dintre care 5 milioane sunt cei din România, arată studiul. Aceste fonduri de pensii administrează circa 1,3 trilioane (mii de miliarde) de euro, câştigând tot mai mult teren în practica europeană a pensiilor private. În acelaşi timp, sistemele de pensii private cu "beneficii definite" (DB) îşi reduc importanţa pe plan european – circa 35 de milioane de salariaţi europeni contribuie la asemenea fonduri de pensii, care însă gestionează active de circa 2,2 trilioane de euro. Împreună, fondurile de pensii DC şi DB formează Pilonul II european de pensii private.
Fondurile de pensii private de tip DC includ aproape 100% din populaţia salariată în state ca Danemarca, Olanda şi Suedia, unde participarea la aceste fonduri de pensii este cvasi-obligatorie, stabilită astfel prin contractele colective de muncă la nivel naţional. De asemenea, participarea forţei de muncă la fonduri de pensii private de tip DC este obligatorie în state ca Bulgaria, Danemarca, Ungaria, Polonia, România, Suedia, Austria, Islanda, Elveţia, Slovacia, Slovenia, Croaţia şi statele baltice. Cei mai mulţi participanţi la fondurile de pensii private de tip DC se află în Polonia (14,5 milioane), Suedia (6,7 milioane), Danemarca (4,6 milioane), Romania (4,4 milioane – în 2009, la momentul culegerii datelor), Italia, Ungaria şi Franţa.
În sistemele de pensii private de tip DC, cele mai ridicate rate de contribuţii virate catre fondurile de pensii sunt întâlnite în Danemarca (circa 16% din venitul lunar al participanţilor), Cipru (12,5%), Islanda (12%), Irlanda (11%) şi Guernsey (10%). La polul opus se situează Pilonul II (de pensii private obligatorii) din România, cu cel mai redus nivel al contribuţiilor din cadrul studiului EFRP, de doar 2% (la nivelul anului 2009). Nivelul de 10% este considerat ca un minim necesar pentru a produce beneficii consistente din Pilonul II, în suplimentarea pensiei de stat.
În materie de garanţii, sistemul de pensii private din România este singurul din regiunea Europei Centrale şi de Est şi unul dintre puţinele din Europa care oferă clienţilor atât o garanţie absolută de performantă (randament de cel puţin 0% pe toata perioada de acumulare), cât şi una relativă (randament minim calculat periodic în funcţie de performanţa medie a pieţei), ceea ce asigură obţinerea de randamente investiţionale competitive atât pe termen scurt, cât şi pe perioade lungi de timp. Dintre fondurile de pensii cuprinse în analiza EFRP, 37% oferă un nivel minim de garanţie, 25% oferă o garanţie minimă plus un mecanism de partajare a riscului investiţional între participant şi finanţatorul schemei de pensii (angajatorul, în sistemele ocupaţionale), 19% oferă o garanţie relativă, în funcţie de performanţa medie a pietei, iar 19% nu oferă absolut nicio garanţie legata de rezultatul investiţiilor. Fondurile de pensii private de tip DC care oferă garanţii complexe legate de performanţa investiţională sunt cunoscute în practica europeană ca fonduri "(DC) hibrid" sau "DC cu garanţii", adică un mix între mecanismele de funcţionare ale DC şi DB.
Posibilităţile de plată oferite de schemele de pensii de tip DC sunt: plata unei sume de bani la vârsta pensionarii, fie integral, fie parţial egală cu valoarea acumulată în cont, numită "lump sum" (52% dintre cazuri); plata unei pensii viagere fixe – "level annuity" (48% dintre cazuri); plata unei pensii viagere indexate – "indexed annuity" (38% dintre cazuri); plata unei pensii viagere legate de rezultatele unor investiţii – "investment-linked annuity" (26% dintre cazuri); plata unor sume pe o perioadă fixă de timp – procedura numită şi "retrageri programate" sau "income drawdown" (18% dintre cazuri); 38% dintre fondurile de pensii oferă şi posibilitatea acordării unei pensii de urmaş/supravietuitor.
Dintre statele în care lansarea sistemului de pensii private a presupus costuri semnificative de marketing, în România funcţionează fondurile de pensii cu cel mai redus nivel al comisioanelor percepute de administratori (maxim 2,5% din contribuţii şi 0,6% pe an din active). Spre comparatie: în Austria nivelul comisioanelor este de maxim 3,5% din contribuţii şi 0,8% din active; în Belgia 5% din contribuţii, 0,1% din active, 2% din anuităţi şi 0,05% capital pentru riscuri suplimentare; în Bulgaria 5% din contribuţii şi 1% din active; în Ungaria 4,5% din contribuţii şi 0,8% din active; în Irlanda 5% din contribuţii şi 1% din active; în Polonia 3,5% din contribuţii şi 0,6% din active; în Spania 2% din active şi 0,5 puncte procentuale din randament; în Marea Britanie 1,5% din active (1% după 10 ani de contribuţii).
