România, oarbă la Marea Neagră. Triton, multiplicator de forță la preț redus

Jurnalist și analist politic, Mihai Isac este specializat pe regiunea extinsă a Mării Negre și spațiul ex-sovietic, colaborând cu mass-media din România, Republica Moldova, Bulgaria și alte state. Printre interesele sale profesionale se numără combaterea dezinformării, evoluțiile politice regionale, relațiile interetnice și interreligioase.

România, oarbă la Marea Neagră. Triton, multiplicator de forță la preț redus

Livrarea de către Statele Unite a patru vehicule autonome Ocean Aero Triton către Filipine ar trebui să provoace o întrebare incomodă la București. De ce o țară aflată la Marea Chinei de Sud primește ochi și urechi maritime, iar România continuă să trateze Marea Neagră ca pe un dosar care poate aștepta? Pachetul filipinez, de circa 13 milioane de dolari, include platforme capabile să navigheze la suprafață, să se scufunde autonom și să opereze săptămâni întregi fără echipaj. Nu vorbim despre submarine de atac, ci despre capacități de identificare absolut necesare.

Exact asta îi lipsește statului român, și anume o prezență continuă la costuri suportabile. O fregată, o corvetă sau un avion de patrulare consumă bani, combustibil și ore de lucru pentru fiecare misiune. O rețea de drone hibride poate supraveghea rute, zone de ancoraj, apropierea portului Constanța, perimetre energetice și sectoare în care apar obiecte suspecte. Navele și aviația ar interveni apoi acolo unde senzorii indică un risc.

Marea Neagră nu mai este o periferie liniștită. Este vecină cu un război, traversată de mine în derivă, drone navale, bruiaj și operațiuni de intimidare. România participă, alături de Turcia și Bulgaria, la gruparea pentru combaterea minelor. Dar vânătoarele de mine și scafandrii de luptă nu pot fi pretutindeni, permanent. Triton ar putea extinde zona observată, ar putea verifica ținte înainte de trimiterea unei nave cu echipaj și ar reduce expunerea militarilor.

Argumentul este infrastructura strategică. Neptun Deep înseamnă platforme, sonde, conducte și investiții de miliarde în larg. A proteja obiective doar cu patrule periodice înseamnă să accepți intervale oarbe. În războiul modern, adversarul caută tocmai aceste ferestre, mai exact minute sau ore în care nimeni nu vede, nu aude și nu poate demonstra ce s-a întâmplat. România are nevoie de dovezi rapide, avertizare timpurie și capacitatea de a urmări o amenințare înainte ca aceasta să ajungă lângă cabluri, conducte ori platforme.

Tritonic, o soluție rapidă

Achiziția nu trebuie prezentată ca o soluție miraculoasă și nici făcută fără testare. Triton nu înlocuiește navele, sonarele remorcate, avioanele sau sateliții. Le face însă mai eficiente, deoarece filtrează spațiul maritim și trimite resursele scumpe numai acolo unde există indicii. Pentru o marină militară care recuperează întârzieri istorice și are multe programe costisitoare simultan, acesta este exact tipul de multiplicator necesar.

Bucureștiul ar trebui să ceară o demonstrație operațională rapidă în Marea Neagră și să lanseze un program-pilot cu patru platforme. Testele ar trebui să includă vreme rea, trafic intens, bruiaj, comunicații și integrarea datelor în sistemele Forțelor Militare Navale. Misiunile ar fi supravegherea infrastructurii critice, detectarea obiectelor suspecte, sprijinul pentru operațiunile antimine și observarea activităților din zona economică exclusivă.

Prețul transferului către Filipine nu poate fi copiat mecanic într-o licitație românească, pachetul poate include senzori, instruire, mentenanță și sprijin. Totuși, 13 milioane de dolari pentru patru sisteme arată ordinul de mărime al unei capabilități accesibile, nu al unui program care înghite sute de milioane și durează un deceniu întreg. România poate urmări finanțare americană, fonduri europene, achiziție comună regională și mentenanță locală.

Mai important, aceste drone ar trebui cumpărate ca flotă, nu ca exponate. Patru unități sunt începutul. O rețea cere rotație, rezerve, operatori, legături securizate și un centru de fuziune a datelor. Informația trebuie să ajungă la marină, Poliția de Frontieră, autoritățile portuare și operatorii energetici, cu reguli clare privind responsabilitatea și intervenția.

Filipinele au înțeles că nu poți acoperi o mare disputată numai cu nave mari. România trebuie să înțeleagă asta înaintea primului incident grav, nu după el. Când protejezi porturi, libertatea navigației și investiții de miliarde, economia prost înțeleasă devine risipă. Triton nu este lux, este asigurarea ieftină pe care Bucureștiul nu mai are nicio scuză să o amâne.

Distribuie articolul pe:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.

1 comentariu

  1. daca ar fi costat miliarde precum senilatele germane parca vreo 6 miliarde si care vor darama podurile daca vor fi puse in miscare…13 milioane$, voi radeti cand Micula a primit de la Orban peste 400 milioane de euro, cand vecinei ii dam miliarede…PREA IEFTIN nu-i de nasul lui Miruta, Nicusor, Bolojan etc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *