The New York Times Book Review a publicat, în urmă cu un sfert de veac, un amplu articol despre caracteristicile poporului român, intitulat „Supraviețuitorii“. Mesajul acelui text era că românii nu au fost contribuitori la crearea istoriei, deoarece ar fi optat să trăiască de-azi-pe-mâine, să fie doar supraviețuitori. În 1998, Sorin Alexandrescu a tipărit volumul „Paradoxul românesc“ în care afirmă că românii au arătat, îndeosebi în secolul XIX – XX, o predispoziție pentru absorția unor influențe externe în defavoarea creării și exportului propriilor valori culturale, au fost mai degrabă incluși în strategiile altora, lipsindu-le o concepție clară de evoluție în durată lungă. La două decenii după apariția cărții lui Sorin Alexandrescu, putem spune că românii continuă să supraviețuiască într-o succesiune de paradoxuri, deși de peste o decadă România este membru al unei structuri integraționiste europene care operează pe bază de coordonare strategică și ar fi trebuit să se raporteze strategic la procesul decizional și politicile Uniunii Europene.
Competiție globală și competitivitate
La paradoxurile deja tradiționale, astăzi mai putem adăuga unul: lipsa de reacție strategică față de procesul globalizării. Desigur, politicienii actuali fac mare caz de reapariția parohialismelor, naționalismelor de tip secol XIX, autohtonismelor, protecționismului etc., preluând iarăși din recuzita celor care nu au capacitatea să vadă sensul devenirii societății cu privirea îndreptată către viitor, nu doar spre trecut. De aceea, recomandăm să ia aminte la sfatul lui Stiglitz, care atenționa că globalizarea se întâmplă, cu sau fără voia noastră, și vor fi beneficiarii acestui proces complex doar cei care știu și pot să-l gestioneze pentru a obține dezvoltarea socială la nivel local și regional (glocalizare). Ceea ce face ca, în aceste timpuri, să asistăm la o acerbă competiție globală pe terenul competitivității, în care sunt înscrise state, corporații, firme mici și mijlocii, organizații internaționale, dar și antreprenori, manageri și politicieni.
O consecință și lecție a crizei recente economico-financiare internaționale pentru Uniunea Europeană a fost și reevaluarea interdependențelor între statele membre, sublinierea importanței intensificării integrării în domeniile financiar, fiscal, economic, social, dar și politic. Pe de altă parte, este tot mai frecvent subliniat faptul că mecanismele pieței favorizează evoluția polarizată și clusterizarea socială, generând diferențieri și decalaje. În acest context, se discută despre refondarea Uniunii Europene, astfel încât să se realizeze un grad ridicat de competitivitate cu care Uniunea să se înscrie în competiția globală a anilor care urmează. La rândul lor, majoritatea statelor membre au înțeles că actuala competiție globală se duce în aria competitivității, chiar dacă nu toți politicienii au realizat că trebuie să gândească și să aplice politici pentru un interval de timp mai extins. Acesta este un semnal important, deoarece competitivitatea este abilitatea de a te înscrie în competiție prin creșterea productivității în durată lungă. Sau, cum spunea prof. M. Porter (Universitatea Harvard), este „productivitatea cu care națiunile folosesc resursele lor umane, naturale și capitalul“.
România – între dezechilibre și competiție
În condițiile în care mulți operatori de piață autohtoni se îndoiesc de capacitatea economiei României de a face față unei competiții tot mai dure pe Piața Unică, iar decidenții politici locali sunt mai confuzi chiar decât la începutul drumului nostru spre integrarea europeană, este evidentă lansarea întrebării: pe ce cale va evolua societatea românească la periferia proceselor de dezvoltare socio-economică și dacă vor să progresăm împreună cu partenerii noștri din Uniunea Europeană, atunci e obligatoriu să facem un mare efort național pentru obținerea convergenței reale și, concomitent, să înaintăm accelerat în clasamentele competitivității europene și a celei globale. Este adevărat că societatea românească actuală este dominată de foarte multe dezechilibre; se vede că, clasa conducătoare locală a preferat perpetuarea unei formule sociale de imperialism intern, motiv pentru care s-a și produs cel mai mare exod de cetățeni români spre alte state membre ale Uniunii Europene; în loc să se guverneze țara, după 1989 s-a exersat un electoralism permanent, fără a se urma opțiuni strategice de durată, ci doar impulsuri ale momentului care s-au înscris într-o luptă politicianistă pentru putere. De aceea, trebuie pus punct acestei destrăbălări politicianiste și întreaga clasă politică să realizeze pericolele și oportunitățile care stau în fața societății românești, să-și asume răspunderea greșelilor și a acțiunilor constructive viitoare, punând în aplicare o strategie națională de sporire a ritmului ajungerii la o competitivitate ridicată, în condițiile creșterii productivității utilizării tuturor resurselor naționale și a prosperității întregii societăți românești.
Pentru un proiect de țară competitivă
O astfel de strategie va trebui să includă crearea condițiilor de bază pentru obținerea unei competitivități înalte. În mod deosebit, se va insista pe ansamblul instituțional și procesul guvernării, infrastructură, mediul macroeconomic, sănătate, educație. Totodată, în vederea accelerării ritmului dezvoltării sociale, se recomandă insistența asupra unor factori favorizanți ai eficientizării societății, precum piețele financiare, ale muncii, bunurilor, serviciilor, dar și pregătirea profesională și digitizarea, învățământul universitar, cercetarea științifică, inovarea și cunoașterea. Întrucât trăim într-o lume a interdependențelor complexe, e necesar să ținem seama de acestea nu doar în domeniul economic, dar și în procesul guvernării, al managementului politicilor publice. Nu în ultimul rând, se impune acordarea unei atenții deosebite inclusivității, atât în ceea ce privește viața socială, cât și interconectivitatea între mediul natural și sistemul socio-economic creat de om.
Conștientizăm faptul că România va putea aplica o astfel de strategie doar în interiorul Uniunii Europene și într-un parteneriat integraționist cu instituțiile acesteia și statele membre. Dar nu în orice Uniune Europeană, ci într-una care se va refonda ținând cont de toți cetățenii europeni, va dovedi flexibilitate în procesul integrării și mai ales va avea o coerență sporită. Iar un Parteneriat Transatlantic, prin care economiile și piețele UE și SUA ar evolua prin integrare, ar fi un puternic imbold pentru succesul unei astfel de strategii a României. Și ar mai fi necesar ceva: un leadership românesc responsabil, inteligent și determinat să pună în aplicare strategii și programe de dezvoltare sustenabilă a țării care să poziționeze România cât mai sus la capitolul competiție, convergență, competitivitate; un leadership european care să accepte angajamentul de a face cât mai scurt și eficient drumul Uniunii Europene prin următoarea tranziție, cea de refondare a Uniunii.
Românii – competitori, nu doar supraviețuitori
Concluzia acestor rânduri este că cetățenii României trebuie să înlocuiască vechea mentalitate de supraviețuitori cu cea de competitori, terenul de manifestare fiind cel al convergenței și competitivității europene și globale. Dacă se vor găsi liderii care să mobilizeze națiunea pentru un astfel de obiectiv, cu siguranță vor exista și resursele trebuincioase (să amintim doar substanțialele fonduri europene și, de ce nu, recent propusul Instrument de Convergență și Competitivitate al Uniunii Europene. Iar în ceea ce-i privește pe români, am credința că vor și pot face față unei asemenea provocări a viitorului!
(Material preluat din Piața Financiară)
spanac cu apa rece! am impreia ca evolutia umana a facut o pauza exact cind s-a scris articolul de mai sus. competitia ucide umanul si consuma resursele in mod nejustificat. teza cu poporul roman contrarevolutionar se reia cu alte cuvinte… ha ha ha ha ha dupa parerea mea unul dintre cele mai slabe si neavenite aricole publicate de Cotidianul. nu ma mira ca a aparut n piata financiara (ce-i aia?). ma surpinde ca a a fost preluat aici!
cel care a scris articolul a fost negociator sef din partea Romaniei cu UE (2000-20054)! adica nenea puscas, profesor universitar (vai de viitorul nostru) a negociat, de exemplu liberalizarea pretului la utilitati inainte ca salariu romanilor sa ajunga la nivelul celor care platesc chiar mai putin ca noi. daca nu uitam atent la capitolul vinzarea pamintului catre straini si acolo exceleam in … prostie si dezinteres national. ne ocupam cu supravietuirea pentru ca nu am avut oameni de stat precum ION ANTONESCU care a facut avere Romaniei din relatiile comerciale cu Germania!!!! dulce naivitate!
Ideologiile globaliste,corporatismul global ,neocolonialismul au creat peste tot in tarile sarace,cu mici exceptii,retele transnationale care inlesnesc circulatia resurselor si a informatiilor de la saracii din colonii la bogatii extractivi din metropole. Competitia este doar intre Statele bogate, care masluiesc cu forta lor financiara si militara economia integrationista, globala . Statele sarace si saracite sunt apte doar pt supravietuire . Nu exista rasplata pentru munca, dreptate,justitie, libertate pentru periferici in centrifuga societatilor capitaliste …Ce valori ne-a adus economia “neoliberala” capitalista ! Ce valori au adus ROmaniei oligopourile si monopolurile transnationale! Ce sentimente ne-au produs si ne produc mercenarii politici amplasati de hegemonii actuali in posturile cheie ale RO membra a UE,NATo samd ! Sentimente de fatalism, de disperare, sentimentul unui timp oribil, pierdut degeaba… Daca natura,cu ciclurile ei,ne mai aduce putina bucurie – imperiile updatate, piata simulacrelor din jurul nostru,consumerismul ne-au transformat realitatea intr-o fictiune debusolanta…
Autorul ac.articol a fost unul din corifeii integrarii in UE.Citim pe Wikpedia:”România a obținut, în urma negocierilor, 559,8 milioane de euro pentru perioada 2007-2009 (297,2 milioane în 2007, 131,8 milioane în 2008 și 130,8 milioane în 2009). Acești bani vor fi folosiți pentru securizarea frontierei (cel puțin 50%) și pentru o facilitate de tranziție (sume care pot fi folosite acolo unde este nevoie). Suma aceasta se adaugă fondurilor obținute de România pentru perioada 2007-2009 (aprox. 11 miliarde euro angajamente și aprox. 6 miliarde plăți).
Calitățile de negociator ale lui Vasile Pușcaș, precum și meritele sale în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană sunt recunoscute în mediile comunitare, iar în România este considerat cel mai valoros expert în problematica integrării europene”
Unde sutn aceste miliarde,in ce au constat cui au fost distribuiti,cine a profitat de ei ?
Mai ales ca in 2010 nu la mult timp, desi Ro era „doldora”de miliarde d ela UE,Isarescu,basescu ,Boc ne-au tarat in fata FMI si au indatorat tara cu cca.20 miliarde?
E usor sa faci prin articole „fluvii”materiale proglobal;izare-UE,e mai greu de informat cetatenii „transformati”din condei din supravietuitori in competitori…La fel cum s-au facut lucrurile nu la lumina zilei si prin informarea a multor dedesubturi.
Unii s-au alaptat pe vanzarea tarii din miliarde UE,altii se alapteaza din bugetul national,articolul este cinic ca si cand marele om de stat Vasile Puscas nu cunoaste situatia reala si vine tot dansul sa reproseze ca nu „exportam valori culturale „etc.Am exportat in schimb suficiente lepre si exportam, avem atat de multe incat ulii pazesc si afara si inauntru.
Vai domnu merci…
Asa limbaj de lemn finantzist nu am mai apukat de la orele de eductie socialista !!
daca unul ca d-ta ne-a adus in UE nu este de mirare ca suntem perceputi ca fiind codasii acestei increngaturi multiculturale!…nu intelegi ABSOLUT nimic din spiritul acestei natii!!…ai nevoie de perceptia americanilor despre noi?! …jenant!!!
Felicitari domnule Puscas! Se vede treaba ca exista inca in Romania oameni care gandesc si vor binele tarii. Ar fi bine daca serviciile si factorii politici ar avea atata minte incat sa pregateasca si sa aplice strategiile necesare pentru cresterea economica competitiva a tarii. Din pacate, situatia de la care se pleaca este una foarte dificila. In entuziasmul aderarii la UE au fost cedate cele mai importante parghii care ar permite aplicarea unor politici de crestere a competitivitatii: bancile si institutiile financiare. Acestea sunt controlate din afara si au propriile interese altele decat cele de crestere a competitivitatii Romaniei. Peste 90% din bancile comerciale sunt controlate de entitati straine, piata de capital este in cel mai bun caz anemica, daca nu chiar inexistenta. Si atunci cu ce sa finantezi programe coerente si de lunga durata de crestere a competitivitatii? Cu bugetul de stat super elasticizat si care trebuie ( de ce oare, ca asa vrea Germania)sa stea la acel cretin 3%? Doar cu investitii straine nu sunt sanse iar capitalul romanesc a fost distrus cu intentie si entuziasm chiar de catre ai nostrii. Adica de unii gen rezistentii care urla la luna prin piete fara sa inteleaga de ce si pentru ce lupta. UE e evident ca sta sa implodeze. In afara Germaniei si UK restul tarilor europene sunt la fel de dependente de UE ca si noi. Dar si de NATO. Ce ofera UE la ora actuala a devenit total neacceptabil pentru Romania. Poate si datorita slabiciunilor unor lideri ca Merkel, Macron. Ca restul nu conteaza. Poate ar trebui sa ne sustinem mai tare punctele de vedere cu privire la cele doua viteze, care denota frica nucleului dur de vocea celorlalti. A fost bine cat au putut ocupa pietele financiare si de marfuri a celor mai mici. Acum se retrag in carapace speriati de propriile creatii si de propriile slabiciuni.
Mediocritatile nu pot avea niciodata un proiect de tara real.Nu exista personalitati unificatoare si catalizatoare ale unui efort national. Au grija si altii sa ne dezbine si sa ne puna in frunte tot felul de pafaristi.Poporul este dezbinat si ca urmare a unei indelungate experiente educationale in familie, s-au ales strategiile cele mai confortabile pentru descendenti, chiar daca unii ar avea un oarecare elan pana la urma se lovesc de reactii care ii readuc in matca originara.O unitate stransa la nivel national si o economie autarhica, acceptata cu inconvenientele respective, ar fi de neimaginat intr-o societate adusa prin forta si manipulare la paroxismul absurdului.
Esenta articolului e corecta.Romania din pacate nici dupa 100 de ani de la formarea ca stat nu are habar ce vrea, nu are un proiect de tara.Suntem tot la nivelul de mentalitate de pasalic turcesc, provincie austro-ungara sau colhoz rusesc.I parlament,partidele de acolo au ca singur proict ajungerea la ciolan,si lupta pentru asta ,doar pentru asta dar cu mijloacele vechi utilizate pt a inhata puterea ,adica ,”peschesu”promis strainilor, pira la capitalele europene.Fiecare roman se bate cu caramida in piept vorbind despre”tarisoara mea”lacramos dat in acelas timp arunca cu mocirla in ea de cite ori au ocazia,se vaita mereu de cit de greu o duc ,sau cit de corupti sunt altii,dar cind ajung in pozitii unde se preteaza spaga o fac cu totala daruire.Am avut ocazia sa aud pe un algerian vorbind despre Romania ca si chintesenta coruptiei,si cind l-am intrebat de unde stie ,spunea”pai de la un roman”.Postul TV „Al Jazira”prezinta reportaje despre „cea mai corupta tara din UE”recte Romania.Romania nu are proiect de tara pentru ca membrii ei nu au nici un proiect al lor ci doar supravietuire ,intriga si delatiunea.Ati discutat vreodata cu vre-un „frate de peste Prut”? Nici o referire despre unire,nimic despre istoria comuna, doar limba rusa vorbita in draci.Ei vorbesc despre „VOI” adica cei din Romania si „NOI” cei din Moldova.Se aude vorbindu-se despre cele 4 judete si despre Bucovina?Ioc.In schimb ii ajutan pe „fratii” ucrainieni sa se lupte cu rusii.Si aici pe net, multime de opinii,pareri comentarii.Fiecare se crede detinatorul adevarului absolut dar nimic despre ROMANIA.Da, romanii sunt competitivi fiecare in parte ,insirati prin Europa, dar impreuna suntem o adunatura de indivizi fara un tel comun.