Românul care a negociat cumpărarea Alaskăi de la ruși

Una dintre cele mai renumite figuri de legendă ale războiului civil din SUA (1861 -1865) a fost românul transilvănean George Pomuț (născut la 31 mai 1818 în localitatea Giula și decedat la 21 octombrie 1882, la Petrograd). Despre viața și faptele sale glorioase au scris mulți cercetători americani.

 Anul 1848 îl găsește ofițer în armata revoluționarilor maghiari, apoi se stabilește în 1850 în statul american Iowa. Bine instruit și educat, fire energică, Pomuț încearcă să întemeieze o localitate în condițiile colonizării din acea epocă. Izbucnirea războiului dintre  Nordul și Sudul SUA îi prilejuiește înrolarea în regimentul 15 de infanterie (voluntari) Iowa cu gradul de căpitan.

Din acel moment, viața lui Pomuț va avea un caracter militar de excepție care se va finaliza prin atribuirea gradului de general de brigadă în 1866. La 3 iunie 1863 este avansat maior, apoi devine comandantul regimentului 15 Iowa. În octombrie, devine locotenent colonel.

După terminarea războiului, el defilează  în fruntea armatei de la Tennessee, cu gradul de colonel. Meritele excepționale ale lui George Pomuț n-au fost uitate de președintele Andrew Johnson (care l-a  înlocuit pe Abraham Lincoln, asasinat la 14 aprilie 1865). El îl numește consul general al SUA la Petrograd, la 16 februarie 1866. Cu această ocazie, Pomuț este avansat la gradul de general de brigadă. Și activitatea de diplomat a lui George Pomuț a fost remarcabilă. Timp de 12 ani, Pomuț și-a exercitat misiunea sub trei președinți ai SUA (Johnson, Grant, Hayes). Este, poate, un record absolut în ale diplomației americane, în perioada activității diplomatice a lui George Pomuț, relațiile dintre SUA și Rusia țaristă au fost bune, mulți demnitari ai vremii apreciind contribuția consulului general al SUA  din Petrograd.

Să amintim că în această perioadă s-a perfectat și finalizat o foarte importantă tranzacție între cele două puteri, și anume cumpărarea Alaskăi de către SUA (pentru suma de 7.200.000 de dolari, plătiți în iulie  1868).

   Durata de 12 ani a carierei consulare a lui G.Pomuț la Petrograd sub trei președinți americani (Johnson, Grant și Hayes) este neobișnuită în condițiile în care diplomații americani de frunte erau schimbați odată cu schimbarea fiecărui președinte al SUA. Longevitatea în funcție a lui George Pomuț nu poate fi explicată decât prin însușirile de excepție ale deținătorului acestui post de vază în capitala Rusiei. Înlocuit în funcție în 1878, ca urmare a uneltirilor unor dușmani ai săi, G. Pomuț nu s-a mai reîntors în SUA, rămânând la Petrograd, unde a decedat la 12 octombrie 1882. Cu ce s-a îndeletnicit până la moarte nu se știe. Zvonurile că ar fi fost asasinat nu sunt confirmate de dovezi. Generalul W.W.Belknap menționează însă că G.Pomuț a fost victima unor schimbări politice și a unor dificultăți financiare.

George Pomuț fost înmormântat în colțul săracilor din cimitirul Smolensk din Petrograd. Murind sărac, cheltuielile de înmormântare au fost acoperite din danii ale cunoscuților săi și ale membrilor coloniei americane din marele oraș rus. După mai mulți ani de la trecerea lui George Pomuț în lumea umbrelor, fostul său prieten și tovarăș de arme, generalul Belknap, precum și guvernatorul Curtin, s-au îngrijit ca fostul consulul general al SUA la Petrograd să fie exhumat și  reînmormântat în colțul protestant al cimitirului Smolensc. La mormânt a fost așezat un monument de piatră, pe care se află săpat numele lui George Pomuț. Veteranii războiului civil au contribuit cu donații la împodobirea cu flori a mormântului fostului lor coleg, așa cum rezultă dintr-un raport consular datat 24 decembrie 1882.

In 1944, guvernul american a atribuit unui vas de război numele de „Generalul George Pomuț”.

La peste un veac de la trecerea sa în lumea umbrelor, numele românului George Pomuț continuă să fie evocat cu venerație de toți cei care studiază cu obiectivitate și în spiritul adevărului istoria făuritorilor Statelor Unite ale Americii.

Marele poet american Walt Whitman scria că utilitatea ultimă a  unei vieți eroice constă în infiltrarea ei în  masa națiunii și a umanității, pentru a da, deseori cu multe schimbări, dar negreșit, epocă după epocă, culoare și febră personalității tineretului, maturitate acelei epoci și omenirii. Sunt cuvinte care ne vin în minte la capătul acestor sumare însemnări consacrate unui român intrat pentru totdeauna în memoria istoriei.

Textul de mai sus este un rezumat al unui articol scris de dr. Ioan Voicu