Întâiul român care a redactat un tratat de poetică, istoricul, teologul, poetul, politicianul, profesorul, pedagogul, jurnalistul, traducătorul și orientalistul Timotei Cipariu – alături de Dimitrie Cantemir şi de Bogdan Petriceicu Hașdeu – este un reprezentant însemnat al spiritului enciclopedic în cultura română. Cunoștea cincisprezece limbi, fiind părintele filologiei românești, unul dintre fondatorii Academiei Române, primul vicepreședinte şi apoi președinte al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului, Român(ASTRA), revoluționar pașoptist.
Cipariu este supra numit și „Erasmus transilvan”, din cauza statutului moral și pedagogic ireproșabil, preoții-învățători blăjeni erau modele demne de urmat pentru elevii săraci de la țară, a rămas în mentalul comun drept cel mai remarcabil dintre corifeii școlilor Blajului.
Vineri, la împlinirea a 220 de ani de la nașterea sa, se cuvine a-i evoca personalitatea.
Spre personalitățile trecutului suntem obligați să ne îndreptăm și să le facem cunoscute, cu atât mai mult în anii de rezidire a valorilor risipite. Și viața lui Timotei Cipariu ne vorbește nouă, celor de astăzi, despre drumurile noi, cu perspective luminoase, care se pot deschide și urma, ne vorbește despre munca cinstită, ordonată și cu spirit de continuitate, iar exemplul său personal convinge și întărește speranța.
Născut într-o familie de truditori ai câmpului, Iacob și Salomia Cipariu (Salomia fiind înrudită cu Ioan Maiorescu, tatăl lui Titu Maiorescu) din satul Pănade, comuna Sâncel, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică, azi judeţul Alba. După clasele primare din comuna natală, pleacă la Blaj, unde va face studii gimnaziale între 1816 şi 1820, filosofice între 1820 şi 1822 şi teologice între 1822 şi 1825. Între 1825 și 1827 este profesor la „Gimnaziul Greco-Catolic” din Blaj (din 1831, Liceul „Sfântul Vasile cel Mare”), iar în anul 1828, devine profesor de filosofie la Seminarul Teologic, apoi pe rând, profesor de Dogmatică, de Studii biblice, la aceeaşi instituţie teologică blăjeană. Între 1854 și 1875, este numit director al Gimnaziului din Blaj și inspector al școlilor din oraș, iar între 1833 și 1866, a fost director al Tipografiei Diecezane.
Tânărul Timotei Cipariu era pasionat de cultură, de literatură veche, de limbile orientale. Avea o extraordinară sete de cunoaştere. La vârsta de 14 ani, lectura în original operele clasicilor latini, Vergiliu și Ovidiu. La vârsta de 16 ani, recita pasaje întregi limba elină, din epopeile homerice, Iliada și Odiseea. Învaţă singur araba, persana etc.
Timotei Cipariu a devenit o personalitate marcantă, depășindu-și condiția socială prin muncă asiduă și studiu intens. El a demonstrat tuturor că dragostea pentru cunoaștere i-a fost suficientă pentru a deveni unul dintre cei mai mari savanți ai vremurilor sale, în ciuda faptului că nu a studiat la faimoasele universități din Budapesta sau Viena.
Lingvistul Al.Philippide surprinde cu multă fidelitate portretul acestui mare iubitor de cultură: „Pe vremea aceea era un om, Timotei Cipariu, şi omul acela şi zi şi noapte era cu cartea în mână, şi când dormea, dormea pe scaunul de la masa de lucru. Ştia multe limbi, atâtea câte toţi specialiştii români de astăzi la un loc luaţi nu ştiu, şi citise toţi scriitorii români din sec XVI şi XVII din scoarţă în scoarţă, şi un mic rezumat din această muncă de erou a publicat într-o capodoperă, Principii de limbă şi scriptură”.
De altfel, enciclopedul Cipariu mărturiseşte această pasiune: „Când vedeam vreo carte undeva îmi ardea inima să o capăt, să o citesc. Acea ardoare şi nespusă plăcere către cărţi de atunci (din copilărie) îmi rămăsese nestinsă toată viaţa până în aceste zile târzie în care scriu acestea: ea fu cauza principală a soartei mele…”.
Timotei Cipariu, în 1827, a fost hirotonit preot Greco-unit, de către episcopul Ioan Bob, iar din 1842 devine canonic. Ulterior va fi prepozit capitular al Diecezei de Alba Iulia și Făgăraș.
Timotei Cipariu a fost de asemenea membru fondator și primul vicepreședinte (1861-1866), apoi președinte (1877-1887) al societății ASTRA. A fost membru al Societății Literare Române (1866), instituţie care a stat la baza fondării Academiei Române, fiind ales ulterior vicepreședintele ei. A fost membru al Societății Germane de Orientalistică.
Timotei Cipariu este unul dintre cei zece secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848.Este ales membru în Delegația trimisă la Curtea imperială din Viena pentru a expune împăratului revendicările românilor transilvăneni. Este de asemenea membru în Comitetul Național Român din Sibiu, iar în 1863-1864 membru, deputat, în Dieta de la Sibiu.
Munca și activitatea lui Cipariu este impresionantă. A avut contribuții semnificative în diferite ramuri ale științei, de la lingvistică și filologie la istorie, teologie, jurnalism, cultură și politică. A scris studii de lingvistică și istorie românească, având ca scop demonstrarea drepturilor istorice ale poporului român și a originii sale romane. A propus folosirea cuvintelor de origine latină și evitarea cuvintelor de origine non-latină.
A fost unul dintre pionierii jurnalismului românesc din Transilvania. A înființat și a editat mai multe periodice, dintre care amintim: Organul luminărei, primul ziar românesc scris cu alfabet latin (1847) și Archivu pentru filologie și istorie, prima revistă românească de filologie (1867).
Cipariu a fost unul dintre membrii fondatori, prim-vicepreședintele (1861-1866) și președintele (1877-1887) ASTREI – Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, asociație culturală înființată în 1861, care a avut un rol important în emanciparea culturală a românilor din Transilvania. De asemenea, a fost membru al Societății Germane de Studii Orientale din Leipzig.
Pentru a completa acest portret, trebuie menționate contribuțiile sale în domeniul literaturii române: poezie, memorii, oratorie sau corespondență și istorie, teorie și critică literară.
Urmărit de autorităţile imperiale austriece, Timotei Cipariu se refugiază la Sibiu şi se ascunde într-o camera de la etajul unei case de pe strada Avram Iancu. Este vorba de imobilul de la numărul 17, care în acea vreme se afla în proprietatea lui Johann Böbel. După moartea acestuia, casa este cumpărată de către Paul Theil. Ulterior va avea alţi proprietari.
Timotei Cipariu va locui aici în perioada 1848-1849 şi va avea întâlniri cu toţi conducătorii revoluţiei paşoptiste din Transilvania, respectiv cu Gheorghe Bariţiu, Simion Bărnuţiu, August Treboniu Laurian, Axente Sever, Avram Iancu, Dionisie Romano, Nicolae Nifon Bălăşescu etc.
Se stinge din viaţă la data de 3.septembrie 1887, la Blaj şi este înmormântat în “Cimitirul Grecilor”. Cuvântul funebru a fost rostit de către dr. Ioan Rațiu, în 5 septembrie 1887.
Dar dincolo de realizările sale, cu adevărat uimitoare a fost venerația lui pentru cărți și biblioteci. Era proprietarul uneia dintre cele mai valoroase biblioteci private din Transilvania. Biblioteca lui Timotei Cipariu, una dintre cele mai mari biblioteci personale din Transilvania, a fost confiscată de comunişti şi integrată în fondul Bibliotecii Filialei Cluj a Academiei Române.
Surse: Cipariu, Timotei, „Jurnal”, Editura Dacia, Cluj, 1972; https://www.europeana.eu/ro/; https://vasilechira.wordpress.com/2022/05/02/timotei-cipariu-parintele-filologiei-romanesti/; https://ro.wikipedia.org/wiki/Timotei_Cipariu; https://lisr.ro/.
Dece ești sigur că era numele lui real ? Poate era poreclă, des utilizată la valachi.. Mă gîndec că toate limbile străine le vorbea rumînește..
Nu a avut deoarece neamul NOSTRU se numeste neamul ROMANILOR (cel lingvistic de SUBSTRAT geto-dacic si de SUPRASTRAT daco-romanesc) din ROMANIA (taramul carpato-dunareano-pontic numit asa inca din anul 381 de catre Auxentiu de Durostorum).
DEH … acestea erau prea greu sa fie intelese de catre niste oarecare slavi, unguri sau austrieci … limitati in gandirea lor istorica.
Cum sa nu fie ma roman din moment ce se numea Timotei CIPARIU si era greco-catolic? De ce dezinfoemezi?
Dupa propriile note scrise de el intr-un caiet, Timotei Cipariu spune ca strabunicii lui erau moldoveni din Piatra Neamt. In tot arborele lui genealogic nu se gaseste nici macar o singura persoana neromana.
Ca stia ungureste era si firesc, fiind transilvanean si cunoscand 15 limbi. Cum sa nu cunoasca ungureasca, ca doar nu era limba polineziana……[Rumburak]
Arborele genealogic al lui Victor Babeș pornește, stră-străbunici, tot de la Iacob și Solomie precum părinții lui Timotei Cipariu.
Ori aceste date sînt lucrate, a se vedea diversiunea cu fenicienii sînt aici de dinaintea dacilor, ori Hiustăn, ui hev ă problăm!
@ Doru Popescu Impăratul Franz Joseph niciodată nu a avut vre-un act oficial pe masa lui referitor la ”plîngerile rumînilor”, (1860, rumania) din Transilvania.. Pur și simplu nu exista mișcare națională valahă.. Era o democrație perfectă și niciuna dintre națiile imperiului nu era persecutată..
Timotei Cipariu a fost unul din pionierii ziaristicii românești din Transilvania prin periodicele înființate și conduse de el: Organul luminărei (1847, devenit, în 1848 Organul Națiunale), primul ziar românesc cu litere latine,
Învățătorul poporului (1848), Archivu pentru filologie și istorie între 1867 și 1870 și în 1872 – prima revistă românească de filologie.
A colaborat la Foaia pentru minte, inimă și literatură din Brașov cu studii, eseuri, versuri și traduceri. A fost membru fondator și primul vicepreședinte (1861-1866), apoi președinte (1877-1887) al societății Astra. A fost membru al Societății Literare Române (1866), viitoarea Academie Română, fiind ales mai târziu vicepreședintele ei.
A publicat o foarte lungă serie de studii asupra limbii române și a gramaticii sale, fiind considerat unul dintre întemeietorii filologiei și lingvisticii românești. Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa romană.
Pe tărâm politic s-a numărat printre militanții pentru drepturile poporului român din Transilvania, fiind unul dintre cei zece secretari ai Adunării Naționale de la Blaj din 1848. Membru în Delegația trimisă la Curtea imperială din Viena spre a prezenta revendicările românești, membru în Comitetul Național Român din Sibiu, iar în 1863-1864 membru în Dieta de la Sibiu.
Limbi vorbite: limba română, limba greacă veche, limba latină, limba ebraică, limba arabă, limba siriacă, limba turcă, limba persană, limba spaniolă, limba italiană, limba germană, limba maghiară, limba engleză.
Se putea sa nu apara scursura @ Marele scUrs ?Si daca vorbea si scria si ungureste care-i baiul ?Probabil autorul articolului nu a mai pus si limba maghiara printre cele ce le vorbea fiind insignifianta precum @ Marele scUrs.
Nu era rumîn,. Era un popă greco catolic care uzual vorbea scria ungurește.. A apucat revoluția maghiară din 48-49, dar nu a intreprins nimic.. A incercat să dreagă limba valahă, incropind o gramatică primitivă,.dar totuși prima cu acest scop,. Cît despre academie, nu știa de se mîncă ori se bea așa ceva..
Nu neg orice valoare, dar mai fac si eu mistouri inspirat de lingvistii din Rep Moldova. E prea frig afara ca sa ne vedem de alte treburi. Mai ales ca am un prieten care sta taman pe strada Timotei Cipariu……[Rumburak]
Invidiosilor. Faceti parte din cancel culture? Sau din cei care vor sa scoata istoria din peisaj? Ce demon va bantuie de negati orice valoare? Prin ce va considerat superiori? Sau indreptatiti sa terfeliti adevaratele valori?
Acum 150 de ani Timotei Cipariu activa în ASTRA și Societatea Literarǎ, astǎzi vorbim despre Mircea Cǎrtǎrescu ca exponent al literaturii române, aspirant la Premiul Nobel. Am evoluat…
Ba sa te miri, cat de „destept” esti !
Cei ce știau atîtea limbi, de obicei, erau fenicieni.
Daca cunosti limba rusa, dintr-o impuscatura cunosti belorusa, bulgara, sarbeasca, croata, slovena, muntenegreasca, macedoneasca. Ba mai intelegi si ceheasca, slovaceasca si poloneza. Se fac vre-o 10 dintr-un foc.
Si noi vorbim doua limbi fara sa constientizam: romaneasca si moldoveneasca. Daca ne luam dupa lingvistii din Rep Moldova, cunoastem si noi vre-o 40 de limbi: olteneasca, gorjeneasca, maramureseasca, vranceneasca, dobrogeneasca, ialomiteasca, damboviteasca, brasoveneasca … si tot asa……[Rumburak]