Romney şi Obama, marionetele strategilor lui Bush

Candidaţii la Casa Albă sunt prizonierii unei lumi create pentru ei şi pentru un public mai pasionat de Twitter decât de problemele globale de George W. Bush si marii strategi republicani. Ascensiunea Chinei, Europa, problemele de mediu au pălit în dezbaterea electorală în faţa senzaţionalismului ştirilor despre Al Qaeda şi Orientul Mijlociu.

În 90 de minute de dezbatere televizată destinate politicii externe americane, Obama şi Romney nu au reuşit nicicum să arate cum intenţionează să adapteze politica americană la provocările pe care marea putere mondială le înfruntă. Nici candidaţii la cea mai influentă functie din lume, nici publicul american nu au părut dispuşi să reflecteze la rolul SUA în actuala lume globalizată, scrie Der Spiegel. Dezbaterea a alunecat deseori către temele politicii interne, cu Mitt Romney enumerându-şi cele cinci puncte pentru crearea a 12 milioane de locuri de muncă chiar şi când vorbea desre America Latină.

În schimb, cei doi s-au lansat în polemici despre o lume în care au părut captivi şi care a fost creată pentru ei de ultimul preşedinte republican, George W. Bush, de George Bush sr, Henry Kissinger, James Baker, Donald Rumsfeld, Frank Carlucci şi alte nume grele ale administraţiilor republicane care au tras sforile politicii internaţionale după preşedinţia Kennedy. Cei doi adversari au vorbit despre Libia, Siria, Afganistan, Irak, Orientul Mijlocu Extins închipuit de strategii americani ai ultimilor 20 de ani. S-a ajuns chiar şi la o “întrecere” în privinţa vizitelor efectuate în Israel sau la trupele americane de pe teatrele de operaţiuni.

Revoluţia strategică pe care Obama părea sa o susţină, privind contracararea influenţei crescânde a Chinei şi a Asiei, a pălit în faţa ultimelor eveniente. Când Barack Obama a declarat în cursul dezbaterii că SUA nu trebuie să rămână încremenite în problemele create in Orientul Mijlociu, majoritatea publicului s-a plictisit deja de dezbatere, scrie Der Spiegel, adăugând că presa şi publicul american sunt mult prea dependenţi de Twitter decât de tabloul amplu al relaţiilor internaţionale. “Dacă americanii nu au fost plictisiţi până acum de politica externă, de acum încolo vor fi”, scria pe Twitter, după dezbatere analistul american Peter Beinart.

Asasinarea la Benghazi a ambasadorului SUA, în urmă cu o lună, a blocat campania electorală şi dezbaterea de luni noaptea în coordonatele preşedinţiei Bush: pericolul al-Qaeda, irelevanţa dispariţiei misteriosului Osama bin Laden şi eşecul SUA în combaterea terorismului. Nici politica faţă de lumea musulmană nu a fost tratată aşa cum ar fi fost de aşteptat. Pericolul nuclear iranian, necesitatea sprijinirii Israelului şi susţinerea pe mai departe a atacurilor cu drone au fost singurele teme punctate de Obama şi Romney în această privinţă.

Mormonul Mitt Romney şi-a învăţat bine lecţia predată de consilierii electorali: să fie popular, pe înţelesul americanului simplu şi să evite orice provocare privind Rusia, pe care a caracterizat-o în trecut ca “inamicul numarul unu al SUA”. Având în vedere şi prestaţia lui Obama, Der Spiegel concluzionează că mult mediadizata dezbatere a revelat o politica americană a secolului 21 pe lângă care politica lui Ronald Reagan pare mult mai modernă şi mai cosmopolită.

Niciunul dintre candidaţi nu a adus vorba despre protecţia mediului şi încălzirea globală ca teme de politica externă şi este pentru prima data când se face această omisiune începând din 1984. Nu s-a discutat detaliat nici despre China. Cât despre Europa, cea în care administraţia Obama trimite câte un emisar, fie în Kosovo, fie în Romania, pentru a se asigura că “democracy is built”, aceasta a lipsit cu desăvârşire. Europa a fost la fel de absentă ca şi Australia în această dezbatere, scrie Liberation. Doar Mitt Romney a făcut o aluzie “europeană”, spunând ca America condusă de Obama este “pe urmele Greciei”.

Însă, având în vedere că până acum Obama a vorbit despre Europa ca fiind susrsa problemelor economice ale SUA, iar Mitt Romney a transformat în sperietoare “socialismul european” şi continentul unde se plăteşte bizarul TVA, se pare că, cu cât se vorbeşte mai puţin despre noi peste Atlantic, cu atât este mai bine.

‘>

‘>