Roubini: Statele Unite și China se îndreaptă spre conflict

”După Summitul G7 de la Hiroshima, președintele SUA a declarat că se așteaptă la un ”dezgheț” în relația cu China. Însă relațiile rămân reci, în ciuda unor recente întâlniri oficiale bilaterale, în care secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, și-a exprimat speranța că va întreprinde în curând o vizită în China.

De fapt, noul război rece devine tot mai rece și summitul G7 a sporit îngrijorările Chinei legate de strategia SUA de ”îndigui, încercui și suprima” China. Spre deosebire de precedentele întâlniri, când liderii G7 nu făceau decât să vorbească mult și să facă puțin, acest summit a fost mult mai important. SUA, Japonia, Europa, prietenii și aliații lor au arătat mai limpede ca niciodată că vor să-si unească forțele pentru a contrabalansa China”, scrie economistul Nouriel Roubini, pentru Project Syndicate.

”Mai mult, Japonia (care deține președinția G7) a invitat la summit lideri din Sudul Global, printre care și premierul Indian Narendra Modi. Prin mâna întinsă unor puteri mijlocii, G7 vrea să convingă și alte țări să se alăture unei reacții ferme la ascensiunea chineză. Multe dintre aceste țări vor fi cel mai probabil de acord cu descrierea Chinei drept un stat autoritar care își proiectează tot mai agresiv forța în Asia și la nivel global.

India (care deține acum președinția G20) a adoptat o poziție neutră în ce privește războiul Rusiei în Ucraina, dar este implicată într-o rivalitate istorică cu China, datorată în mare parte faptului că cele două țări au o graniță comună din care mare parte este încă disputată. Astfel, chiar dacă India nu va deveni un aliat formal al puterilor vestice, va continua să se poziționeze ca o putere emergentă independentă, ale cărei interese sunt aliniate mai degrabă cu cele ale Vestului decât cu cele ale Chinei și ale aliaților Chinei (Rusia, Iran, Coreea de Nord și Pakistan).

Mai mult, India este un membru formal al Dialogului Cvadrilateral de Securitate, un grup din care mai fac parte SUA, Japonia și Australia și care are obiectivul explicit de a descuraja China. Japonia și India au in mod tradițional relații apropriate și aceeași atitudine ostilă față de China.

Japonia a mai invitat la Summitul G7 lideri din state precum Indonezia, Coreea de Sud (cu care Tokyo a început să dezghețe relațiile, pe fondul unor îngrijorări comune legate de China), Brazilia (o altă putere  a Sudului Global), l-a invitat pe președintele Uniunii Africane și pe președintele Ucrainei. Mesajul a fost clar: prietenia ruso-chineza ”fără limite” are consecințe cât se poate de serioase asupra imaginii Chinei in ochii altor alte puteri.

Mergând și mai departe, G7 a rezervat o parte însemnată din comunicatul final al summitului pentru a explica cum se va opune și cum va descuraja China în anii ce vor veni. Printre altele, documentul descrie politicile chineze de ”coerciție economică” și subliniază importanța unui parteneriat indo-pacific pentru a contra acțiunile Chinei pentru a domina Asia. Comunicatul critică expansionismul chinez în Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud și avertizează în mod clar China să nu atace Taiwanul.

Liderii occidentali nu mai vorbesc despre ”decuplarea” de China, ci despre reducerea riscurilor, însă limbajul adoptat la summitul G7 pare unul mai degrabă al ”decuplării”. Potrivit comunicatului, acțiunile pentru îndiguirea Chinei vor fi acompaniate de angajarea în relații cu Sudul Global prin mari investiții în tranziția la energia curată.

Nu este de mirare că Beijingul nu și-a putut ascunde nemulțumirea față de G7. Pe lângă summitul Quad care a urmat imediat după întâlnirea G7, summitul de la Hiroshima a venit pe fondul pivotării NATO către Asia, pe fondul afirmării alianței AUKUS (între Australia, Marea Britanie si SUA) ca factor de contrabalansare a Chinei în Pacific.

Între timp, războiul tehnologic dintre China si Occident a continuat să se întețească. Japonia a impus restricții la exporturile de semiconductoare în China restricții la fel de draconice ca și cele impuse deja de SUA. În plus, administrația Biden face presiuni pentru ca Taiwanul și Coreea de Sud să urmeze aceeași cale. În replica, China a interzis chip-urile fabricate de compania americana Micron.

Cum producătorul de chip-uri Nvidia a devenit recent o superputere – asta și datorită cererii tot mai mari pentru chip-uri destinate aplicațiilor de inteligența artificială – este de așteptat ca și acestei companii să-i fie impuse restricții la exporturile în China. Statele Unite au spus limpede că vor să țină China cu cel puțin o generație în urmă în cursa pentru supremația în domeniul inteligenței artificiale.

Există riscul ca China, care dorește să reducă din handicapul pe care îl are față de Vest, să riposteze la sancțiunile impuse de SUA prin reafirmarea rolului important în producerea și rafinarea metalelor rare cruciale pentru tranziția la energia curată. China și-a sporit exporturile de vehicule electrice cu aproape 700%, începând din 2019, iar acum scoate pe piață avioane comerciale care să concureze cu Boeing și Airbus.

Așadar, poate că statele G7 au găsit o modalitate de a descuraja China fără să ajungă la un război rece, însă percepția Beijingului sugerează că liderii vestici nu au reușit să ajusteze acordul fin. Este mai limpede ca niciodată că SUA și Occidentul sunt hotărâți să oprească ascensiunea Chinei.

Firește, chinezii știu că escaladarea de acum se datorează la fel de mult propriilor politici agresive. În interviurile oferite cu ocazia împlinirii a o sută de ani, Henry Kissinger – arhitectul deschiderii SUA față de Cina, în 1972 – a avertizat că, dacă nu ajung la o înțelegere strategică, China și SUA se vor îndrepta spre conflict. Cu cât înghețul va fi mai profund, cu atât mai mare va fi riscul unei escaladări violente.”