50 milioane dolari. Atât mai costă acum platforma industrială RAFO Onești, altădată un gigant al economiei românești, în care se investise peste un miliard de dolari, avea o capacitate de rafinare anuală de 5 milioane de tone și 10.000 de angajați.
Prețul apare în anunțul de vânzare a rafinăriei, postat de lichidatorul Casa de Insolvență Transilvania, iar cumpărătorul poate deveni proprietar pe „echipamente și instalații specifice activității de procesare primară și secundară a țițeiului, precum: instalație de distilare atmosferică în vid cu o capacitate de 3,5 milioane tone pe an, instalații de hidrofinare a benzinei și motorinei, instalații de reformare catalitică a benzinei, de hidrodesulfurare a distilatului de vid, instalații de producere a hidrogenului, instalație de producere eteri pentru benzină (licență proprie), instalație de desuflurare a gazelor și recuperare a sulfului și altele“. În plus, 265 de hectare în Onești, legate la rețeaua de energie electrică și gaze, cu linie de cale ferată uzinală și racord la rețeaua națională de transport țiței.
Licitația pentru rafinăria aflată în insolvență se va ține pe 27 aprilie la sediul lichidatorului. Este a doua încercare de a vinde întreg obiectivul industrial, prima desfășurându-se în februarie. Prețul de pornire a fost de 60 milioane dolari și nimeni nu s-a prezentat.
Se vinde și cu mai puțin
Dacă CITR nu reușește să găsească un cumpărător pe 27 aprilie, este împuternicită de către creditorii RAFO, prin planul de reorganizare aprobat în decembrie 2017, să continue licitarea platformei industriale cu încă două praguri de discount, dar nu la mai puțin de 30 milioane dolari. Practic, creditorii, dintre care majoritari sunt un grup de ruși condus de oligarhul Iakov Goldovskiy, acceptă să se vândă RAFO cu jumătate din valoarea cerută inițial
Pentru participarea la licitație este nevoie de depunerea unei garanții de 2 milioane dolari. Caietul de sarcini costă 24.000 euro.
Potrivit planului de reorganizare a RAFO, viitorul cumpărător va fi obligat să păstreze domeniul de activitate cel puţin cinci ani, astfel încât să fie preîntâmpinată dezafectarea întregii platforme. Prin vânzarea la valoarea de piață a activelor companiei, se estimează că cei care au creditat societatea își vor recupera circa 57% din creanțe, în timp ce, în ipoteza falimentului și a cedării activelor la valoarea de lichidare, gradul de recuperare ar fi de doar 34,36%, se arată în planul de reorganizare.
Rafinăria are datorii de circa 330 milioane lei şi se află de mai mulţi ani în conservare, activitatea fiind în prezent inexistentă. Unitatea mai are doar 80 de angajaţi, este capabilă să producă imediat carburanți de tip Euro 5, iar pentru repornirea ei este necesară o infuzie de capital. De-a lungul timpului, au existat zvonuri ori simple declarații ale sindicaliștilor privind investitori interesați de RAFO. Nimic nu a fost însă asumat oficial, nimic nu s-a concretizat.
„Pe parcursul perioadei de insolvenţă şi de observaţie asupra societăţii, RAFO a fost vizitată de diverse delegaţii din Iran, Irak, Italia, Luxemburg, Rusia, Georgia, Elveţia, Ucraina, Australia, SUA, Turcia şi din alte state. Delegaţii au rămas surprinşi că rafinăria există cu toate unităţile bine conservate şi, după mici teste de audit tehnic, au constatat că poate constitui un centru pentru dezvoltarea unor afaceri în domeniul prelucrării ţiţeiului şi petrochimiei. Astfel, au precizat că vor veni cu oferte pentru licitaţie“, aceasta este doar ultima dintr-o serie de declarații în acest sens a reprezentantului legal al salariaţilor, liderul sindical Ion Marian.
Anul trecut, în august, părea că RAFO va mai primi o șansă. La acel moment, mai multe companii de stat și investitori privați păreau să se fi pus de acord să reînvie platforma petrochimică Borzești – Onești. Romgaz Mediaş, Conpet Ploieşti şi Oil Terminal Constanţa, plus finanţatori privaţi, precum Banca Transilvania şi SIF Moldova, au semnat un protocol de colaborare privind înființarea unui consorțiu denumit Compania de Energie, Chimie și Petrochimie Moldova, care ar fi reunit RAFO, Uton, Carom și termocentrala Borzești, recreând platforma care genera vânzări de sute de milioane de dolari, înainte de Revoluție, în țară și străinătate. Proiectul a rămas doar la stadiul de proiect, RAFO fiind scoasă la vânzare acum pentru câteva zeci de milioane de dolari, Carom este și ea în portofoliul unui lichidator, termocentrala se află, de ani de zile, în conservare, instituția ei tutelară fiind Ministerul Economiei.
Acționariat obscur
RAFO a fost înfiinţată în 1956, cu scopul de a procesa ţiţeiul nesulfuros, fiind una dintre cele mai mari rafinării de la noi din ţară. Are o capacitate de rafinare de 3,5 milioane tone pe an.
Până în 1990, rafinăria a funcţionat aproape exclusiv cu ţiţei din import, în special iranian, greu. După 1990, rafinăria a fost alimentată cu ţiţei din Azerbaijan, Kazahstan, Turkmenistan şi Rusia. Rafinăria are instalaţii de distilare atmosferică şi în vid, reformare şi cracare catalitică, complex de extracţie aromate până la separarea paraxilenului şi de conversie a toluenului în benzen, instalaţii de hidrofinare (benzină, motorină şi distilat de vid), instalaţii de cocsare şi extracţie a sulfului.
În 2001, RAFO a fost vândută de statul român unei companii portugheze, după care, în 2003, a fost revândută către o companie înregistrată la Londra. În prezent, rafinăria este în proprietatea unei companii austriece care are acţionari din Rusia. La ultima revânzare, care s-a făcut în anul 2006, actualul proprietar a plătit pentru RAFO suma de 543 milioane dolari.
În anul 2009 a fost întreruptă activitatea de rafinare pentru a fi implementat un program de retehnologizare în urma căruia rafinăria trebuia să crească producţia de substanţe aromate destinate unei unităţi noi de producţie polietilentereftalat (PET). Lipsa unei surse de finanţare a dus la stoparea proiectului şi la conservarea instalaţiilor de rafinare, care au rămas în această stare până în prezent.
După repetate scandaluri şi privatizări îndoielnice, rafinăria a ajuns în mâinile ruşilor, în anul 2009. Astfel, RAFO a fost cumpărată, în anul 2009, de Petrochemical Holding – proprietatea fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy, care a deţinut colosul petrochimic Sibur până la venirea la putere a lui Vladimir Putin. Ulterior, Goldovskiy a fost arestat pentru şapte luni, după care a fost eliberat, a părăsit Rusia şi a înfiinţat Petrochemical Holding în Austria, companie aflată printre primele din Europa la producerea de PET-uri.
RAFO Onești a reintrat în insolvență pe data de 27 octombrie 2016, după ce în 2011 ieșise dintr-o procedură de reorganizare care durase şapte ani.
Peste 90% din datoriile de acum ale RAFO sunt către fostul acționar majoritar al companiei, Petrochemical Holding, grup înregistrat în Austria și controlat de omul de afaceri rus Iakov Goldovski. În vara anului trecut, pachetul de 96,5% din acţiuni a fost preluat de compania Anders Capital GmbH, înregistrată în Austria și controlată de doi oameni de afaceri din Republica Moldova. Câteva luni mai târziu, acţiunile rafinăriei au ajuns la compania de consultanţă şi training Result-4-You BVBA, înregistrată în Belgia.
Este minunat ! Ce nevoie are Romania de RAFO ? Hai s-o vindem pe nimic ! Tara nu are nevoie de ea ! Pai , este normal, daca ne gandim , ca am vandut la straini petrolul ! Ce sa rafinam papura si paie ? La fier vechi cu ea ! Desigur , urmeaza sa se vanda si termoelectrica , hidroelectrica si nuclearelectrica ! Lasa sa-si bata capul alti cu ele !Tara va cumpara energie de la eventualii proprietari , daca or sa vrea sa ne vanda , la pretul lor ! Si uite asa Romania se dezvolta extraordinar ! Vivat !