În ciuda presiunilor internaţionale, Rusia continuă să livreze arme Siriei, a declarat marţi şeful companiei de stat Rosoboronexport. „Atât timp cât nu există sancţiuni şi nici un ordin al guvernului, suntem obligaţi să ne îndeplinim angajamentele contractuale şi asta facem în acest moment”, a răspuns Anatoli Isaikin, la întrebarea unui jurnalist, la salonul aeronautic de la Moscova.
În urmă cu o săptămână, secretarul american de Stat, Hillary Clinton, a cerut partenerilor comerciali ai Siriei să se aşeze „de partea bună a istoriei” şi să înceteze schimburile cu Damascul. Ea cerut în mod special Rusiei să sisteze exporturile de armament, iar Indiei şi Chinei să impună sancţiuni Siriei în domeniul energiei.
De la începutul revoltelor, în martie, Rusia a preferat să vadă latura bună a regimului lui Bashar al-Assad, iar cel mai dur avertisment al presedintelui Dmitri Medvedev a fost acela că preşedintele sirian „va avea o soartă tristă” dacă nu recurge la reforme. În schimb, Rusia nu dă semne că ar vota o rezoluţie ONU care să permită o intervenţie occidentală similară celei din Libia. Miza este mai mare. Siria are o pozitie geostrategică utilă Rusiei. Moscova deţine aici, începând din anii ’70, baza militară de la Tartous, unde dorea, în urmă cu un an, să mute o parte a flotei din Marea Neagră, iar Siria reprezintă o deschidere către mările lumii pentru Moscova.
„Dacă Siria va fi scindată, atunci acesta va fi sfârşitul Orientului-Mijlociu asa cum îl ştim astăzi”, spunea, în martie, Antoine Sfeir, director al revistei Cahiers de l’Orient,
„Nu trebuie să uităm că toate ţările din Orientul Mijlociu s-au constituit pe baza împărţirii teritoriilor între Marea Britanie şi Franta, conform acordului Sikes-Picot din 1916, şi nu pe baza noţiuni de popor. Probleme din Siria ar putea duce la confruntări şi în ţările în care astăzi coexistă mai multe popoare. Dupa o asemenea răbufnire vom merge către cea din Liban, apoi cea din Yemen. Urmează Egiptul, unde există entitatea coptă…Nu uitaţi că în Irak exista trei state şi că Sudanul de Sud a ales secesiunea”
