În articolul de ieri încercam o evaluare a cauzelor care au dus partidul lui Ion Iliescu la situația de acum. Ele țin de origini, de felul în care s-a format și de prioritățile primelor luni de gestionare a puterii. După 27 de ani, o schimbare de fond este aproape imposibilă. Machiajul făcut la stiliști performanți ține zile, săptămîni sau ani. Dar tot acolo sfîrșește. Se duce naibii.
PSD-ul de astăzi pare a fi trecut ușor de eliminarea găștii lui Victor Ponta. O săptămînă sau două, Mihai Tudose a părut o soluție. Numai că în cîteva săptămîni vopseaua s-a șters și în PSD au reapărut aceleași fisuri și conflicte. Partidul condus autoritar de Liviu Dragnea s-a izbit de intențiile unui premier desemnat să-și asume răspunderea guvernării și de conexiunile sale în afara partidului. Formula premierului cuminte și fidel, a brațului robotic supus unui creier aflat pe umerii președintelui PSD, își arată slăbiciunile. Formula de președinte autoritar și de partid politic cu statut democratic funcționează ca un animal hermafrodit sau ca o variantă politică de tip struțocămilă. Cedează mult mai repede decît se așteaptă chiar pesediștii pătrunși de idealuri de stînga.
Ce a rezultat din schimbarea lui Sorin Grindeanu? O ștergere cu buretele a tuturor ideilor economice trăsnite lansate de Liviu Dragnea și Darius Vâlcov. Opera economică a celor doi s-a dus pe Apa Sîmbetei, lăsînd în urmă doar un ridicol din ce în ce mai apăsător. Ce a adus Mihai Tudose? Nimic! Doar a anulat firavele cîrpeli ideatice ale lui Liviu Dragnea, lăsîndu-l pe acesta cu fundul pe nisip, ca pe un copil căruia valurile i-au dărîmat castelul. În acest moment, Liviu Dragnea mai are în PSD doar argumente de bandă și de gașcă. Felul în care el va cădea mai rămîne doar o chestiune de detaliu și de spectacol.
Marea întrebare pentru PSD este legată de căutarea unei formule de supraviețuire și succes. Există una sau nu? Răspunsul îl dă electoratul. Cîtă vreme România își păstrează structura populației, un partid de stînga preocupat de soarta celor nevoiași va avea un loc important. Cum se poate naște? Soluția cu desprinderea unei aripi nu s-a dovedit viabilă. Au eșuat și Teodor Meleșcanu, și Gabriel Oprea și va eșua și Victor Ponta, cu sau fără locotenentul său Sebastian Ghiță. Formula presupune doar spargerea găștii, nu schimbarea stilului și a filosofiei.
Care este idealul politic al PSD? Care a fost idealul ApR sau UNPR?Care a fost anvergura personalităților care au încercat să evadeze? Mă refer la moral, la intelectual, la dăruirea patriotică. Ce șansă poate avea un grup cu Victor Ponta, cu sau fără Daniel Constantin, cu Orlando Teodorovici sau fără, cu Mirel Palada sau fără? Absolut nici una. Și nu pentru că aceștia n-ar avea o foame de afirmare. Sunt prea săraci în idei generoase și lipsiți de un ideal politic major. Goliciunea lor în materie de ideal îi trimite direct la coșul de ciorne al politicii românești.
Dacă ne uităm în urmă, la istoria României, succes au avut numai grupurile animate de un mare ideal. De la Revoluția din 1948 la Școala Ardeleană, de la junimiști și memorandiști la școala lui Dimitrie Gusti (stopată violent de război și de apariția comunismului), toți au fost purtați de un ideal al poporului lor. Chiar și comuniștii! Așa violenți, limitați și dogmatici cum erau, și ei aveau un ideal, un model de lume și soluții, este drept, aberante, de rezolvare.
Care a fost idealul lui Victor Ponta și care este idealul lui Liviu Dragnea? Sau al celor din jurul lor? Aceștia îi definesc mult mai plastic pe cei care i-au condus sau încă se mai află în fruntea acestei adunături. În cazul acestora, pînă și o asemenea întrebare simplă sună ca o glumă proastă!
S-ar putea ca la situația de acum să existe mai multe ieșiri. Eu nu le cunosc. Dar pentru PSD una din soluțiile redresării poate trece printr-un grup de tineri animați de un ideal patriotic. Fără beizadele și fără foști, fără găștile din Primăverii, fără copii de generali și membri CPEx ridicați numai din lumea de jos a României, pe care își propun să o ridice, nu să o folosească.
Editorialul complet în ziarul Cotidianul de joi versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.