”Salvatorii” Biden și Cîțu și sinuciderea democrației

„United Airlines a ajuns de la 59% dintre angajați la 99% dintre angajați vaccinatați, în două luni de la implementarea obligativității”, Joe Biden.

”Echipa guvernamentală a reușit această performanță ca să convingă agențiile de rating americane. Ambele agenții apreciază că această strategie de consolidare fiscală, de reducere graduală a deficitului bugetar, este una credibilă și este susținută în următorii 3 ani de zile”, Florin Catu.

Covid-19 afectează plămânii, dar și memoria. Pentru politicieni, birocrați, formatori de opinie, cititori de promptere și analiști pare să nu fi existat vreo criză anterioară actualei pandemii, nici nivelurile record ale datoriilor publice (cu Statele Unite ajungând, în 2019-2020, înainte de pandemie, la o datorie publică raportată a PIB mai mare decât cea din perioada celui de Al doilea Război Mondial), nici disparitățile economice uriașe și crescânde, nici politizarea fără precedent a acțiunilor băncilor centrale, cu Federal Reserve (Finanțele americane sunt conduse acum de fosta șefă a Fed) și Banca Centrală Europeană în frunte.

Toate aceste semnale ale unei mari crize economico-financiare și sociale au fost uitate ca prin minune, cu toate protestele din America de Sud, Europa de Vest și Asia din 2019, iar acum, când nu mai pot fi ignorate și își arată colții, sunt puse invariabil pe seama pandemiei (niciodată pe seama răspunsului guvernelor la această pandemie).

Oficiul pentru Statistica Muncii din Statele Unite a constatat, în ultima lună, o scădere record a numărului angajaților din sistemul de educație american. Sunt cu 310.000 mai puțini angajați în sistemul public de educație și cu 172.000 de angajați mai puțin în cel privat. Instituția amintită cataloghează această scădere drept ”fluctuație legată de pandemie”. La fel se întâmplă și cu scăderea numărului de asistenți medicali din sistemul de sănătate – tot ”fluctuație legată de pandemie”.

Explicația este însă alta – unii dintre acești oameni au fost concediați pentru că nu au dorit să se vaccineze, iar alții au renunțat la locul de munca pentru că, vreme de aproape un an, au primit subsidii din partea guvernului și s-au putut bucura de o lungă vacanță; acum ei sunt dispuși să se întoarcă în câmpul muncii doar pentru slujbe mai bine plătite, lucru valabil nu numai in SUA, ci și în Israel și state vest-europene.

La final de secol 18, Thomas Jeffersom le spunea americanilor că o bancă centrală privată ar distruge țara și că doar oamenii educați o vor putea salva. Acum, după aproape două secole și jumătate, școlile Americii au tot mai puțini profesori, iar învățământul se face de la distanță, în timp ce Federal Reserve, banca centrală privată a SUA, pompează mii de miliarde de dolari în buzunarele bancherilor și corporațiilor ”too big to fail”, pe spezele generațiilor viitoare, cele care nu vor mai ști despre avertismentul lui Jefferson.

Ce spune paznicul ”farului democrației”? Pentru Joe Biden nu este important că sute de mii de americani își pierd locul de muncă. ”Trebuie să vă uitați la cadrul mai larg. United Airlines a adus personalul vaccinat de la 59%, la 99%”. ”Indiferent ce opinie ați avea despre vaccin, cum se poate ca cineva să compare rata de vaccinare în cadrul unei companii aeriene cu educația națională, cu drepturile și libertățile sau cu criza de pe piața muncii? De ce politicienii, dragonii de la Davos, statisticienii și ziariștii căpoși ne concentrează atenția doar asupra unui virus și nu și a unor teme uriașe precum datoria publică nesustenabilă, inflația în creștere, inegalitățile crescânde, moneda națională care se depreciază și PIB-ul care scade?”, se întreaba Matthew Piepenburg, într-un articol publicat de GoldSwiterland.

Istoria ne poate da un răspuns. În perioadele de regres economic evident și datorat proastelor decizii ale conducătorilor, aceiași lideri încearcă să distragă populația de la aceste  probleme. Pasul al doilea este să cenzureze și să controleze masele. Cu un minim efort, se poate vedea acest lucru chiar acum, când lipsesc total discuțiile deschise atât pe teme științifice, cât și legate de dreptul constituțional, de libertăți și drepturi individuale. Benjamin Franklin pare să fi fost trecut la index, pentru că a spus cu secole în urmă că toți cei care vor renunța la libertate pentru securitate nu merita să se bucure nici de una, nici de alta. La fel pare să se fi întâmplat și cu Thomas Paine, tradus cel mai bine în România de Ion Rațiu, când spunea ”voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“.

Într-o lume în care cei care ridică semne de întrebare în ce privește vaccinurile sunt incriminați că fac parte dintr-o mișcare criminală anti-vax și își pierd locurile de muncă vor pierde atât cei anti-vaccin, cât și cei pro-vaccin, pentru că nu va fi posibilă niciodată o dezbatere. Această dezbatere cândva posibilă a fost înlocuită de ”o autocrație contradictorie, ipocrită, isterica și care cenzurează, care se  manifesta prin marionetele politice și cititorii de promptere”, scrie Piepenburg.

Iar, ținând cont de semnele pre-pandemice evidente ale unei crize, isteria, cearta, frica, cenzura și excesul de autoritate par menite să distragă atenția de la următoarele.

·         Stagflație, adică contracție economică plus inflație, adică o taxa invizibilă aplicată celor care își permit cel mai puțin să o plătească. Inflația a fost catalogată drept „tranzitorie” de către Federal Reserve și nu numai, însă au trecut luni de zile de agravare a fenomenului, iar economiștii avertizează că va dura. Modul în care au fost conduse marile guverne ale lumii și sistemul financiar în ultimii 20 de ani a afundat acest sistem într-o datorie din care nu mai poate ieși decât prin inflație provocată în mod deliberat (care duce la creșterea nefirească a burselor și îmbogățiri rapide), iar această inflație deliberată trebuie ascunsă de publicul care votează – i s-a spus criză provocată de un virus (nu și de guverne, nu și de bănci, despre care se spune că sunt cu salvatorii).

·         Responsabilitatea guvernanților, transparența actului guvernării și minima deschidere către cooperare a celor care conduc. Toate aceste obligații ale guvernelor au fost date uitării și în locul lor s-a pus accentul pe un soi de rol magic si salvator pe care liderii politici și birocrații l-ar îndeplini în pandemie. Iar în România nu am fost lipsiți de această viziune, atunci când premierul Florin Câțu a început să se laude că a obținut un rating mai bun la niște agenții americane pentru o țară tot mai săracă.

·         Atenția mai este distrasă și de la distrugerea surselor de venit și a agoniselii unei clase de mijloc tot mai reduse, de la controlul tot mai centralizat al economiei și de la emisiunile uriașe de bani fără acoperire de către băncile centrale. Unele dintre aceste acțiuni sunt numite acum ”măsuri de salvare”, ”fonduri de redresare și reziliență”, ”stimuli fiscali” meniți să scoata lumea din criza pendemiei. Însă nimeni nu spune că aceasta criză se pregătea oricum, înainte de covid, că aceste măsuri urmau să fie luate oricum, că datoriile publice ale marilor economii, cu SUA și China în frunte, urmau să explodeze și că aceste datorii trebuiau puse pe umerii contribuabililor, pentru salvarea unor mari bănci, mari corporații. Noua retorică a simplificat lucrurile – toate măsurile care îi sărăcesc pe cei mulți și îmbogățesc în mod grotesc pe alții sunt acum numite masuri de salvare a democrațiilor liberale, dacă nu a întregii omeniri.

Cum ar fi dacă, pe lângă numărul deceselor zilnice, al ventilatoarele, măștilor, pe lângă rolul (important, fără îndoială, al vaccinurilor) ar fi dezbătute de către politicieni și jurnaliști și semnalele economice clare de mai sus?

Însă și politicienii, și presa complice preferă ca, atunci când crește deficitul de medici, asistente, profesori, învățători, să vorbească despre marea realizare a unei companii aeriene private care a vaccinat 99% din personal, despre cum a crescut cu peste 4% numărul angajaților din industria americană a filmului sau despre marea distracție de la Untold și marile decizii de la Congresul PNL, organizate pentru ca apoi să trebuiască închise școlile, iar copiii să stea acasă pentru a se autoeduca cu fanteziile Hollywoodului. La școală ar fi aflat, poate, că, de la vechii români încoace, toate astea se întâmplă când cetatea arde. Și ar mai fi aflat că președintele de pe bancnota de 100 de dolari spunea că, în cele din urmă, toate democrațiile mor – de regula prin sinucidere.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.