…sau despre presă și libertatea ei

500 de jurnaliști din 35 de țări au participat în aceste zile la Congresul european al ziarelor și publicațiilor (European Publishing Congress), desfășurat în grandioasa sală de bal a Primăriei din Viena. Manifestarea, ajunsă la a douăzecea ediție, a fost deschisă de tânărul Cancelar austriac Sebastian Kurz (32 de ani), care a subliniat importanța presei pentru democrație, arătând ca “a avea libertate de opinie e chiar mai important decât a avea dreptate”.

Într-un discurs liber, clar si echilibrat, Kurz s-a referit la transformările pe care le trăim și la schimbarea rolului presei. Dacă, până nu demult, rolul acesteia era de a informa, astăzi, când accesul la informații este nelimitat și gratuit, accentul se mută pe calitate, fie că este vorba de fapte, de opinie sau de limbaj. În perspectiva viitoarelor alegeri europene, Cancelarul austriac a menționat responsabilitatea comună a politicului și a presei în promovarea și exportul valorilor noastre fundamentale: “suntem în aceeași barcă, politicienii și ziariștii”. În context, el s-a referit la situația din Ucraina și la agresivitatea rusească – moment în care jurnaliștii ruși au ieșit din sală-, dar a menționat și China, cu inițiativa “belts and roads”, ca exemplu de succes economic, obținut însă într-un alt sistem, nedemocratic.

Fundamental de dreapta, o dreaptă atât de necesară menținerii echilibrului european, afectat astăzi de ofensiva stângii, augmentată de populism și neomarxism, Kurz a vorbit despre competitivitate, proprietate – inclusiv proprietatea intelectuala și protecția acesteia -, precum și despre prosperitate și corectitudine. “Cred că libertatea presei este indispensabilă pentru corecta funcționare a democrației. În toate călătoriile mele am învățat un lucru simplu: acolo unde nu există libertate de exprimare și libertatea presei, acolo nici sistemul democratic nu funcționează. Ca politician ești adesea tentat să judeci numai după sentimente personale. Dar azi avem nevoie să ne concentrăm pe calitate, pe fapte și adevăr. O mare responsabilitate ține de felul în care transmitem toate acestea publicului. De aceea, eu cred că media are datoria de a ajuta la regăsirea politeței și respectului în politică și, de ce nu, în viața de zi cu zi”, a spus printre altele Sebastian Kurz.

De altfel, calitatea, responsabilitatea și valorile europene au fost cuvintele cheie ale acestei reuniuni a jurnaliștilor, în care, pentru prima oară după mulți ani, nu s-a mai discutat obsesiv despre “apusul presei” sau “moartea printului sub asaltul social media”. Calitatea, responsabilitatea și valorile democratice sunt atributele esențiale, risipite în cenușa din care renaște presa profesionistă, pe cale de a-și regăsi identitatea, într-o nouă realitate. Iar lumea începe să înțeleagă că absența acestora, a credibilității, discernământului, relevanței și sensului nu poate fi suplinită de haos, volum, viteză și numere mari (“big data”), aș cum societatea civilă nu se poate substitui politicului, iar social media nu poate înlocui presa. Încet-încet, “ne luăm țara înapoi”: presa își reia locul, redefinindu-și rolul în societate.

Au fost două zile de dezbateri însuflețite și dătătoare de speranță asupra unor soluții inovative de conviețuire a digitalului cu print-ul. S-a discutat despre “data journalism” și “robot journalism”, ca suport, dar nu ca înlocuitor al jurnalismului de investigație. S-a pomenit despre “jurnalism cetățenesc” versus “presă”, despre “generare de conținut în funcție de utilizator” versus “știre”, sau “număr de click-uri” versus “număr de cititori”, dar și despre diferența dintre suprasaturație cu și privare de informație, altfel spus despre diferența dintre Huxley (A Brave New World) și Orwell (1984).

Subiectele din urmă au fost deschise de Sorin Tudor, care a prezentat pe scena Congresului ziarul cultural on-line Webcultura, un proiect de succes despre normalitate, credibilitate, pasiuni și civilitate, care continuă să își trateze publicul ca pe cititori, nu ca pe vizitatori.

De altfel, Sorin a opinat că nu exista “fake news”, ci doar news (adică știri) și dezinformare, aceasta din urmă fiind parte a propagandei făcute cu bună știință și cu rea-credință, de regulă pe rețelele sociale – un exemplu fiind ceea ce se întâmplă acum, înaintea alegerilor europene, cu propaganda rusească.

Un alt subiect fierbinte a fost tentația controlului în on-line, care poate împrumuta uneori forma cenzurii, control realizat de regulă prin instrumente ale “inteligenței artificiale”, atributul principal al celei din urmă fiind “artificial”. Un exemplu savuros în acest sens a fost blocarea de către Facebook, pe motiv de nuditate, a copertei Playboy premiate la Congres pentru Inovație (și reprezentând un fost bărbat devenit femeie).

Reprezentanții mai multor publicații au prezentat proiecte tipărite și on-line pe teme legate de conținut, strategie și design, în cadrul Congresului fiind  acordate premiile anuale pentru cele mai bune ziare europene, reviste și proiecte digitale. Una dintre prezentările de interes a aparținut Marinei Haydn, Vicepreședinte The Economist, recunoscută drept “Revista europeană a anului”. Marina a subliniat importanța viziunii sublimate în imagine, arătând că “The Economist is a viewspaper and no longer a newspaper!”. Imaginea care spune o mie de cuvinte.

Printre cele mai interesante prezentări: „Digital transformation: a new concept for our printed newspaper” -Hans Spoelman | „fd”, „The other form of local journalism” – Magne Kydland & Lena Herland Eide | „Sunnhordland”, „A clever combination of print and online” – Kirsti Husby | Adresseavisen, „A digital concept without tricks and gimmicks” – Andreas Arntzen und Dennis Ballwieser | apotheken-umschau.de.

Printre câştigători s-au numărat Julia Bonisch, Editor in Chief Suddeutshe Zeitung, Maria Exner (Zeit Online) -Newcomer of the Year, Sebastian Turner (Tagesspiegel) – Mediamanager of the Year, dar și Apotheken-Umschau.de, Digital Publishing Platform of the Year, o companie farma premiată în cadrul unui eveniment care, de 13 ani, are ca sponsor principal o mare companie de tutun. Un exemplu de normalitate într-o țară normală, în care, apropos, încă se mai fumează în cafenele, pentru că asta face parte din identitatea culturală vieneză, pe cât de locală, pe atât de europeană.

Un moment special la cina de gala a fost întâlnirea cu Friede Springer, o doamnă modestă, cu părul alb, care deține puternicul grup de presa Axel Springer și o avere de aproape patru miliarde de dolari. O poveste modernă a Cenușăresei, fosta bonă care ajunge cea de a cincea soție a magnatului de presă și care îl moștenește, conducând mai departe afacerea cu un talent nebănuit. Un exemplu de ambiție, formare, devenire, muncă si succes.