Justiţia franceză a decis că moştenitoare imperiului L’Oreal, Liliane Bettencourt, nu este capabilă să-şi gestioneze averea şi trebuie pusă sub tutela familiei. Bettencourt, posesoarea unei averi de peste 20 de miliarde de dolari, suferă de demenţă şi Alzheimer. Acesta este ultimul verdict în disputa dintre Liliane Bettencourt şi fiica sa, Francoise Bettencourt-Meyers, şi se bazează pe diagnostice medicale care sugerează că femeia de 88 de ani suferă de maladiile amintite.
Disputa dintre Liliane Bettencourt şi fiica sa a dus, în 2010, la un scandal politic legat de finanţarea ilegală a campaniei prezidenţiale a lui Nicolas Sarkozy de către moştenitoarea L’Oreal, în care era implicat trezorierul partidului şi, pe atunci, ministrul Muncii, Eric Woerth. Scandalul a fost parţial acoperit de campania de presă împotriva romilor din Bulgaria şi România.
Compania L’Oreal a fost creată în 1907 de chimistul francez Eugene Schueller, tatăl Lilianei Bettencourt. Schueller a devenit acţionar majoritar al Nestle în anii ’40, iar familia Bettencourt deţine şi acum o parte din acţiunile grupului elveţian.
Viziunile politice ale fondatorului L’Oreal mergeau către extrema dreaptă, iar el s-a numărat printre susţinătorii grupului „La Cagoule”, o variantă franceză a Ku Klux Klanului american. Grupul a fost frecventat de Andre Bettencourt, viitorul moştenitor al companiei şi de Francois Mitterand. În timpul ocupaţiei naziste, orientarea politică a patronului L’Oreal a protejat afacerea. Bettencourt a ajuns în contact şi cu spionajul SUA, fapt care l-a ajutat să prospere după eliberare, când Mitterand a devenit redactor-şef al revistei „Votre Beaute”, iar Bettencourt a preluat conducerea L’Oreal.
Serviciul nu a fost uitat, iar în 1954, Bettencourt devine secretar de stat pentru Informaţii, un post creat recent de Mitterand. Bettencourt ocupă a poi funcţiile de ministru al Poştelor, Industriei, al Afacerilor Externe, al Planului de Amenajare a Teritoriului în timpul preşedinţilor Rene Coty, Charles de Gaulle şi Georges Pompidou. Francois Mitterand l-a avut în vedere pentru postul de premier în 1986, când preşedintele socialist coabita cu un parlament de dreapta.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.