Cristian Tudor Popescu: „ ( …) În 2004, dl Adrian Năstase a pierdut alegerile deoarece a reuşit să comunice românilor sentimentul acut că e atât de hulpav încât nu le dă şi lor ceva din ce a furat. Mita pentru naţiune a mers unsă sub Tăriceanu powered by PSD, iar când premierul liberal n-a vrut să dea fantasmagoricul 50% la salarii pentru profesori, a băgat mâna în buzunarul gol al statului dl Băsescu pentru ca, citez, «să nu fie dezavantajat electoral PDL»”.
Adrian Năstase: „Înţeleg şi că dumneavoastră, domnule Cristian Tudor Popescu, aveţi mustrări de conştiinţă pentru că, în 2004, aţi contribuit «cu gândul şi cu fapta» la aducerea lui Traian Băsescu la putere. În cadrul acestor trăiri, pe care bănuiesc că le aveţi, sigur există şi nevoia unui pansament sau a unui inhibitor al sentimentului de vinovăţie. Afirmaţia dumneavoastră din editorialul pe care îl semnaţi în «Gândul», reluată în emisiunea la care aţi fost (…), conform căreia eu «aş fi comunicat populaţiei sentimentul că nu vreau să le dau nimic din ce am furat», are exact acest rol. Bănuiesc că această afirmaţie vă face să vă simţiţi mai bine, deşi ştiţi la fel de bine ca şi mine că este falsă. Profund falsă”.
Cristian Tudor Popescu: „ (…) La afirmaţia că eu aş fi contribuit «cu gândul şi cu fapta», ba mai mult, cu votul, la aducerea lui Traian Băsescu la putere, numai cu mari eforturi vă răspund civilizat. Aţi uitat, dle Năstase, când «Evenimentul Zilei» ajunsese mai preocupat să dea în mine decât în dvs., pentru simplul motiv că mă încăpăţânam să am şi faţă de dl Băsescu aceeaşi atitudine critic lucidă pe care o aveam faţă de dvs., în vreme ce «intelighenţia» românească, «lumea bună» îl ridicau în slăvi? Culmea e un număr al EVZ conţinând nu mai puţin de 4 (patru) editoriale antisubsemnatul, în care sunt făcut pesedist, comunist, kaghebist, teoretician al statului mineresc. Sute şi sute de postări pe site-ul «Adevărul» îmi comunicau: «Am încetat să mai citesc vreun rând scris de dvs.», «m-aţi înşelat», «v-am scos cărţile din bibliotecă şi le-am ars» sau, mai simplu, «ticălosule!», «sluga lui Bombonel!», «jigodie!». Rămăsesem singur în propria mea redacţie, în cel mai bun caz se şoptea cu milă pe la colţuri că mi-am pierdut minţile. Cunoaşteţi sentimentul singurătăţii leprosului, dle Năstase? Cred că da. Cum puteţi să minţiţi că l-am votat pe Traian Băsescu când ştiţi foarte bine că nu m-am dus la vot în turul doi 2004, declarând că nu pot să aleg «între două feţe ale aceluiaşi demon», şi am mai încasat o porţie de acuze şi insulte de la strigacii lui Băsescu, care pretindeau că astfel vă favorizez pe dvs.?”.
Adrian Năstase: „ (…) Mă refer doar la deontologia profesională de care faceţi atâta caz de atâta amar de vreme. V-aţi erijat în judecătorul suprem al moralei româneşti. V-aţi aşezat în postura de arbiter elegantiarum al presei româneşti, ca ayatollah al bunei-credinţe şi al profesionalismului cu orice preţ. Iar eu, recunosc, chiar am avut, la un moment dat, naivitatea să vă cred. Şi, totuşi, acum, fără să clipiţi, vorbiţi de acuzaţii de furt fără să aveţi nici cea mai mică dovadă. Sincer, nu mă interesează dacă dumneavoastră credeţi că minciuna îndreptată împotriva mea vă face dumneavoastră un bine sau face bine unei anumite părţi a societăţii. Rămâne tot minciună şi dumneavoastră rămâneţi tot colportorul ei”.
Cristian Tudor Popescu: „În calităţile dumneavoastră de profesor de drept şi persoană logică ştiţi foarte bine că nu am afirmat niciodată că aţi fi furat ceva, cu atât mai puţin în fraza «dl Adrian Năstase a pierdut alegerile deoarece a reuşit să le comunice românilor sentimentul acut că e atât de hulpav încât nu le dă şi lor ceva din ce-a furat». Eu nu spun nicicum că sunteţi hulpav sau generos, că aţi dat sau n-aţi dat, că aţi furat sau n-aţi furat. Spun doar două lucruri: că aţi pierdut alegerile în 2004 şi că o cauză importantă a înfrângerii dvs. a fost sentimentul descris mai sus pe care l-aţi creat dvs. şi stafful de campanie unei părţi suficient de mari dintre alegători. Aşa cum ştiţi, la noi se votează pe bază de sentiment, nu de dovezi sau raţionament. Fraza mea era aşezată în contextul relativităţii morale româneşti: mai grav decât furtul este să nu mituieşti populaţia cu o parte din ce-ai furat. Sau măcar să-i dai impresia că-i dai ceva. Dacă o consideraţi falsă, mai candidaţi o dată la Preşedinţie”.
Adrian Năstase: „ (…) Nici măcar nu doresc să vă cereţi scuze. Fiindcă am convingerea că nimic din ce faceţi nu este întâmplător şi nu reprezintă doar o scăpare sau o nefericită eroare. Pot doar să vă sugerez să luaţi aceste rânduri ca pe un ultim apel la corectitudine, sperând foarte tare că dumneavoastră nu vă număraţi printre cei care judecă binele şi răul în funcţie de cine sunt învingătorii (din alegeri), aşa cum sugera, evident absurd, Adolf Hitler”.
