Scriitorul Ion Hobana a încetat din viaţă

Ion Hobana a murit marţi seară, la Spitalul Colţea din Capitală, după o lungă suferinţă, potrivit unui comunicat remis de fiul scriitorului, Ion Sorin Hobana.

 

La sfârşitul anului 2009, când se afla în plin lucru la o nouă carte, Ion Hobana a fost diagnosticat cu o boală necruţătoare, cu şanse de supravieţuire între 6 şi 9 luni. A depus eforturi şi, chiar dacă din septembrie 2010 a fost imobilizat la pat, a reuşit să reziste şi să dea gata pentru tipar, în noiembrie, ultima sa lucrare antumă, „Peste o sută şi o mie de ani. O istorie a literaturii franceze de imaginaţie ştiinţifică de la origini până la 1900” (Editura Academiei). A avut satisfacţia de a o vedea apărută, ba chiar a trimis câteva exemplare cu autograf prietenilor apropiaţi, apoi, imediat după ce a sărbătorit, pe 25 ianuarie, împlinirea a 80 de ani, starea sa s-a înrăutăţit brusc.

„A fost un bun coleg, un prieten exemplar al scriitorilor şi a consacrat multă energie slujirii breslei literare”, se arată pe blogul ASB, care menţionează că „prin dispariţia lui Ion Hobana, literatura română, lumea literară românească şi mişcarea literară SF suferă o grea, ireparabilă pierdere”.

Ion Hobana s-a născut pe 25 ianuarie 1931, la Sânnicolaul Mare, judeţul Timiş. A fost scriitor, ziarist, editor, secretar al Uniunii Scriitorilor. În ultimii ani, el a condus secţia de literatură pentru copii şi tineret a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, fiind şi membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat cinci volume de versuri pentru copii şi un roman, „Sfârşitul vacanţei”, înainte de a se consacra, cu precădere, literaturii SF. Debutul în literatura de gen datează din 1955, cu povestirea „Glasul mării”. Au urmat nuvela „Ultimul văl” (1957), volumele de povestiri „Oameni şi stele” (1963), „Un fel de spaţiu” (1988) şi „Timp pentru dragoste” (2009), versiunea teatrală a „Omului invizibil”, după H. G. Wells, pusă în scenă la Bucureşti (1974), Braşov (1976) şi Iaşi (2008).

A realizat colecţia „Ion Hobana prezintă maeştrii anticipaţiei clasice” (nouă volume, între 2004 şi 2007) şi numeroase antologii: „Viitorul? Atenţie!” (1968), „Fantascienza” (1973, cu Gianfranco de Turris), „O falie în timp” (1976), „Fugă în spaţiu-timp” (1981), „Pianul preparat” (1982), „Uskok w czasie” (1982, cu Danuta Bienkowska).

A scris prefeţe şi studii introductive pentru romane şi culegeri de povestiri semnate de Edgar Allan Poe, Edmond About, Villiers de l’Isle-Adam, Mark Twain, J.H Rosny-Ainé, R.L. Stevenson, Emilio Salgari, Jack London, H.G. Wells, Maurice Renard, A. Conan-Doyle, Jan Weiss, Karinthy Frigyes, Felix Aderca, Stanislaw Lem etc.

Prozele şi studiile lui au apărut în peste douăzeci de ţări. Povestirile „Un fel de spaţiu” şi „Emisiune nocturnă” (premiul Conferinţei Europene de Science Fiction – Fayence, 1985) au fost incluse în antologiile internaţionale „Twenty Houses of the Zodiac” (New English Library, 1979), respectiv „The Penguin World Omnibus of Science Fiction” (Penguin Books, 1986).

Având un vechi şi constant interes pentru viaţa şi opera lui Jules Verne, el a tradus opt „Călătorii extraordinare”, a publicat zeci de articole şi studii, a realizat numeroase emisiuni de radio şi televiziune consacrate marelui scriitor. Monografia „Douăzeci de mii de pagini în căutarea lui Jules Verne” (1979, premiul Uniunii Scriitorilor şi premiul „Europa Special”, decernat la cel de-al cincilea Congres European de Science Fiction – Stresa, 1980) a fost tradusă şi publicată în Italia (Editrice Nord, 1981). „Jules Verne în România?” (1992) analizează cele patru romane ale scriitorului a căror acţiune se desfăşoară, integral sau parţial, pe teritoriul ţării noastre sau care au eroi români. „Jules Verne. Chipuri, obiceiuri şi peisaje româneşti” (2004) continuă şi aprofundează această preocupare.

Cunoscut cercetător al fenomenului OZN, preşedinte al Asociaţiei pentru studiul fenomenelor aerospaţiale neidentificate (ASFAN – Romania), Ion Hobana a publicat, în colaborare cu Julien Weverbergh, „OZN – O sfidare pentru raţiunea umană” (1971) şi „UFO’s in Oost en West” (două volume apărute în 1971-1972 la editura olandeză Ankh-Hermes; volumul al doilea a fost tradus în limbile engleză – Londra şi New York -, franceză – Paris, spaniolă – Buenos Aires).

Pentru întreaga sa activitate în domeniul SF-ului i s-au decernat marele premiu al Ministerului Culturii şi Artei din Polonia (1973), premiul special „Aripile de aur ale fanteziei” (1980) şi premiul World F (Brighton, 1984).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, Societé Européenne de Culture, Centre International Jules Verne, H. G. Wells Society, Associazione Internazionale per gli Studi sulle Utopie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Cristian Ghetu 854 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.