Scandalul înlocuirii unor şefi de la DNA se lasă cu urmări oarecum previzibile. Dincolo însă de schimbul de replici dure dintre Victor Ponta şi Traian Băsescu – acesta din urmă simţindu-se lovit tocmai unde îl doare mai tare, adică în sacrosancţii săi procurori –, de luat cu adevărat în considerare este intrarea în scenă a unui nou cruciat, zornăindu-şi armura şi bâţâind dintr-o lance cam ruginită şi bleagă, sub chipul sau viziera fragilului, şovăielnicului, până acum, Crin Antonescu.
Se pare că numeroasele atacuri dintr-o parte sau alta a spectrului politic, dar şi venind din mass-media, poziţionată de asemenea după cum bat vânturile politice, au avut în sfârşit ca efect îndârjirea acestui retor de multe ori strălucit, din păcate inodor, incolor şi insipid ca om politic de acţiune. Astfel încât, lăsându-şi de-o parte proverbiala moţăială în suc propriu, marele şef de trib liberal a ieşit la bătaie într-o conferinţă de presă în care ne-a vorbit despre propria-i viziune în privinţa independenţei justiţiei. Foarte bine şi foarte frumos spus, judicios în acelaşi timp. Dar Crin s-a aflat într-o destul de ingrată poziţie în care nu avea de ales, obligat fiind să-şi arunce muniţia în ambele fortăreţe, atât cea de la Cotroceni, cât şi cea din Piaţa Victoriei, aflate amândouă în culpă.
Singura problemă a unui asemenea gest ar fi aceea de oportunitate, cu două zile înainte de anunţata întâlnire a USL, în care urma fie să se armonizeze poziţiile divergente dintre PSD şi PNL în faţa unor proiecte de legi reclamând aprobarea ambelor tabere în egală măsură, altfel neavând sorţi de izbândă: proiectul privind Roşia Montană, al lui Ponta & Şova, cel al regionalizării lui Dragnea şi, în ceea ce-i priveşte pe liberali, o nouă lege electorală, cu două tururi de scrutin de data aceasta. Având în vedere că fiecare tabără s-a pronunţat deja ritos împotriva proiectului/proiectelor celeilalte, nu era nimic bun de aşteptat de la această întâlnire. În sfârşit, bomba cu articolul unei ordonanţe de urgenţă pe tema insolvenţei instituţiilor mass-media nu scapă nici ea netaxată de liberali, şeful lor anunţând ritos că PNL nu va fi niciodată de acord cu o asemenea măsură punând în pericol libertatea presei. Iar ieşirea lui Crin cu o declaraţie contondentă vizându-l pe şeful PSD, tocmai în ajunul unei asemenea întâlniri, nu poate fi interpretată altfel decât ca un avertisment serios, dacă nu chiar ca o declaraţie de război.
PSD-ul n-a întârziat să reacţioneze, la fel de contondent. Tata-socru al PSD, Ilie Sârbu, a declarat că a văzut în şeful liberal un nou Traian Băsescu, iar purtătorul de cuvânt al aceluiaşi partid (în fond, ambii vorbind cu gura lui Ponta), că mesajele liberalului sunt bombastice şi neserioase, menite să facă rating la televizor, chiar înainte de întâlnirea USL, individul în cauză care şi-a permis să-l atace pe Ponta nerealizând „importanţa construcţiei politice” a alianţei. Etichetarea lui Crin Antonescu drept un nou Băsescu dă din nou un mesaj clar: candidatura lui Crin la prezidenţiale nu mai este de dorit.
Şi când te gândeşti că tocmai se pusese pe tapet, cu o naivitate absolut ridicolă de altfel, faptul că USL-ul va decide în privinţa unei noi suspendări a lui Băse, chiar acum când, bănuim noi, nu s-ar mai prezenta la urne pentru o asemenea cauză nici măcar un sfert din cei care se adunaseră, în număr de 7,4 milioane, să-l dea jos pe pirat. Într-atât de mult s-au făcut ridicoli Ponta şi Crin, nici unul mai breaz decât celălalt, acceptând fără crâcnire comandamentele Comisiei Europene de anul trecut, başca pactul de coabitare care-a urmat imediat după alegerile din decembrie.
O menţiune aparte în tot circul merită această ultimă drăgălăşenie a lui Ponta la adresa posturilor de radio şi televiziune: odată cu insolvenţa, ele vor rămâne imediat fără licenţa de emisie. Fie şi doar pentru acest motiv, Victoraş merită pe deplin să fie trimis la coşul de gunoi al istoriei postdecembriste, depăşind toate porcăriile în materie comise de Ion Iliescu şi de Băsescu.
