Un Rolls Royce, trei Bentley, un Ferrari și, pierdute pe lângă ele, timid parcate pe trotuare, nenumărate și neînsemnate Range Rover, Mercedesuri matisate, sport. Un Logan ar avea acces în zonă doar impietând spațiul intim al elitei aflate în vacanță în Mamaia Sat.
Mamaia, aia bătrână, este babă, babă. VIP-urile s-au mutat în satul care s-a extins înghesuind plaja Năvodari, până sub coșurile combinatului Midia-Năvodari. Printre hotelurile de lux abia mai recunoști câteva clădiri vechi, scunde, care, pe vremuri, dominau cu statura lor marea de corturi și plaja nudiștilor unde puteai cumpăra săpunuri, Kent, blugi sau ciunga.
Azimuth este regina plajelor din sat. Un Bentley care-i poartă reclama și câțiva băieți cu ceafa lată și brațul gros cât cauciucurile mașinii îi străjuiesc intrarea zi și noapte. Este o barieră între lumi. Pe de-o parte se bronzează VIP-urile, pe cealaltă, cei care nici nu visează la cât ar putea costa un acces pe plajă și desigur, cei care încearcă să strecoare înăuntru mimând bună-starea: băieți sărăcuți, dar frezați și pensați; nelipsitele fete tunate, cu buze țuguiate și operații estetice care le fac pe toate să pară surori, un fel de ținută obligatorie care garantează succesul.
Fără cel puțin 1.500 de euro nu te poți apropia de cazarea și masa oferite de sat într-un sejur, iar dacă nu ai acești bani, te poți caza mai departe, poți mânca la „plimbă tava” și bronza pe plajele mai ieftine, private, unde scaunul costă cel puțin 50 de lei și nimeni nu te întreabă dacă vrei să bei o apă, de parcă ar face rău afacerii puțină negustorie.
Mamaia Sat înnobilează chiar și pe cel mai sărăcan românaș care-i calcă nisipul. Te simți molipsit de opulența celor care trăiesc în hotelurile de lux și mănâncă sushi de 100 de euro. Trebuie să fii cumva ca ei și să te postezi pe Facebook. Prin urmare, ce faci?! Te duci frumos și cumperi o frapieră, vin, afine și pahare cu picior înalt și fin. Le pui în mijlocul plajei și te tragi în poză pentru urmași, ca să știe din ce neam bun se trag. Te simți important, VIP, chiar dacă pe lângă tine trec vânzătorii de porumb fiert, covrigi, gogoși și zmeie.
Seara, faleza satului este plină de lume. Cățelușii chinezești care latră cu ochii lucind, baloane luminate, poze la minut pe magnet, bâlciuri, loc de dat cu pumnul pe puncte, gogoșile, vata de zahăr și înghețata îți spun clar că adevărata viață de noapte începe mai târziu. Deocamdată, familiile vizitează viața de lux, pe dinafară, circulând regulamentar, pe partea dreaptă a trotuarului. Întârziații se pot bucura din depărtare de muzica live din cluburile de pe plajă și de clinchetul paharelor de cristal. Un spectacol gratis de care te poți bucura cu o bere în mână, stând pe bordură.
Dacă ești cât de cât un ins rațional, înțelegi că niciodată nu vei putea să trăiești viața pe care ai râvnit-o în zilele care au trecut. Două lumi, două categorii de oameni pe care mijloacele de trai îi separă unii de alții și poate nici nu ai fi realizat acest lucru dacă nu ar exista acest fel de zone crepusculare, de rară întrepătrundere a ierarhiei sociale, cum este Mamaia Sat.
					
                      
                      
                      
                      
                      
                      
					
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
			
Țara frumoasa, trist popor. Fără viziune, morală, frica de Dumnezeu, prostit, batjocorit și cel mai grav fără demnitate. Numai un miracol ne mai poate salva.