Selfie în aula Parlamentului

Acum când inflația e cât casa, da. Când partidele politice au luat-o hăis! Da! Acolo, în aula parlamentului. Câțu, Ciolacu, Ciucă, Simion, Iohannis, Iliescu, Băse, acela, celălalt, celălalt, toți, nici unul, vai de capul lor! Selfie la greu! În văzul lumii, să moară venusienii, marțienii, androizii, druizii, rușii, americanii, aztecii, egiptenii, ostrogoții, da, toți, grămadă, de necaz. Își făcea selfie cu un soi de plăcere nebună. Barâșkin, cine altul?! L-am văzut pe Facebook. Apoi l-am întâlnit pe Twitter.

Era și pe Instagram. Selfie de dimineață și până seara. Ca și voi. Și voi vă faceți selfie, oriunde, oricând, ieri, azi, mâine. Da, sunteți chiar acum în București, pe Calea Victoriei, sau la Milano, sau în Maroc, sau în Bali, sau la Suceava, sau pe plajă la Sulina sau, mai știe eu pe unde sunteți, poate în Maroc, poate în Costa Rica sau poate în Japonia!? Trebuie să fiți voi pe undeva, asta e sigur. Pe un vârf de munte, acoperit de zăpezi sau de ceață. Pe malul mării, o mare din care ies animale fabuloase și nebune și stranii.

Pe o terasă, la cafenea, ah cafeaua de Guatemala, de Etiopia, de Madagascar! Trebuie să fie soare, soarele de sfârșit de mileniu. Îl căutați pe Ipingescu, absolut sigur. Știu eu, toată suflarea planetei îl caută pe Ipingescu, e o chestie așa, legată de nemurire. Ah, Ipingescu! Stați, nu eu sunt Ipingescu, nu vă luați după aparențe, bine, bine, putem fi prieteni pe Facebook dar eu nu sunt Ipingescu. Absolut deloc. Dar lasă. Stați pe o terasă la cafea, o cafea de zile mari, ce să mai vorbim. Vă gândiți la tot felul de lucruri, da, da, așa cum mă gândesc și eu la tot felul de lucruri și mă întreb mereu în ce fel mă gândesc eu la tot felul de lucruri.

Unele sunt banale, altele sunt caraghioase sau sărite de pe fix, buclucașe, poznașe. Toate inanimate, să știi! Toate produse de un artist ciudat, meșter în politici de toate felurile, conservatoare, liberale, socialiste, laburiste, pe alese. Inanimarea artistului scriind și descriind Politica este cheia lumilor pornite, aparent, înşelător şi triumfal să descrie adevăratul sens al lucrurilor. Inocent sau ignorant, artistul inanimat produce şi secretă ficţionale scurte sau lungi cu sârg şi cu aroganţă anunţând apocalipsele şi aşteptând din pricina asta recunoaşterea publică şi gloria. El nu se angajează în războaie.

El e artist respectabil sau damnat pentru că doar scrie și descrie Politica! Bulversează cititorimea cu alese ficţiuni pe care le reclamă ca fiind exemplare dar nu crede o iotă din miracolul universului plin de universuri. Inanimatul artist scriind Jurnalul nu are habar că lucrurile chiar sunt. Pentru el este vibraţie, încremenire în proiect, proiectul nefiind, ardoare şi patimă, toate iluzorii. El este sclavul de lux al suficienţei. El anunţă. El vesteşte. El are ceva cu lumea. Dar nu e insurgent. Nu e scormonitor. Nu se dăruieşte luptei.

El ascunde Politica punând-o în lumină. Ipingescu trebuie să fie artistul, el după care se dau în vânt toate gagicele, demoazelele și mazetele de pe Calea Victoriei, ieșită la o țigaretă sau la agățat cu ce te miri pampon.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.