Mai mult decât alte -isme, naționalismul este privit azi cu suspiciune, dacă nu respins sau ocolit. Inițiativele sale unii le vor stinse în fașă. Ele sunt luate la rost cvasi mecanic, fără examinare, și sunt repudiate acum în optica „noii corectitudini politice”.
Respingerea sau ocolirea este urmată de o propagandă purtată cu diletanți și veleitari. Slaba stăpânire a logicii, a istoriei, a științelor sociale, a religiei și filosofiei își spune cuvântul. „Stupidocrația” semnalată de Carlo M. Cipolla pare incompletă fără cei care o pavoazează.
Fapt este însă că s-a conturat deja în cercetările din științele sociale o argumentare extinsă, favorabilă reconsiderării națiunilor. Ea a început pe terenul istoriografiei, cu recunoașterea originii naționale a dreptului modern (Harold Berman, Recht und Revolution, 1991) și a ansamblului globalizant (Saskia Sassen, Teritory, Authority, Rights, 2006), și în câmpul studiilor sociale, cu constatarea coruptibilității elitelor din diferite țări sub impactul marilor puteri (Sarah Chayes, Thieves of State, 2015) și a efectelor destructive ale amestecului în treburile interne ale statelor (Dorothea Gaedecke, Politik der Beherrschung, 2017).
Pe acest teren a intervenit benefic, nu demult, cu o analiză cuprinzătoare, Yoram Hazony, un istoric, teoretician și gânditor de cert calibru. Principala sa carte, The Virtue of Nationalism (Basic Books, New York, 2018), a fost tradusă și în limba română (ACT și Politon, București, 2021), dar este de mirare cât de puțin a fost discutată. Cu toate că rare cărți abordează atât de cultivat, de direct și de responsabil subiecte cu implicații vaste, din miezul frământărilor de azi.
Am pledat în timp, la rândul meu, pentru a istoriza globalitatea, globalizarea și globalismul (După globalizare, 2018) și a ieși din confuzia dintre populație, popor și națiune, caracterizând națiunea și prin „asumarea de sine” (Identitate națională și modernitate, 2017). Am arătat cât de decisiv a fost proiectul de societate bazată pe libertăți în afirmarea națiunii americane (Reconstrucția pragmatică a filosofiei. Profilul Americii clasice, 2017). Am cercetat răsfrângerile „națiunii întârziate” a germanilor (Bildung und Modernisierung, 2005) și am evocat lupta evreilor europeni pentru drepturi (Emancipare, asimilare, disimilare,2014), ca și demersurile de asigurare a identității proprii (Europa și Israelul, 2019). Am privit străvechea Chină ca exprimare a unei națiuni care a putut fi cotropită, dar niciodată controlată (China ca supraputere, 2021). Privesc evoluția lumii spre una a suveranităților naționale (Ordinea viitoare a lumii, 2023) și pledez pentru o democrație curată ca formă a asumării de sine a națiunii (Soarta democrației, 2022). În sistematica pe care o promovez (Vocația gândirii, 2024), privirea realității prin prisma acțiunilor presupuse de reproducerea umană a vieții, organizarea instituțiilor conform conștiinței și voinței cetățenilor și etica integrității fac corp comun.
În cartea Virtutea naționalismului, Yoram Hazony unește însă numeroase motive istorice și contemporane într-o abordare amplă, care ia naționalismul ca dezlegare a dificultăților vieții. Nimeni nu a spus în vremuri mai noi atât de informat, de simplu și de deschis că naționalismul este politica mai bună, rațională.
În controversa de azi dintre „globalism” și „naționalism”, cum se observă ușor, tema este adesea desfigurată de necunoaștere, interese și rea credință. Ea rămâne sub influența unor luări de poziție favorabile organizărilor supranaționale, ale unor personalități de prim plan ale culturii universale – începând cu Locke, care a imaginat o societate internațională bazată pe valoarea libertății individuale, și Kant, care a considerat că o societate a națiunilor suverane pretinde, în interesul păcii, o coordonare mondială. Ea rămâne afectată de intervenții mai noi, de la Ludwig von Mises, care a recomandat un „superstat mondial”, și Charles Krauthammer, care a propus organizarea lumii sub conducerea unei supraputeri, la cei de astăzi. Și, desigur, de la decidenți adepți ai formulelor imperiale, până în zilele noastre.
Yoram Hazony este însă direct și răspicat: „controversa dintre naționalism și imperialism este foarte actuală” (p. 14) și nu există compromis între cele două abordări (p. 12). El are dreptate și când sugerează că această controversă nu este doar politică sau juridică, ci atinge diversele laturi ale cugetării și vieții oamenilor. Aș adăuga că până și opțiuni din spațiul aerat al epistemologiei și logicii se resimt. Nu este posibilă evadarea deplină din controversă, cum mai cred naivii și interesații.
Prin naționalism, Yoram Hazony are în vedere „o teorie a celei mai bune ordini politice, adică o teorie anti-imperialistă, care caută să întemeieze o lume alcătuită din națiuni libere și independente” (p. 15). El precizează, însă: „organizarea statelor naționale independente nu este o schiță pentru o lume nouă care poate fi construită pe ruinele fumegânde ale celei vechi, într-o generație sau nouă de activism nobil. Este mai degrabă un scop îndepărtat sau o busolă care asigură o direcție și oferă un scop mai însemnat în practica relațiilor externe” (p. 199). Și, aș adăuga, un reper pentru evaluare, abordarea din cartea Virtutea naționalismului profilând un realism practic de care este nevoie în crizele actuale.
Resursa de argumente la care apelează Yoram Hazony este experiența societății moderne de pretutindeni. Resursa relativ nouă este experiența propriei sale țări.
Pe de o parte, este vorba de experiența pe care Ben Gurion a sintetizat-o, deja în 1942: Holocaustul a fost posibil în condițiile inexistenței unui stat evreiesc capabil să-i apere pe evrei în fața agresiunilor (p. 229). Experiență valabilă, desigur, pentru mulți alți oameni, care au îmbrățișat deviza „stat propriu și independent”. Pe de altă parte, Yoram Hazony pune în valoare experiența consemnată în Vechiul Testament. El conchide că Biblia a luat naștere de fapt în contextul istoric al opoziției unui popor față de dominația din partea altor popoare și a oferit „prima prezentare a unei posibilități diferite: o ordine politică bazată pe independența unei națiuni care trăiește în granițe delimitate, lângă alte națiuni independente” (p. 29).
Națiunea este înțeleasă în cartea Virtutea naționalismului absorbind criteriile definiției în uz – care se înrădăcinează, cum știm, în discuțiile de la Viena de la încheierea Imperiului habsburgic – în optica unui istoric. Prin națiune, Yoram Hazony înțelege „un număr de triburi cu o limbă sau cu o religie comună și un trecut în care au acționat ca întreg pentru apărarea comună sau pentru alte activități la scară mare” (p. 29) El însuși specializat în studiul Bibliei, autorul Virtuții naționalismului, intervine oportun pentru a desprinde viziunea politică din textul biblic: Dumnezeu l-a chemat pe Abraham și i-a spus „voi ridica din tine un popor mare”, dar nu i-a spus să facă un imperiu. „Aflăm din Biblie că aspirația politică a profeților lui Israel nu este un imperiu, ci o națiune liberă și unită care trăiește în dreptate și pace printre alte națiuni libere” (p. 30). Concepția biblică favorabilă națiunii nu are de a face cu biologia, nici cu rasa (p. 31) și „nicăieri nu le este oferit patriarhilor un imperiu peste tot pământul, numai un regat pentru Israel” (p. 260). În orice caz, în Vechiul Testament, concepția politică este axată pe suveranitatea națiunii.
Suveranitatea este înțeleasă de Yoram Hazony până la capăt – preluând adică în conținutul ei și asumarea de sine de către o națiune. Aș parafraza spunând că națiunea include voința rațională de a fi ea însăși, împreună cu ceilalți oameni, după cum rațiunea include conștiința, dar și voința de a face conform rațiunii ceea ce se petrece în realitatea trăită. De aceea, naționalismul încorporează posibilitatea, dar și obligația performanțelor. El este altceva decât varianta vulgarizatoare ce recurge nu odată, la înlocuirea faptelor cu un lirism desuet, a științelor cu ideologia, a responsabilității cu plierea la propagandă. Și naționalismul cunoaște degradări: și el poate deveni o retorică chinuită în spatele căreia stă incapacitatea de a scrie istoria curată a propriei națiuni, de a-i da un program economic și social, de a induce o politică externă proprie, de a da măcar ediții complete de autori. Când sunt puși în funcție, unii „naționaliști” se complac în corupție și, în loc să elaboreze politici mature, coabitează cu abuzurile. Naționalismul este altceva decât simpla clamare de pretenții fără performanțe, altceva decât bleaga mulțumire, din interese meschine, cu ceea ce este.
Este mai mult decât interesantă observația lui Yoram Hazony că „de-a lungul celei mai mari părți a istoriei popoarelor occidentale, ideea independenței naționale a rămas în general în stare latentă” (p. 32). El face o pătrunzătoare examinare a ceea ce s-a petrecut de la Imperiul roman încoace. Legămintele scoțiene din sec. al XVI-lea au revenit la tradițiile suveranității, construcțiile protestante ale statului pe temeliile „guvernării legitime” și „autodeterminării naționale” (p. 36-37) au revenit la optica biblică, dar proiectul organizării universale a prevalat în istorie.
Schimbarea în direcția prevalenței actuale a universalismului globalizant s-a petrecut după Primul Război Mondial. Cu toate că Woodrow Wilson, cu cele 14 puncte ale Programului său (1918), și Carta Atlanticului (1941), semnată de Roosevelt și Churchill, au proclamat organizarea lumii pe principiul suveranității naționale, abordarea universalistă s-a impus. Abia Donald Trump, cu „America first!”, și Brexitul au făcut o breșă semnificativă în „imperiul liberal” (p. 17). În fapt, „deși triumful său final nu este deloc asigurat, ascensiunea acestei noi ordini liberale, în așa măsură încât a reușit să pună în pericol întreaga ordine protestantă, reprezintă cea mai importantă evoluție a vremurilor noastre” (p. 42). Pe acest fundal, argumentează Yoram Hazony, se și ajunge în zilele noastre la „lichidarea cu mijloace politice a moștenirii iudaice și creștine a lumii” în forme diverse.
Situația spirituală a timpului este captată exact de Yoram Hazony. S-a ajuns ca bizareriile unui Hayek să fie luate ca adevăruri. „Nu trebuie decât să-i ceri unui intelectual cu pregătire în domeniul politicii, economiei sau dreptului să conceapă o apărare a instituției statului național, a familiei sau a recunoașterii publice a supremației lui Dumnezeu, pentru a vedea imediat cât de necunoscute au devenit aceste lucruri și cât de străine sunt de termenii în care elitele noastre sunt obișnuite să conceptualizeze lumea” (p. 49). Asemenea intelectuali nu mai pricep vreo „perspectivă non-locke-iană asupra lumii”, și manifestă toate servituțile față de ideile în curs: expansiunea comerțului liber și migrația forței de muncă, absorbția micilor firme de corporații „multinaționale”, subjugarea națiunilor față de un „drept internațional” nelămurit, organisme și tribunale internaționale, standarde formale de performanță etc. Toate provenind din „abordarea locke-iană, ce rămâne ceea ce a fost: o perspectivă utopică asupra naturii umane și a motivațiilor sale și o bază extrem de slabă pentru înțelegerea realității politice” (p. 50). De pildă, ea nu poate clarifica nici astăzi chestiunea frontierelor.
Cu argumente demne de atenție, Yoram Hazony susține că natura umană și realitatea politică cer cu totul alte abordări, din momentul în care este limpede pentru cei care cunosc istoria că „loialitatea reciprocă dintre indivizi este cea mai puternică forță care acționează în domeniul politic” (p. 85). În fapt, ideologiile universaliste nu au reușit să elimine nevoia de a proteja colectivitatea națională (p. 91), iar când s-a forțat, s-a ajuns la situația în care „europenii au fost reduși la condiția unei simple dependențe, existând în virtutea generozității americane” (p. 56). Paradoxal, odată cu triumful libertății individuale se ajunge ca națiunile să nu se mai bucure de libertate (p. 121), încât întreg acest dosar se cere discutat.
În situația dată, a „imperiului liberal”, continuă Yoram Hazony, nu sunt soluție jumătățile de măsură de genul unei justiții internaționale coercitive, care nu este eficace și antrenează abuzuri (p. 66), nici de genul neo-naționalismelor care duc la absolutism și ateism (p. 68). Această soluție ar putea veni din tradiția adusă la formulare de Edmund Burke – „o tradiție politică naționalistă, care îmbrățișează principiile puterii executive limitate, ale libertăților individuale, ale religiei publice bazate pe Biblie și ale empirismului istoric care a servit la moderarea vieții politice în Marea Britanie și America, prin comparație cu alte țări” (p. 68).Teza lui Yoram Hazony este că „statul național independent este cel mai bun principiu de organizare politică pe care îl are la dispoziție omenirea” (p. 69), că „naționalismul este o atitudine bazată pe principii care consideră că lumea este guvernată cel mai bine atunci când națiunile pot să își urmeze propriul traseu independent, cultivându-și propriile tradiții și urmărindu-și interesele fără amestec din afară” (p. 11-12). Autorul Virtuții naționalismului susține că „o lume bazată pe state naționale independente constituie cea mai bună organizare politică, demonstrând pe parcurs de ce ar trebui să respingem imperialismul care este foarte la modă acum” (p. 17-18).
În controversa de azi dintre „globalism” și „naționalism”, ne confruntăm, scrie Yoram Hazony, cu o păguboasă „restrângere a viziunii politice” (p. 22). Se invocă, desigur, argumente economice și de securitate, numai că ele sunt excedate în practica vieții de argumentele mai profunde ce țin de preocuparea pentru ceea ce suntem în viață (p. 18). „Autodeterminarea colectivă” este mai importantă decât oricare alt argument, iar „statele naționale oferă cea mai mare posibilitate de autodeterminare colectivă” (p. 20). Se mai invocă și argumentul că „naționalismul” stârnește discriminare și ură – fără să se ia în seamă faptul că mai multă discriminare și ură generează concepțiile rivale (p. 21) decât vederile axate pe rolul națiunii.
Ar fi timpul, argumentează Yoram Hazony, ca discuția despre naționalism să devină realistă, căci multe sunt de partea lui. Ca viziune, naționalismul satisface cel mai bine nevoia de loialitate reciprocă a oamenilor (p. 90-91); inovațiile semnificative ale omenirii s-au obținut în cadrul tradițiilor comunităților omenești diverse (p. 91-92); „sacrul se naște doar în obiceiurile familiei, ale clanului, tribului și națiunii” (p. 180); nu se pot conserva valorile transmise de istorie fără a se recurge la statul național (p. 101-102); „imperiul” cere loialități politice atât de extinse, încât individul este suprasolicitat (p. 115); „anarhia” și „imperiul” conțin valori morale de netăgăduit, dar, „cu toate acestea, atunci când unuia sau altuia i se permite să își depășească locul care i se cuvine și este îmbrățișat ca principiul organizatoric principal al lumii politice, nu se ajunge la libertatea popoarelor, ci la înrobirea lor/:…/”(p. 117); „principiul libertății naționale” este tangibil doar în statul suveran (p. 120, 126); individul nu ajunge la libertate politică decât atunci când familia și comunitatea sa sunt libere (p. 124-125).
Toate acestea compun virtutea statului suveran. Yoram Hazony insistă că două mituri în circulație se cer dislocate. Este „mitul statului federal internațional” – „ideea unei federații internaționale este doar ideea de imperiu” (p.163), iar „principiul european al subsidiarității nu este altceva decât un eufemism pentru imperiu” (p.173). Apoi este „mitul statului neutru” față de forțele aflate în competiție – statul național suveran presupunând ineluctabil în practica accesibilă o națiune care exercită conducerea (p. 187). Cine acceptă naționalismul nu are nevoie de mituri.
Cartea Virtutea naționalismului este remarcabilă nu numai prin anvergura culturii pusă în joc, ci și prin desfășurarea în amănunte a implicațiilor naționalismului. Ea înaintează până la enunțarea „principiilor ordinii statelor naționale” (p. 200-211) și elucidează numeroase aspecte. Cel mai important rezultat al ei mi se pare însă restabilirea sensului genuin al naționalismului.
La propriu, naționalismul nu este epuizat de ideologii și demagogii care-l parazitează, ci o viziune cu un potențial neexploatat. Prin natura lui, naționalismul nu opune națiunile și nu le împinge la conflict. El valorifică vederile națiunilor, dar nu le izolează, ci le capacitează să fie subiecți efectivi ai propriei istorii și participanți la concertarea și inovația universală. La propriu, naționalismul nu face icoane din persoane și acțiuni, ci luptă în vederea binelui posibil pentru o comunitate și, prin ea, pentru oameni. El este un rezervor ce poate fi folosit pentru realizări benefice de larg interes public în serviciul națiunii și al umanității.
<a href=”http://www.andreimarga.eu„>Andrei Marga</a>
Domnul Marga, de ce articolul acesta, penultimul, nu mai este consultabil printre articolele dvs intre antepenultimul si ultimul articol? Sper ca este doar o eroare, pe care sunt sigur ca o veti corecta. Articolul este interesant, relevant, inca nici nu a fost discutat cu adevarat dupa ce Doru Popescu si-a postat multimea de comentarii…
@Nistor „Refugiul unor șoricei în neolitic este doar o diversiune de context și nu i-aș da importanță. Fiecare pasăre pe limba ei piere!” Dar refugiul unor soricei „alesi” in Palestina de acum 2.000 ani ce este? Fiecare cu Masada?
După așa izbutită carte ca a lui Hazony și așa profundă introducere, precum a lui Andrei Marga, ar fi cazul unei memorabile dezbateri privind relansarea românismului în ceea ce are mai bun, pe linia modernității – libertăți, atașament la valorile proprii, creație, înțelegere cu alte națiuni. Probabil de aceea au fost scrise cele două. Refugiul unor șoricei în neolitic este doar o diversiune de context și nu i-aș da importanță. Fiecare pasăre pe limba ei piere! Ține de chiar valorificarea națiunii să conteze doar cugetarea la obiect și sănătoasă.
… (cf. statisticilor oficiale) … din neolitic !
Trebuie distins între naționalism și descompunere. Acest doru popescu ne arată de ce trebuie să ne ferim cu orice chip. Să vorbești aiureli fără să te pricepi, e ceva abominabil
Sensul naționalismului ?
Fraterna Unio (în română Uniunea Frățească), cunoscută sub numele de Unio Trium Nationum (în română Uniunea celor trei neamuri) a fost un pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna în data de 16 septembrie 1437 între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui (pe atunci aparținând vechiului Regat maghiar). Înțelegerea a fost semnată la Căpâlna, aflată pe atunci în Comitatul Dăbâca.
Poziția românilor transilvăneni, marea majoritate dintre ei iobagi, a fost din ce în ce mai dificilă, deoarece Unio Trium Nationum excludea în mod tacit grupul etnic român (Universitas Valachorum) din Uniune și de la orice formă de participare politică sau socială. Românii erau considerați în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul „Unio Trium Nationum” (Fraterna Unio) o națiune „tolerată”, acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului romano-german Iosif al II-lea înainte de 1800. La 2 februarie 1438, s-a întrunit la Turda Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania, care a aprobat documentul ”Unio Trium Nationum” (Fraterna Unio).
Ar trebui ca cei de altă etnie (ROMANEASCA) să plece de pe aici ?
Nationalismul autohton (ROMANESC) NU a fost si NU este malign pentru ca NU s-a indreptat impotriva altor etnii .
Au inceput ȘI se intețesc, TIMID Glasurile PRO-Naționalism …
ERA și TIMPUL! Deja MI se pare că S-A INTÂRZIAT din Motive de Oportunitae de AVERI puse la Adăpost în Occidentalia …
NU SUNT.
Dar Fryers NU știu ASTA.
NU vor SĂ ȘTIE.
Păi CUM?
Degeaba au furat, ucis, trădat România?
DA, D E G E B A.
You, Criminal FRYERS.
Spume fac doar cei care DENIGREAZA si HULESC neamul nostru de pe acest taram. Sensul naționalismului cel ANTI-romanesc.
Noi romanii, vorbim in mod natural si firesc despre neamul nostru cel stravechi si despre evolutia sa istorica.
Ne-am redus economia odata cu intrarea in UE.
10% din terenul agricol al României este în proprietatea unor cetățeni din afara UE. (cf. statisticilor oficiale)
Dar cati dintre ei NU sunt romani pamanteni ?
Faci spume la gură cu informații din … neolitic, dar ești „orb” la realitățile lumii de azi !
Despre ce dragoste de glie, strămoși, patrie vorbești când :
– sute de mii au părăsit țara definitiv / au luat cetățenia altor state
– aproape jumătate din suprafața arabilă a țării a fost vândută și trecută în posesia străinilor
– economia aparține majoritar capitalurilor străine
…
Pentru a cunoaste cine suntem dpv. genetic … vezi lucrarile stiintiifice de paleogenetica a poporului nostru stravechi (acelasi din Neolitic si pana astazi). Vezi cartea „O istorie genetică (incompletă) a românilor” a lui Mihai G. Netea (2022, ed. Humanitas). Precum si bibligrafia asociata acestei lucrari.
Pentru a cunoaste cine suntem dpv. genetic … vezi lucrarile stiintiifice de paleogenetica a poporului nostru stravechi (acelasi din Neolitic si pana astazi). Vezi lucrarea Public Library of Science (PLoS). 10 (6), June 8, 2015 („Ancient DNA from South-East Europe Reveals Different Events during Early and Middle Neolithic Influencing the European Genetic Heritage”, Montserrat Hervella et. al.). Iar daca nu cunoastei lb. engleza, vezi cartea „O istorie genetică (incompletă) a românilor” a lui Mihai G. Netea (2022, ed. Humanitas). Precum si bibligrafia asociata acestor lucrari.
POATE VA MAI DUMERITI SI VOI ! Desi stiinta este mult prea grea pentru denigratorii si masluitorii cei necredindiosi.
Pentru a cunoaste cine suntem dpv. genetic … vezi lucrarile stiintiifice de paleogenetica a poporului nostru stravechi (acelasi din Neolitic si pana astazi). Vezi lucrarea Public Library of Science (PLoS). 10 (6), June 8, 2015 („Ancient DNA from South-East Europe Reveals Different Events during Early and Middle Neolithic Influencing the European Genetic Heritage”, Montserrat Hervella et. al.). Iar daca nu va descurcati in lb. engleza, vezi cartea „O istorie genetică (incompletă) a românilor” a lui Mihai G. Netea (2022, ed. Humanitas). Precum si bibligrafia asociata acestor lucrari.
POATE VA MAI DUMERITI SI VOI !
Pentru a cunoaste cine suntem dpv. genetic … vezi lucrarile stiintiifice de paleogenetica a poporului nostru stravechi (acelasi din Neolitic si pana astazi). Vezi lucrarea Public Library of Science (PLoS). 10 (6), June 8, 2015 („Ancient DNA from South-East Europe Reveals Different Events during Early and Middle Neolithic Influencing the European Genetic Heritage”, Montserrat Hervella et. al.) si cartea „O istorie genetică (incompletă) a românilor” a lui Mihai G. Netea (2022, ed. Humanitas). Precum si bibligrafia asociata acestor lucrari.
POATE VA MAI DUMERITI SI VOI !
Pentru a cunoaste cine suntem genetic … vezi lucrarile stiintiintifice de paleogenetica.
De ex. lucrarea: Public Library of Science (PLoS). 10 (6), June 8, 2015 (Montserrat Hervella et. al.) care vorbeste despre continuitatea (incepand cu anii 5500 BC) a culturilor Boian-Zau (Muntenia, Moldova, Dobrogea), Gumelniţa (Muntenia), Decea Muresului (Transilvania), Copaceni (Transilvania)/siturile arheologice neolitice din Iclod, Vărăşti, Curăteşti, Sultana-Valea Orbului, Sultana-Malu Roşu) si pana astazi.
Pentru a cunoaste cine suntem genetic … vezi lucrarile stiintiintifice de paleogenetica.
De ex. lucrarea: PLOS ONE. Public Library of Science (PLoS). 10 (6), June 8, 2015 (Montserrat Hervella et. al.) care vorbeste despre continuitatea (incepand cu anii 5500 BC) a culturilor Boian-Zau (Muntenia, Moldova, Dobrogea), Gumelniţa (Muntenia), Decea Muresului (Transilvania), Copaceni (Transilvania)/siturile arheologice neolitice din Iclod, Vărăşti, Curăteşti, Sultana-Valea Orbului, Sultana-Malu Roşu) si pana astazi.
Iar datele genetice din Neolitic/(5500-4500 BC) vorbesc despre neamul cel ancestral de pe acest taram …
De ex. lucrarea: PLOS ONE. Public Library of Science (PLoS). 10 (6), June 8, 2015 (Montserrat Hervella et. al.) care vorbeste despre continuitatea (incepand cu anii 5500 BC) a culturilor Boian-Zau (Muntenia, Moldova, Dobrogea), Gumelniţa (Muntenia), Decea Muresului (Transilvania), Copaceni (Transilvania)/siturile arheologice neolitice din Iclod, Vărăşti, Curăteşti, Sultana-Valea Orbului, Sultana-Malu Roşu) si pana astazi.
Nu au emigrat. Lucreaza doar, ca cetateni Români (ROMANI din ROMANIA parca ase ne zic altii), in strainatate (avand drept de libera circulatie/post ’89, precum si drept la munca LEGAL in UE).
Iar datele genetice din Neolitic/(5500-4500 BC) vorbesc despre neamul cel ancestral de pe acest taram.
De ex. lucrarea: PLOS ONE. Public Library of Science (PLoS). 10 (6), June 8, 2015 (Montserrat Hervella et. al.) care vorbeste despre continuitatea (incepand cu anii 5500 BC) a culturilor Boian-Zau (Muntenia, Moldova, Dobrogea), Gumelniţa (Muntenia), Decea Muresului (Transilvania), Copaceni (Transilvania)/siturile arheologice neolitice din Iclod, Vărăşti, Curăteşti, Sultana-Valea Orbului, Sultana-Malu Roşu) si pana astazi .
Vatra noastra din Ep. Neolitica/(6000-3000 BC) se intindea de la Padurea Neagra (civilizatia Turdaș–Vinča) la Don (civilizatia Cucuteni). Posedand o prima scriere in lume (Vinča-Tartaria/5500 BC).
Vatra noastra din Ep. Bronzului/3000 BC si a Fierului (cunoscuta ca civilizatia geto-dacica)/1500 BC avea ca hotare pe vremea lui Burebista/(80-44 BC): țărmul Mării Negre și Bugul – spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava – spre vest, Carpații Păduroși – spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) – spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava. (cf. Strabon, si Cezar). Cel al vorbitorilor de limba de SUBSTRAT geto-dacic.
Vatra stramoseasca a ROMANILOR din ROMANIA/(post-610 AD) a fost spatiul carpato-dunareano-pontic nord dunarean. Cel al vorbitorilor de limba de SUBSTRAT de tip geto-dacic si de SUPRASTRAT de tip ROMANIC.
Nu au emigrat. Lucreaza doar, ca cetateni Români (ROMANI din ROMANIA parca ase ne zic altii), in strainatate (avand drept de libera circulatie/post ’89, precum si drept la munca LEGAL in UE) .
Vatra noastra din Ep. Neolitica/(6000-3000 BC) se intindea de la Padurea Neagra (civilizatia Turdaș–Vinča) la Don (civilizatia Cucuteni). Posedand o prima scriere in lume (Vinča-Tartaria/5500 BC).
Vatra noastra din Ep. Bronzului/3000 BC si a Fierului (cunoscuta ca civilizatia geto-dacica)/1500 BC avea ca hotare pe vremea lui Burebista/(80-44 BC): țărmul Mării Negre și Bugul – spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică și Morava – spre vest, Carpații Păduroși – spre nord, iar Muntele Haemus (lanțul Balcanilor) – spre sud. Capitala regatului era orașul Argedava. (cf. Strabon, si Cezar). Cel al vorbitorilor de limba de SUBSTRAT geto-dacic.
Vatra stramoseasca a ROMANILOR din ROMANIA/(post-610 AD) a fost spatiul carpato-dunareano-pontic nord dunarean. Cel al vorbitorilor de limba de SUBSTRAT de tip geto-dacic si de SUPRASTRAT de tip ROMANIC.
Nu au emigrat. Lucreaza doar, ca cetateni Români (ROMANI din ROMANIA parca ase ne zic altii), in strainatate (avand drept de libera circulatie/post ’89, precum si drept la munca LEGAL in UE).
Defectul acestor inși care se bagă cu ignoranță vizibilă – vezi doru popescu, gigel etc. – este că nu sunt în stare de o discuție la obiect, cum bine zice cineva mai sus. Dar abat cu sfertoinformația lor de un subiect cheie: ce au de făcut românii să-și afirme națiunea și vederile lor? Nicăieri în lume nu se progresează cu așa agenți ai ignoranței.
Despre ce „vatră”, „fond autohton național străvechi” vorbiți când 5 – 6 milioane au migrat deja ?
Nu cumva sunt genetic urmașii migratorilor asiatici de acum câteva secole care, după o oarecare staționare pe aceste meleaguri, își continuă deplasarea de la Est la Vest ?
Vasilie ,vai steaua ta rătăcitoare. După tine rumânul e buricul universului cu naționalismul lui cu tot. Cu tradiții și credința. De asta ați rămas unii și sărăciți și prostiți de tot felul de aventurieri de la popi la sosoci. Daca ai ști că tema naționalismului tradițional este placa veche rusească ce ai mai spune? Și mă rog care sunt tradițiile care te propulsează fata de alte civilizații? Mi-e și milă de voi.
@asta liberu si responsabilu da cu capu sec…pune-tii tu shefi pe strainache astia..si vezi ce bine ne merge…ce mult iti place sa slugaresti…
dupa cuza au baga-o cu neamtzu, inainte tot fanarul, tot ilotul..dupa asta bolshevicul…si acu neobloshevicu…
se terminara romanii…
Sensul nationalismului decalog:
1 iubire de neam
2 afisare nontradatoare
3 iubire de glie
4 iubire de traditie
5 iubire de credinta
6 iubire de firesc
7 iubire de obicei romanesc
8 iubire de port romanesc
9 iubire de secularism si inradacinare
10 iubire de străbuni si valori istorice
Cand Marga citeaza din teroristi sionisti ca David Ben-Gurion, a.k.a. David Grün
Dacă te-ai lua după călin, doru popescu, gigel, maxtor ar trebui ca cei de altă etnie să plece de pe aici. Nu se rezolvă ceva, dar … prostia e cu ea însăși. Cînd inși inculți au cuvîntul într-un loc, se pleacă de acolo. Așa a fost totdeauna. Noroc că sunt și alți români – cultivați și responsabili.
cel mai mult imi place asta…cu invocarea dreptului istoric dupa 2000 de ani…sustinuta de toate organizatiile globalsite internatzionale…
noi ca urmasi ai daco getzilor ar trebuii sa cerem drepturi pina in padurea neagra, jumate din polonia, nordul italiei, tesalia si macedonia…putem merge chair mai departe in anatolia frigia si de ce nu si imperiul persan unde 40 mii de machidoni s-au insurat cu persance…ca deh…Alex Machidonul…nu a fost grec…era de-al nostru…
Într-un subiect atît de generos pentru românii de azi, care ar trebui să-și strîngă rîndurile și să vadă de țara și viața lor, așa greu apar comentarii de doamne ajută? Multe vorba fără noimă. Atenționarea lui Decebal spune multe. Păcat! Credeam că să-și ia soarta în mâini este o aspirație. dar, cine nu o face trăiește cum poate. Se vede bine!
Între Suver.anism dictatorial ne o.comun.ist tot ma rxi.st de stânga extrema mai bine libertate ,democrație și liberalism.Cum sa propui unor oameni care au trăit trei generatii sub Dictatura Bol.șevică și le.ai ,,introdus toate libertățile și miz.eriile in numele Democrației cu mari sacrificii și austeritate că astăzi să accepte BATAIA DE JOC SUPREMĂ….fir.a.ti voi A dracu!
„Ben Gurion a sintetizat-o, deja în 1942: Holocaustul a fost posibil în condițiile inexistenței unui stat evreiesc capabil să-i apere pe evrei în fața agresiunilor (p. 229).”
Inca de atunci se incventase Holocaustul ?
Între Suveranism dictatorial ne o.comun.ist tot ma rxi.st de stânga extrema mai bine libertate ,democrație și liberalism.Cum sa propui unor oameni care au trăit trei generatii sub Dictatura Bol.șevică și le.ai ,,introdus toate libertățile și miz.eriile in numele Democrației cu mari sacrificii și austeritate că astăzi să accepte BATAIA DE JOC SUPREMĂ….fir.a.ti voi A dracu!
O gramada de corupti, oportunisti si incompetenti se ascund in spatele mastilor de nationalisti sau suveranisti. Nationalismul e convenabil pt conducatori si ceilalti de la butoane: isi dau ce privilegii vor, politizeaza institutiile, dirijeaza democratia si economia in favoare lor, a apropiatilor si clientelei.Ca sa evite responsabilitatile(sa nu dea socoteala) cand lucrurile nu merg , se ajunge la ideea falsa, cum ca”nationalistii sau suveranistii nostri sunt buni, aia rai sunt ai altora”.
NOI suntem doar NOI. Si doar atat. (național)
Altii sunt doar niste altii. Noi nu suntem nici invidiosi si nici nu incercam sa RIVALIZAM cu ei. (naționalism)
Asta este diferenta dintre național si naționalism.
Un ‘național’ vorbeste doar despre fondul autohton național stravechi (cel real/obiectiv si concret, existent pe acel taram).
Un ‘naționalist’ va face permanent comparatii (istoriografice, filozofarde, politizante si globalizante) cu alte taramuri si cu altii.
Un ‘național’ vorbeste doar despre fondul autohton național stravechi.
Un ‘naționalist’ face comparatii (istoriografice, politizate si globalizante) cu alte taramuri si cu altii.
Un ‘național’ vorbeste doar despre fondul autohton național stravechi.
Un ‘naționalist’ face comparatii (politizate si globaliste) cu altii.
Numarul de situri ARHEOLOGICE de pe TARAMUL nostru (majoritatea MULTI-STRATIFICATE/din Paleolitic si Neolitic si pana in Epoca Bizantina si a migratiilor) … (conform Repertoriul Arheologic Naţional, RAN):
Ep. Paleolitica (50.000-10.000 BC): 437;
Ep. Neolitica (10.000-4500 BC): 2187;
Ep. Eneolitica a Cuprului (4500-3000 BC): 2462;
Ep. Bronzului (3000-1200 BC): 5348;
Ep. Fierului Hallstatt (1200-500 BC): 1858;
Ep. Fierului Latene/Epoca GETO-DACICA (450-106 BC): 3010.
Nu este naționalism. Este doar un fond național stravechi. Descoperit si de catre specialistii straini.
Nu este naționalism. Este doar un fond național stravechi.
in Europa exista picturi murale de 40.000 de ani, chiar o vatra de 400.000 de ani, iar bazinul Dunarii are 800.000 km2, cum pot fi doar 6500 iHr?
Domnul Doru Popescu mai pune ceva la divagatie. Pana si ADN-ul studiat pe diverse continente este de 90.000 de ani, iar cel mai vechi om are milioane…
Romania a fost este si va fi unul din punctele lumii. Nu-i apreciata de ”civilizati”…n-are importanta, decat in ziua ca altii se vor scufunda in mare/ocean si vor dispare mai ceva decat Elamul de care nu am invatat, dar care a existat si a ajuns si la portile Ierusalimului.
Am hotarat, nu mai vreau sa ma nasc aici, o tara fara personalitati, cu tremurici si guralivi care trebuie sa arate cu mana la inima ca-si iubesc tara, cand iubirea nu se vede ci se demonstreaza prin fapte.
“România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 BC, axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului și fierului” (Marija Gimbutas/(1921-1994), arheolog Univ. UCLA California/(1963-1989), “Originea si evolutia civilizatiilor europene”/1990, „Vechea Europa si sosirea indo-europenilor”/1973, 1982).
Prin anii ‘70 Gimbutas este numită şef al unui vast proiect de cercetare în Europa, să se documenteze şi să facă harta descoperirilor ce ţin de perioada neoliticului de la 5000 BC. Ideea era cam aceeaşi, de a vedea de unde a plecat totul în civilizaţia umană cunoscută în prezent. Se duce la toate institutele arheologice mari şi la toate muzeele prestigioase din Europa şi întreabă: ”aveţi urme de la 5000 BC” ?
“Şi cei din Franţa spun nu, cei din Italia spun nu; la fel şi cei din Germania, Suedia şi aşa mai departe.
Face apoi harta celor care răspund cu da şi numeşte ce rezultă: Vechea Europă. În rest, alb peste tot. Nimic, nicăieri.”
Aceiasi parere cu cea a lui G. Giles/(1860-1935) profesor de filologie la Cambridge/1910 (din „The Cambridge History of India”, vol I, „The aryans. Home of the Whiros”/1922).
@stavros33
-marsh in pm
“România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6.500 – 3.500 BC, axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului și fierului” (Marija Gimbutas, arheolog Univ. California).
Prin anii ‘70 Gimbutas este numită şef al unui vast proiect de cercetare în Europa, să se documenteze şi să facă harta descoperirilor ce ţin de perioada neoliticului de la 5000 BC. Ideea era cam aceeaşi, de a vedea de unde a plecat totul în civilizaţia umană cunoscută în prezent. Se duce la toate institutele arheologice mari şi la toate muzeele prestigioase din Europa şi întreabă: ”aveţi urme de la 5000 BC” ?
“Şi cei din Franţa spun nu, cei din Italia spun nu; la fel şi cei din Germania, Suedia şi aşa mai departe.
Face apoi harta celor care răspund cu da şi numeşte ce rezultă: Vechea Europă. În rest, alb peste tot. Nimic, nicăieri.”
Precum taramul nostru carpato-dunareano-pontic .
Precum taramul bnostru carpato-dunareano-pontic .
Discuția pe care o propune cartea lui Yoram Hazony ar trebui dusă. Recomandarea domnului Profesor de a o lua în seamă, ca examinare de răscruce în controversa globalism-naționalism, este justificată. Are dreptate Nesingur, că ar fi nevoie și de ceva cunoștințe de istorie pentru asemenea discuții. Cred că ar fi nevoie de oameni care stăpînesc noțiunile și sunt capabili să discute la subiect. Căci de neștiință și vorbărie este săturată lumea.
Cei din Neolitic pe acel taram (dpv. arheologic si genetic).
Cea a celor stravechi si majoritari. Din Neolitic pe acel taram.
Cea a celor stravechi si majoritari.
Cea a migratoarilor minoritari ?
Tu ești tot un Doru Popescu, dar văzud de la spate. ”Singurul popor, cel puțin din Europa, este poporul român; aceiași rasă, aceiași limbă, aceiași credință, aceleași obicee, fără să fi fost impuse, uneori gratuit și obligatoiu, de sus.”
Pe un taram dat care sunt religia si cultura națională ?
Împărțirea europenilor, a omului alb, în națiuni este astificială. Este scorneala celor ce ne conduc de sute de ani.
Singurul popor, cel puțin din Europa, este poporul român; aceiași rasă, aceiași limbă, aceiași credință, aceleași obicee, fără să fi fost impuse, uneori gratuit și obligatoiu, de sus.
Limbiile oficiale sînt scorneli ale celor ce conduc; ca să uite oamenii ce vorbeau strămoșii lor și să-i despartă. Turca este doar de la Attaturk, rusa de la Lomonosov, germana de la Adelung, francizarea Franței s-a terminat oficial doar la 1919, maghiara nu a fost folosită, pînă de curînd, în cancelariile zis maghiare ci latina. Aceasta, latina, era vorbită de casta conducătoare, nobilimea mică și omul de rînd vorbeau, după un istoric american, dog-latin. Cred că se găndea la latina vulgară ce este „leit valaha coruptă”.
Cezar în Despre Războaiele cu Galii nu amintește nicăieri c-ar fi avut nevoie de translatori. (și-acum apare cel, cei?, ce semnează Doru Popescu; unu-doi-trei-și)
Nationalismul autohton a fost si este malign pentru ca s-a indreptat si se indreapta impotriva altor etnii.
marga da si pagina unde e citatu:
-e usor mai ales daca mazgalesti cartile…
Mă, azi dacă unul zice că el e Napoleon, sau e Hitler, vine salvarea si-l duce la azil.. Dar de e bărbat și zice că de fapt e femeie, păi e pus la admirat.. L fel se lucrează parșiv și la naționalitate. Doar statele unite ale europei nu pot avea nații.. Uite cum te face gender, uite cum iți distruge religia, cultura națională și evident te face dobitoc care nu știi ce ești..Astea se petrec cu concursul evident al politicului patriot naționale..
Nationalismul e bun la Ucraina e bun la Israel dar nu e bun la Romania sau in Europa!
Ai și înțeles tu cu ce se mânâncă naționalismul!
A nu se confunda radacinile istorice ale neamurilor cu ideologiile politice (fie de naționalism, fie de cosmopolitism, fie de globalism).
A nu se confunda istoria (stiinta arheologiei si geneticii) cu istoriografia (interpretarea politica si ideologica)
A nu se confunda istoria (stiinta arheologiei si geneticii) cu istoriografia (interpretarea politica si ideologica) .
Este de preferat globalismul cu fata sa hidoasa ?! Extremele nationalismului sunt un raspuns firesc la agresivitatea globalismului.
Trebuie și minți deschise în fața unei asemenea cărți documentate și cutezătoare, foarte bine etalată de articolului domnului Profesor Marga. Să iei prejudecăți locale ca reper este jenant. Naționalismul nu este ceeea ce este pe Dîmbovița, Bahlui, Someș sau la cei care îl atacă la noi. Naționalismul este viziune, care – dincolo de degradările lui – poate salva oamenii actuali. Este superior în realism oricărui globalism. Bine zis de Hazony- asta-i virtutea lui! Națiunea este mai mult decât popor. Sunt, știm bine, popoare care vegetează orice li se întîmplă. Națiunea înseamnă, cum bine spune Profesorul, ceva în plus, asumarea de sine.
A nu se confunda istoria (stiinta arheologiei si geneticii) cu istoriografia (interpretarea politica si ideologica).
A nu se confunda radacinile istorice ale neamurilor cu ideologiile politice (fie de naționalism, fie de cosmopolitism, fie de globalism).
Națiunea (un CONCEPT care dateaza in zorii istoriei, Herodot/450 BC). Naționalismul (o IDEOLOGIE).
Națiunea (un CONCEPT). Naționalismul (o IDEOLOGIE).
națiune, națiuni, substantiv feminin (DEX)
1. Comunitate umană caracterizată prin unitatea de teritoriu, conștiința identității istorice și culturale și, în general, prin unitate de limbă și religie.
sinonime: neam, popor.
naționalism, substantiv neutru (DEX)
1. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în secolele XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale.
tl, dr gargara.
Multinaționalelor cum Cargill, DuPont și Monsanto nu le plac țările care au părerea lor față de pământul arabil care este un indice de bază a identității și a națiunii.. Pentru asta ei distrug totul în fața lor.. Cum în Ucraina.. Personalitatea fără patrie, naționalitate și fără sex este cel mai comod produs al globalizării.. Nu-i trebuie nimic în afara de parade LGBT..
Mai pe scurt..Ce atâta vorbă..
Vorba e stârnită tot de multinaționale va să retragă atenția în altă parte.. Adică discutați mai cât va încape iar noi ne vom caută „de treabă… „..
Bolsevicii lui Stalin erau internationalisti. Tot asa sunt si bolsevicii care conduc lumea acuma. Ma rog, lumea care s-a raliat cu ei, nu chiar toata lumea. Romania, da, s-a raliat bolsevicilor actuali. Nici limba proprie nu mai are.
Cât despre aș așa zisele”elite” WEF, organizația respectivă nu este altceva decât o sectă, un cult, și se comportă că atare iar membrii ei cu fumuri de „mântuitori globali”și-au executat ritual, națiunile, sacrificându-le pentru un ipotetic”bine mai mare, mondial”.Și cum sectele sfârșesc de multe ori prost, prin sinucidere-nasă, pare-se că Europa se îndreaptă în aceeași direcție, neabătut.
Problema stângii globaliste este că nu are legitimitate nici în țările unde conduc, darămite pe plan mondial, însă pune, că deobicei, carul înaintea boilor.Cât despre cazul nostru, nici liderii dar nici cei care i-au proptit în butoane, nu pricep importanța noțiunii cu pricina, pe care o conotează negațiv.
Națiunea este un concept vital pentru un om care subzistă și există în virtutea unui contract social.Cum și cât funcționează acest contract și în avantajul cui, asta e o altă în problemă.Cert este faptul că nu poți avea un contract cu lumea așa că națiunea e un concept valid.
citez din articolul d-lui C.DUTU-Cotidianul 25dec2017’Naţionalismul este o moştenire a iluminismului. S-a instalat în politica mondială într-un mod mai complet şi cu mai mult succes decât orice alte moşteniri mai celebrate ale iluminismului, inclusiv decât marxismul, liberalismul clasic şi chiar decât capitalismul industrial. Nu este vorba de o aberaţie, ci este aici pentru a rămâne. Făcând abstracţie de preocupările elitelor cosmopolite, acesta nu este neapărat un lucru rău. Dar, precum religiile, naţionalismul este capabil să scoată ceea ce este mai bun din oameni, dar şi ceea ce este mai rău. Îi poate inspira să coopereze liberi în căutarea binelui comun. De asemenea, îi poate umple de certitudini terifiante, justiţiare, generând conflicte şi nedreptate. (The Economist’)”
citez din articolul lui Ilie Stoian,Cotidianul,3 iulie 2022″să spunem că naționalismul este în esență o politică antinațională, antipatriotică, și că un naționalist nu poate fi patriot pentru simplul fapt că acceptă o ideologie a negației (eu, da-tu, nu!), a impunerii (faci așa, nu altfel), și a limitelor (tu, acolo-noi, aici). De aceea și faptul că un naționalist nu se simte bine decât într-o dictatură pe care o promovează mai mult sau mai puțin conștient’
Au inceput ȘI se intețesc, TIMID Glasurile PRO-Naționalism …
ERA și TIMPUL! De=ja MI se pare că S-A INTÂRZIAT din Motive de I=Oportunitae de AVERI puse la Adăpost în Occidentalia …
NU SUNT.
Dar Fryers NU știu ASTA.
NU vor SĂ ȘTIE.
Păi CUM?
Degeaba au furat, ucis, trădat România?
DA, D E G E B A.
You, Criminal FRYERS.