Sentinţa ÎCCJ privind recunoaşterea filiaţiei lui Mircea Grigore Lambrino va avea două efecte majore: discreditează, fapt fără precedent, chiar jurisprudenţa României, şi, indirect, îl va afecta pe Traian Băsescu.
Unde dai şi unde crapă
Sentinţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de marţi 14 februarie 2012, prin care se recunoaşte şi în România faptul că Mircea Grigore Lambrino este fiu al lui Carol al II-lea, va avea doar efecte patrimoniale. Concret, urmaşul lui Mircea Grigore Lambrino, Paul Lambrino, urmează să moştenească o parte din bunurile bunicului său, Carol al II-a. Atât şi nimic mai mult, pentru că decizia ÎCCJ este o decizie civilă de recunoaştere a filiaţiei şi de stabilire a unor drepturi patrimoniale.
Ce bunuri moşteneşte Paul Lambrino am aflat de la domnul Adrian Vasiliu, avocatul Casei Regale Române. „Conform deciziei Tribunalului de la Lisabona din 1954, recunoscută acum şi de ÎCCJ, cetăţeanul Paul Lambrino moşteneşte legal doar o treime din bunurile care au aparţinut bunicului său, Carol al II-lea. Ţin să precizez însă că Paul Lambrino nu are concurent la această moştenire, pentru că M.S. Regele Mihai I nu a revendicat nimic din partea sa de moştenire din bunurile lui Carol al II-lea. Se ştie şi de ce, pentru că au fost relaţii extrem de reci între M.S. Regele Mihai I şi Carol al II-lea. Deci Paul Lambrino poate revendica toată moştenirea bunicului său. Nu am acum la mine documentele necesare, dar ştiu că printre bunurile pe care Paul Lambrino le poate moşteni se află un castel de la Lăpuşna, nişte terenuri la Predeal şi un castel la Scroviştea”, a declarat pentru cotidianul.ro avocatul Casei Regale.
Iată că, în situaţia în care Paul Lambrino va revendica ca moştenitor castelul de la Scroviştea, el îl va pune în dificultate chiar pe protectorul său, Traian Băsescu. Pentru că, se ştie, castelul de la Scroviştea – în prezent proprietate a RA-APPS – este utilizat ca reşedinţă de protocol pentru cei mai înalţi demnitari români, inclusiv preşedintele României. Din 2005, printr-o decizie a Guvernului Tăriceanu, reşedinţa de la Scroviştea poate fi utilizată şi de foştii preşedinţi ai României.
Din informaţiile pe care le deţinem, Traian Băsescu utilizează acum mai rar această reşedinţă, dar, după ce nu va mai fi preşedinte, Scroviştea va fi singura locaţie de protocol unde va avea acces. În situaţia în care Paul Lambrino va prelua castelul, nu se ştie dacă Traian Băsescu va fi primit acolo, ţinând cont că în calitatea de ex-preşedinte nu-i mai poate fi de folos nepotului lui Carol al II-lea.
Jurisprudenţa României, călcată în picioare
Sentinţa ÎCCJ trebuie însă privită şi din alt unghi de vedere. În primul rând, ea este una stranie. Spunem stranie pentru că a încălcat un principiu juridic recunoscut de Constituţie: autoritatea de lucru judecat. Concret, în cazul Mircea Grigore Lambrino, justiţia română s-a pronunţat printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă din 8 ianuarie 1919 a Tribunalului Ilfov, care a anulat căsătoria ilegală din august 1918 de la Odessa dintre principele Carol şi Zizi Lambrino. Cum Mircea Grigore Lambrino s-a născut pe 8 ianuarie 1920, acesta avea statutul de copil nelegitim, născut în afara căsătoriei. Mai mult, Carol al II-lea nu l-a mai recunoscut pe Mircea Grigore Lambrino drept fiu.
Sentinţa ÎCCJ în favoarea lui Paul Lambrino, urmaşul lui Mircea Grigore Lambrino, pune într-o lumină defavorabilă atât actul de justiţie, cât şi justiţia din România prin încălcarea pricipiului autorităţii lucrului judecat.
Paul Lambrino utilizează abuziv titulatura de prinţ
După cum se ştie, Paul Lambrino se prezintă peste tot cu titulatura de prinţ. El foloseşte abuziv această titulatură. Recunoaşterea de către Tribunalul de la Lisabona (şi confirmarea acum de către ÎCCJ a deciziei instanţei portugheze) a filiaţiei lui Mircea Grigore Lambrino în raport cu Carol al II-lea nu-i acordă însă şi drepturi de natură dinastică. Pentru simplul motiv că nicio instanţă civilă din lume nu poate face acest lucru. Simpla recunoaştere a filiaţiei nu reprezintă automat şi recunoaşterea apartenenţei la o casă regală.
De altfel, decizia Tribunalului de la Lisabona a fost clară în acest sens: în afara dreptului de a moşteni o cotă din bunurile tatălui său, Mircea Grigore Lambrino a mai primit doar dreptul de a se numi Mircea Hohenzollern, dar, atenţie, fără particula nobiliară „de” şi fără titlul princiar. Oricum, şeful Casei de Hohenzollern, Prinţul Friederich Wilhelm, a acuzat instanţa portugheză că nu a ţinut cont de legile României şi ale Germaniei şi a acordat unui petent numele unei familii nobile germane, singura îndreptăţită la aceasta.
Şi în „Almanahul de Gotha” (publicaţie care cuprinde toate familiile regale şi familiile aristocratice din lume), Mircea Grigore Lambrino figurează ca „ramură non princiară şi non dinastică, care nu aparţine Casei Regale”.
Dacă, prin absurd, Mircea Grigore Lambrino şi ulterior fiul său, Paul Lambrino, ar fi fost consideraţi ca făcând parte din Casa Regală, atunci ar fi devenit rude cu membri ai Caselor regale din Marea Britanie, Grecia, Spania etc. şi ar fi fost invitaţi la diferite evenimente. Ceea ce nu s-a întâmplat niciodată.
Paul vrea Peleşul!
Presa portocalie a jubilat după decizia ÎCCJ. EVZ a titrat: „Decizie istorică – prinţul Paul este moştenitorul lui Carol al II-lea”. „Adevărul” a marşat pe „Prinţul Paul are dreptul la averea regală”, iar „România Liberă” (până nu demult o publicaţie foarte corectă în raport cu MS Regele Mihai I – n.a.) nu s-a lăsat mai prejos: „Şah la rege: Înalta Curte îl recunoaşte pe Prinţul Paul drept membru al Casei Regale”. Evident, nu putea face excepţie nici Hotnews, care a dat un titlu similar celui din „România Liberă”.
Prin modul în care a fost tratat subiectul, este totuşi greu de crezut ca un număr mare de ziarişti să aibă grave lacune în ceea ce priveşte cunoştinţele juridice şi istorice. Pentru simplul motiv că decizia ÎCCJ nu-l introduce pe Paul Lambrino în Casa Regală şi, repetăm, îi acordă doar dreptul de a moşteni bunurile bunicului său, Carol al II-lea. Fie din motive de incultură, fie intenţionat, publicaţiile portocalii confundă averea regală cu averea lui Carol al II-lea.
Totuşi, dacă este să ne luăm după cele declarate de Paul Lambrino în interviul apărut miercuri în EVZ, reiese că nici el nu are habar despre cum stau lucrurile în ceea ce priveşte bunurile Casei Regale sau că face anumite jocuri politice în interesul actualei puteri.
Paul Lambrino susţine nici mai mult, nici mai puţin că, după ce va obţine 60% din Castelul Peleş, „îl va dona românilor”. Lambrino a precizat şi de ce crede el că are dreptul la 60%, arătând că „Elena Lupescu (fosta metresă a lui Carol al II-lea) mi-a cedat şi partea ei din moştenirea lui Carol al II-lea. Reţineţi, mie, nu unchiului meu Regele Mihai”.
Din păcate, autorii interviului fie n-au ştiut, fie n-au vrut să-l informeze pe Paul Lambrino că întreg domeniul Sinaia, din care face parte şi castelul Peleş, a fost lăsat prin testamentul din 2 iunie 1925, completat prin codicele din 11 iunie 1926, de către Regele Ferdinand, lui Mihai I.
Comunicatul Casei Regale a României
Biroul de Presă al Majestății Sale Regele Mihai I este autorizat să transmită următorul comunicat:
Avand in vedere decizia pronuntata la 14 februarie 2012 de catre inalta Curte de Casatie si Justitie – sectia civila, referitoare la cererea adresata Curtii de recunoastere a hotararii de la Lisabona asupra descendentei lui Mircea Grigore Lambrino din Regele Carol al II-lea, Casa Regala a Romaniei declara ca:
Aceasta decizie nu creaza niciun drept dinastic, si nici nu stabileste apartenenta persoanei sus-numite, astazi decedata, la Familia Regala. Aceasta este valabil si pentru descendentii sai, indiferent cine ar fi acestia.
In pozitia sa de Sef al Familiei Regale a Romaniei, Majestatea Sa Regele Mihai I este singurul care se poate pronunta asupra chestiunilor dinastice. Mai mult, potrivit prevederilor Normelor Fundamentale ale Familiei Regale a Romaniei, membrii Familiei Regale sunt:
– Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei;
– Majestatea Sa Regina Ana a Romaniei;
– Alteta Sa Regala Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei;
– Alteta Sa Regala Principele Radu al Romaniei;
– Alteta Sa Regala Principesa Elena a Romaniei;
– Alteta Sa Regala Principesa Irina a Romaniei;
– Alteta Sa Regala Principesa Sofia a Romaniei;
– Alteta Sa Regala Principesa Maria a Romaniei;
– Alteta Sa Regala Principele Nicolae al Romaniei.
Nici Majestatea Sa Regele Mihai I al Romaniei, si nici fostii Sefi ai Familiei Regale a Romaniei – Regele Ferdinand I si Regele Carol al II-lea – nu au recunoscut sau acordat vreodata vreun titlu lui Mircea Grigore Lambrino sau descendentilor sai.
Folosirea, in orice context, public sau privat, a titlului de Principe al Romaniei, sau a apelativului Alteta Regala ramane prerogativa exclusiva a membrilor Familiei Regale aratati mai sus.
