Cine sunt, de fapt, Firicel, Celentano și Aspirina? Firicel, Celentano și Aspirina, împreună cu întreaga echipă de personaje din serialul „
Las Fierbinți„, au reușit să atragă numeroși fani pe micul ecran, iar creatorul lor, Mimi Brănescu, le spune povestea completă, de la origini până în ziua de astăzi, în cel mai nou episod de podcast
„Altceva cu Adrian Artene” .
Regizorul a mărturisit că, de fapt, celebrele personaje există în realitate și că sursă de inspirație i-a fost copilăria, ani din viață petrecuți pe ulițele din Lehliu, județul Călărași.
„Nu am vrut să râd de ei (n.r. de personajele din realitate care l-au inspirat) am îmbunătățit personajele din serial. Am încercat să-i „salvez”, de fapt, am încercat să-i înțeleg de ce făceau ce făceau, de ce erau așa. Nu este asemănarea 100%. Sunt lucruri plecate de acolo, dar încercam să înțeleg de ce un sătean se îmbăta seară de seară. Spre exemplu, Celentano de la mine din sat nu e cel din serial. Ăla nici nu bea, nu e un bețivan. Bea și el ca toți oamenii, dar m-am gândit că ar merge așa. Dorel nu făcea parte din gașca noastră, dar Dorel este peste tot. La două sate este câte un Dorel”, a spus Mimi Brănescu la „Altceva cu Adrian Artene”.
EPISODUL COMPLET poate fi urmărit aici:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.
Dragi comentatori subiectul în cauză are și bune și rele.
Partea bună e că avem și noi un serial reușit, un fel de „familia Bundy” în varianta românească, care surprinde destul de bine peisajul românesc cu personajelele sale reprentative și pitorești precum: Vasile – eternul primar descurcăreț ajutat evident de Dalida o secretara pe măsură, Dorel – omniprezent în spațiul public, Giani – șmecherul fără căpătâi în viață
Celentano – bețivanul filozof, Rață – antreprenorul ghinionist, Ardile – genu de om detestat de toți prin faptele sale, Brânzoi – fraierul de serviciu, Robi – e Ghiță a lui Caragiale, Gianina – naiva satului, Aspirina – coana mare șamd.
Partea nasoală e că, deși satirizează bine defectele de caracter ale personajelor cum ar fi lenea, prostia, lăcomia, naivitatea, beția și altele, are marele defect de a induce în publicul spectator ideea că soarta îți este pecetluită, că ideea de evoluție a vieții unui om e ceva abstract, că nu-ți poți depăși condiția mizeră în care te afli.
De cele mai multe ori îmi plac glumele lor, unele inspirate de multe ori din
realitatea de zi cu zi dar mă și sâcâie faptul că mulți spectatorii nu văd pericolul acestui gen de serial și prin asociere pot căpăta elemente de gândire fatalistă.