Sf. Cuvioasă Parascheva, una dintre cele mai îndrăgite sfinte de la noi din țară

Sfânta Cuvioasă Parascheva este sărbătorită de credincioși anual, la Iași, în preajma zilei de 14 octombrie. Este unul dintre cele mai mari pelerinaje creștin-ortodoxe din România, Sfânta Cuvioasă Parascheva  fiind cinstită în întreaga Biserică Ortodoxă și îndeosebi în România, Serbia, Grecia și Bulgaria.

În România  este considerată ocrotitoarea Moldovei, fiind cea mai populară dintre toți sfinții ale căror moaște se află pe teritoriul României.

Sute de biserici de parohie din România sunt închinate ei pentru a le ocroti. În popor, mai este cunoscută și ca Sfânta Vineri.

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea Tracia, într-un satul Epivat, Silivri (pe țărmul Mării Marmara), lângă Constantinopol (actualul Istanbul), din părinți creștini greci, bogați și de familie bună.

Parascheva mergea mereu la biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu.  La vârsta de 10 ani, a auzit la biserică cuvântul Evangheliei: „Cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine și să ridice Crucea sa și să urmeze Mie” (Luca 9, 23 ). În inima ei s-a aprins dorința să împlinească acest cuvânt, a ieșit din biserică și, pe ascuns, și-a schimbat hainele cu un om sărac.

Deși mustrată de părinți, a continuat să facă acest lucru și își schimbe hainele cu oamenii sărmani.

Plecând, după o vreme, la Constantinopol și părăsind casa părintească, ajunge pe jos la Calcedon și se oprește în Heracleea Pontului, unde a mers la o biserică a Maicii Domnului. S-a rugat mult, cu lacrimi în acest lăcaș sfânt și aici a și rămas să nevoiască timp de cinci ani.

Petrecea nopțile în rugăciune, ajuna, se ruga fierbinte și dormea puțin, direct pe pământul gol. Era smerită, cumpătată, avea inimă curată și plină de evlavie  față de Dumnezeu.

După cinci ani de nevoințe, Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și a rânduit să meargă la Ierusalim, la locurile sfinte.

În pustiul Iordanului a rămas la niște călugărițe pustnice. Acolo s-a nevoit și a biruit toate ispitele. La fel de cumpătattă, ea bea foarte puțină apă de izvor, dormea puțin, pe o rogojină, se îmbrăca cu o haină zdrențăroasă și cânta slăvind neîncetat pe Dumnezeu.

Când a împlinit 25 de ani, după o descoperire îngerească, a luat o corabie și a pornit înapoi către țara sa.

A ajuns  la Constantinopol după o călătorie plină de primejdii pe mare  și a  făcut un pelerinaj pe la sfintele biserici.  S-a stabilit apoi  în Epivat, într-un sat numit Calicratia/Kallicrateia, în biserica Sfinților Apostoli.

Doi ani mai târziu, la 27 ani, s-a dus la Domnul pentru a-și primi cununa de slavă pregătită pentru ea.