Eu zic că-i revoluție, nu știu care zice că e concert electoral. Tot un drac. Așa, ca la noi. În aer liber. Trompete. Vuvuzele. Autobuze. Pensionari. Simpatizanți. Afișe și stegulețe, minciuni electorale, secrete oneroase, matrapazlâcuri, democrație boită cu sârg. Taraful din Darabani e gata, gata să ne cânte de inimă albastră. Balint vine la mine în fugă, s-a certat cu Cristea. Marian vine la mine în fugă, s-a certat cu Pompiliul. Maricica vine la mine în fugă, plânsă toată, s-a certat cu Saveta. Ce-aveți băi, că începe acușica, frate, cântarea.
Cântarea electorală, vreau să zic. Microfonul bâzâie. O să vină și domnu’ președinte al partidului, vine tocmai de la Timișoara. De la Timișoara vine o depeșă secretă, președintele e beat mort, dați-i drumul la concert. Taraful le zice bine vreo trei ore. Cade o cometă după deal, candidatul nostru, aburit de-a binelea, încurcă vorbele cu faptele. Neculai vrea și el ceva. Marieta vrea și ea ceva, și Gheorghe vrea și el. Păi să stați frumușel la coadă, oameni buni, oamenilor. În capul satului se aud niște motoare, a venit o nava selenară.
Se duce de râpă concertul electoral, oamenii satului, cu pâine și sare, se duc să-i întâmpine pe cosmonauți. Dacă vine taman acum președintele nostru, să vezi că ne-am ars. Nu știu care dă telefon de la graniță, un grănicer răcit cobză, tot strănută grănicerul, cine să-l înțeleagă? Ce zici? Cum zici? De ce ne zici? Păi ne zice nouă că noi suntem primii după graniță. Vin rușii cu toptanul, trec spre Belgrad, noi să le ținem piept, cică, până vine NATO și le face felul. Noi, cu mic, cu mare, cu furci și topoare și cu taraful și cu cosmonațuții după noi, ca la iarmaroc. Generalul rușilor coboară de pe tanc.
Больше товарищей. Ну, это не то, что ты делаешь. Пройдем. Noi, nu și nu. În sfârșit, după ce bem cu toții un păhărel de vodcă, apare și generalul de la NATO. Bea și el un pahărel de vodcă. Taraful din Darabani ne pune pe jeratec. Și uite-așa, binișor, concertul electoral ne dă aripi. Asta e, unde nu e revoluție, nu e. Căci proasta educaţie şi tirania sistemului de valori acceptat în mod oficial te îndreaptă către pierderea identităţii.
Artă, în falsitatea ei, oglindeşte vidul. Oglindeşte lipsa Politicii lăudându-se că ar imortaliza-o. Dar Politica nu se revendică a fi a artei aşa cum nu e a economicului nici e teologului, nici a anarhistului. În marginea Politicii varii revolte, sisteme filozofice, strigăte de luptă, pustiire. Înspre totalitate, coloană nesfârşită de pelerini. Unii agitându-şi pumnii, alţii cerşind iluminarea. Am zis și nu mă repet.
Bre tataie, REVOLUTIUNE inseamna sa faci un pas inainte fata de vechea situatie cu care ai dat de pamant.
Dupa marea gogoasa din 1989 Romania a facut numai pasi inapoi in absolut toate domeniile cu exceptia cartelelor la paine, ulei, zahar, oua, benzina.
Uitati-va ce mascarada de stat mafiot a ajuns azi tara noastra, in plin proces de despopulare si tziganizare.
Un spectacol de doi bani, care se deruleaza cu mare succes dintr-un motiv simplu – SUNT MULTI SPECTATORI CARE ACLAMA, APLAUDA, BA CHIAR DEVIN PARTICIPANTI ACTIVI LA CIRC.