Asta e, zice marțianul bulbucându-și ochii luciferici în direcția mea. O fi așa, dar crezi tu că înghite cineva povestea asta? Marțianul își scoate arma de sub combinezonul spațial și izbucnește în râs. NATO a mirosit ceva, Rusia a mirosit ceva, China a intrat la bănuieli, Franța bâjbâie. Anglia și Germania, ce să mai zic. Dar nu noi v-am pus să ieșiți în spațiul cosmic. Partidele voastre politice, de-a lungul timpurilor, dictatorii, regii și președinții voștri au făcut tot felul de ticăloșii. Acum a venit timpul. A venit timpul să ce, întreb eu sec, înjurând cu năduf în gând marțianul ăsta impertinent.
A venit timp-ul să-i arestăm pe toți ăștia pentru crime împotriva omenirii. Chiar pe toți? Sigur că da. Tribunalul Galactic a ordonat asta. Aha, fac eu, ca un prostovan ce sunt, luat la rost de un marțian arogant și foarte bine înarmat. Și tu, singur, vrei să-i arestezi pe toți ticăloșii din istoria omenirii? Chiar așa. O fi, nu zic nu, chiar pe toți? Sigur. Și vrei să începi cu România, din câte înțeleg. Chiar așa. Aici am aterizat, de aici încep. Aha. Și cum ai să faci? Ești ironic și neîncrezător. Uite, o să-i arestez pe toți cei care au tâmpit lumea cu această falsă pandemie de Covid 19.
Am adunat, noi, marțienii, sute de mii de dovezi că totul e o mascaradă planetară. O să mă duc să-i arestez pe toți, în ordine alfabetică și gata. Stăm așa, pe coama dealului, în zare se vede capitala, pe deasupra zboară elicopterele NATO, urmărind elicopterele rusești iar stau la povești absurde cu un nenorocit de marțian care nu face nici cât o ceapă degerată. Te superi degeaba, zice marțianul citindu-mi gândurile. O să-i arestez de sus și până jos și invers. Tu nu mă crezi dar așa se va întâmpla. Băi, marțianule, zic eu plin de năduf, îmi ații calea cu brașoave, zău așa. Hai că mă duc acasă, acuși se face zece noapte și dacă mă prinde ăștia pe șosea, mă amendează de-mi sar fulgii. Hai că te salut!
Dar marțianul, să vezi și să nu crezi, se ține după mine, mă tot bate la cap. Știi ce, dacă tot ești așa de deștept, de periculos și de bazat cu tot cu tribunalul tău galactic, n-ai decât să te descurci. Eu ce pot să fac pentru tine? Nimic. Am fost la Revoluție în 1989 cu arma-n mână. Și uite ce-a ajuns țara asta! Pricepi! S-au dus dracului toate idealurile. Nu putem face nimic, au speriat poporul, au băgat frica-n oameni cu covidul ăsta, s-au îmbogățit, au murit sute de oameni nevinovați pentru o boală imaginară, au manipulat mințile, au distrus sistemul sanitar, ne-au învrăjbit. Crezi că poți tu să rezolvi tragedia asta? Mă îndoiesc. Stai așa, nu te agita, îi știm pe toți, dar chiar pe toți, și pe civili și pe militari, îi știm pe toți care sunt vinovați. Iar eu o să-i arestez fără prea multă vorbărie. Auzi, de ce nu te duci tu acasă, pe planeta ta, să nu care cumva să te prindă ăștia la mijloc, să-ți înmoaie oasele tale marțiene, de să nu mai știi de tine.
Trebuia să vii și tu cu o armată ceva, cu niște tancuri. Ăștia de la noi sunt înarmați până-n dinți, au radare moderne, au pușcoace periculoase, sateliți militari, vai de fundul tău cu tot cu tribunalul tău galactic. Vă râde lumea, zău așa! Marțianul râde de mine pe mai departe și, cum râde el de mine și o ia la vale către București, începe să se multiplice, dar să vezi cum se multiplică, de se umplu câmpurile de mii și mii de marțieni, milioane de marțieni înarmați până-n dinți.
Eu, pe cuvânt, rămân fără glas, și vă zic așa, la telefon, da, de aia vă sun, să vă avertizez, știu că e greu de crezut, n-aveți cum să-i prindeți radarul dar sunt milioane de marțieni, câtă frunză și iarbă, dacă vreți să mă credeți, că da, ăștia toți, uriașa armată de marțieni, milioanele astea de marțieni vin spre capitală și toți care ați făcut crime împotriva omenirii de-un an încoace, ați băgat-o pe mânecă frate.
Excelent ar fi ca martienii astia sa intre in mintea Romanilor, sa-i ridice din fotoliu.
Pentru ca, daca martienii fac toata traba, romanul o da in alta dandana, o sa solicite dupa aceea certificat de martian cu titlul de luptator impotriva ororilor marxiste multilateral dezvoltate.