În 22 decembrie 2009, Traian Băsescu era deja câștigătorul alegerilor prezidențiale, mă șicanează spionul spionilor, rusul Alexeievici, sosit acum două minute cu naveta spațială din îndepărtata Siberie, așa, pe șest, fără să știe nimeni. Avem o întâlnire secretă cu spionul spionilor, americanul Billson, care, iată, vine și el cu o navetă spațială tocmai din îndepărtata Alaskă. Ne punem măștile anticovid, nu ne mai recunoaște nimeni acum, coborâm pe Calea Victoriei, dăm o raită pe la Capșa, și, hai, la Carul cu Bere. Acolo multă lume, tot felul de protestatari, luptători anticovid, anti-guvern, anti-Iohannis, mă rog, faună bogată, vreo câțiva ofițeri acoperiți de la Jandarmerie. Cald, căldură mare. Mai încolo, la o masă, Arghezi, Sorescu, Caragiale și Cioran, dezbat aprins subiectele zilei. Deci, repet, zice Alexeievici, Traian Băsescu era deja președinte al României în 22 decembrie 2009. Billson râde în hohote, n-ai dreptate, oricât s-a dat peste cap Videanu, Hrebenciuc a fost mai tare decât el și Băse al tău a avut mai puține voturi decât Geoană, să știi. Și dă-i controversă printre halbele de bere care vin una după alta, ceva de speriat.
Hrebe a fost întotdeauna un șiret, păcat că s-a dus la fund. Asta e istoria, apar mereu fețe noi, să știi. Deci, noi, americanii, am hotărât ca, în cele din urmă, să-l punem președinte pe Traian Băsescu pentru că era ceva mai haios, să știi. Cum adică? Noi l-am pus. Ei, l-ați pus voi, rușii! Nu voi, noi, americanii l-am pus! De ce nu i-ați dat un post cum se cuvine lui Mircea Geoană drept compensație? Ei? Vezi că n-ai răspuns!
Așa că, noi americanii, care suntem mult mai OK decât voi în multe privințe, i-am oferit lui Geoană un post bun la NATO și sigur că chestia asta foarte ca lumea v-a enervat foarte tare. Mă rog, până la urmă izbucnim cu toții în râs, râdem așa de nebuni, până ne dau afară chelnerii de la Carul cu Bere, de beți ce eram și moftangii.
Caragiale ne interpelează acolo, în stradă, pe mine mă confundă cu Tipătescu, pe Billson îl confundă cu Pristanda iar pe Alexeievici cu Agamiță Dandanache, scriitor mucalit, ce să vrei tu de la domnul Caragiale. Și cum coborâm încolo, spre marginea Bucureștiului dăm nas în nas cu niște venusieni și cu niște marțieni care și ei veniseră cu naveta lor spațială în București să-și ia notițe după protestele de stradă că, ziceau ei, aveau și ei pe planeta lor ceva asemănător. Lasă-i pe venusieni!
Mergem spre Dunăre să ne întâlnim cu niște sârbi care fac trafic cu hașiș, mă rog, niște chestii din astea absconse ale marilor servicii secrete internaționale, nu e treaba mea, nu e de nasul meu. Ne despărțim de sârbi. Sârbii după noi. Au ei o întrebare incomodă pentru noi. Cine o să fie președinte în România, mâine, poimâine?! Mircea Geoană, se înțelege, spune spionul spionilor, americanul Billson în timp ce spionul spionilor, rusul Alexeievici râde strâmb. Ah, Mircea Geoană!? Păi e super, credeam că-l puneți din nou pe Iliescu! Dar de ce v-ar deranja să vină Iliescu la președinție din nou? Păi Iliescu ne-a dat țeapă cu benzina în războiul din Balcani, el și cu derbedeul acela de Costea de la Paris! Păi cine v-a pus?
Uite aici, doi spioni aici remarcabili! Dacă ne contactați, lucrurile ar fi stat altfel. Ei, mai punem noi la cale niște chestii secrete cu sârbii și apoi ne despărțim. Deci e clară treaba, zic eu, Iohannis e pe făraș. Cam așa ceva. Ei, asta e istoria, zic eu. Ne despărțim, ei pleacă prin spațiul subluminic cu navetele lor spațiale invizibile iar eu mă întorc la București. Când să intru în București, uite, mă strigă un ins prin penumbră. Se ține după mine. Am crezut că-i generalul Streinu cu omuleții lui verzi dar nu era el, era Pavel Coruț care mi-a zis că îi fur pâinea cu ficțiuni vesele despre spioni și extratereștri.
Eu, acum, de ce să-l supăr pe bietul om? I-am cântat în strună. Mai încolo, prin Cișmigiu, cum scap de Pavel Coruț, dau peste VC Tudor care mă ia la refec, scap de el dar dau peste Toma Caragiu care mă face cu ou și cu oțet. Acum, ce să zic, adică ce mi-am zis, mai lipsește, cine mai lipsește? Chiar așa, oare cine mai lipsește din toată tevatura asta fără cap și fără coadă!?
Jamais! A bas Moubarak..pardon,a bas Geoana, protectoruul ascuns a lui Voiculescu de la „lasa-ne in sanatate”
Nu e niciun SF, e chiar un scenariu foarte probabil. Finala din 2024 va fi Geoana-Rares Bogdan, ambii afisand entuziasti cravata mov de pionier. Intre globalism de dreapta si globalism de stanga, iata ce vor trebui sa „aleaga” romanii, sprijiniti puternic in optiunile lor de un STS binevoitor, cu abacul pregatit.
C-asa e in democratie!
subscriu total … „Nu e niciun SF, e chiar un scenariu foarte probabil. „
Lipseste ceea ce se joaca acum in strada, adica vointa Romanilor. Sceneta asta, posibil sa se transforme in ceea ce nu se asteapta nimeni si sigur va avea o continuare prin septembrie sau octombrie, cu martienii si venusienii, navetistii si trompetistii cumplet debusolati.
Botezat o fi calculat el orbitele, generalul Streinu stie de ele, dar martienii si venusienii sigur vor fi dezorientati.
din pacate, s-ar putea ca pamfletul sf sa devina i-realitate romaneasca de „viitor sumbru”. flacara violet si alte „purpuri” impreuna cu „mihaela dragostea mea”….vai de capu’ nostru.
Un prostanac pentru prostanaci? Au iesit de la naftalina niste expirati. Curatenia de primavara in debaralele nostalgicilor. Autorule, cand ceva pute a naftalina,e plin de molii.Tineti-va mortul in debaraua voastra.
Domnul Geoană este doar Președinte de noapte. De-aia poate împărți această funcție cu orice alt esențial numit de Înalta Poarta.
Dar asta se va întâmpla doar după ce SOV se va apuca de niște afaceri serioase cu petarde și artificii.