Sfaturile unui academician pentru politicieni

Ce ar trebui să facă politicienii ca să rezolve problemele României? Cum este posibil ca un proiect din PNRR să fie aprobat dacă obligatoriu se săvârșește reforma convenabilă Comisiei Europene? Ce îi lipsește clasei politice? Sunt câteva dintre întrebările la care are răspunsuri prof. univ. dr. Ilie Bădescu, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Române.

Prezentăm câteva fragmente din interviul realizat de George Popescu la Radio România Actualități.

„Această revenire la dialogul cu poporul suveran este un imperativ și el, din nefericire pentru spațiul românesc, este de o actualitate teribilă după 1989, pentru că, așa cum spunea D. Gusti în perioada interbelică, noi suntem pândiți permanent de o primejdie, de un risc, și anume, să rupem țara legală de țara reală. El spunea că reformele care se fac din țara legală spre țara reală sunt greșite, eșuate.

Noi trebuie să facem reforme de la țara reală, adică de la popor, spre țara legală, adică să fie auzită vocea celor de jos. Din păcate, sensibilitatea clasei politice și a elitelor guvernamentale de la noi față de țara reală a fost slabă de la început. Așa-numitele rațiuni istorice: integrarea europeană, NATO și așa mai departe, lucruri reale, fundamentale, dar care nu au îndreptățirea să răstoarne raportul cu propriul tău popor peste care guvernezi sau superfetezi ca grăsimile peste apă. Din punctul acesta de vedere, cred că ceea ce lipsește elitelor guvernamentale este o sensibilitate profundă față de poporul peste care guvernează. Să așezi întotdeauna înaintea propriilor tale interese suferințele, necazurile și soarta și interesul acestui popor.

Foarte multe legi au fost rupte pur și simplu de popor. Vă dau un exemplu: Legea nr. 18 a fondului funciar, care a fost dată imediat sub ideea generoasă că restituie pământul țăranilor și așa mai departe, a fost o lege care a avut o viclenie aparte în ea pentru că n-a restituit și uneltele, echipamentul și în felul acesta țăranul s-a trezit cu loturile acelea de pământ, oricum mici, restituite, dar n-avea ce face, pentru că vită în gospodărie nu avea, uneltele nu erau, capital nu avea, și atunci, prima ispită a fost să vândă pământul și în felul acesta s-a produs o desproprietărire a țăranului în loc de împroprietărire, în sensul că uneltele erau proprietatea muncii țărănești, deci ele ar fi trebuit să fie restituite într-o formă sau alta satului. Cert este că acea lege a fost potrivnică țăranului.

Noi am avut trei tipuri de reformă și s-a aplicat cea care a dus la fenomenul de confiscare a avuției naționale de către stat, care după aceea l-a privatizat cum știm foarte bine, mergând până la formula de privatizare pe un dolar sau pe un leu. Sunt foarte multe legi care s-au dat și există un fel de exces legislativ. În tot intervalul s-au adoptat 120.000 de acte, de reglementări, este înnebunitor, cine poate să le pună în ordine? Într-un an au fost adoptate 9.000 de asemenea reglementări.

În Anglia, sunt maximum 3-4 reglementări pe an, deci vă dați seama ce înseamnă această inflație de reglementări, de legi care creează incoerență. Apare ceea ce specia­liștii numesc anomie legislativă. Noi avem aici colegii de la Institutul de Științe Juridice care colaborează cu noi în foarte multe cercetări. Eu cred că dacă politicienii nu-și vor recupera această dragoste profundă și jertfelnică față de poporul peste care guvernează, atunci România va avea foarte multe necazuri și primejdii în viitor și cea de pe urmă va fi primejdia care este descrisă de unul dintre premianții Nobel, care a analizat așa-numitul sindrom bengalez.

Când te joci cu pre­țurile, se măresc prețurile, la aceste măriri de prețuri, să zicem că salariații din urban au acces, dar ce faci cu lumea rurală? Ei nu mai au acces la prețurile acestea și atunci apare foametea, deci sunt primejdii, acestea sunt, cum s-ar spune, amenințări aliniate. Asta cred că îi lipsește clasei politice și asta ar avea nevoie: să refacă alianța cu poporul peste care guvernează. Nu cu interese din afară, nu cu grupuri și corporații din afară, ci cu propriul popor. Dacă ne uităm în PNRR, o să vedeti un lucru tulburător. Sunt prevăzute 107 proiecte cu investiții, dar 60 de reforme. Altfel spus, un proiect este aprobat dacă obligatoriu săvârșești reforma convenabilă Comisiei Europene. Stai o clipă! Cum adică îmi condiționezi mie de aceste reforme, nu mai spun că toate acestea au fost adoptate, cum s-ar zice, pe sub mână. Este o mare problemă ce se întâmplă cu legislația. Am cercetat mai multe legi, Legea Arendei etc și au vicii serioase. Este o mare proble­mă, pentru că, așa cum spune un expert, cel mai mare specialist în probleme de sărăcie este săracul însuși, nu cel care vine cu rețeta de la nu știu ce instituție bancară și altele. La fel și românul este cel mai bun expert în ceea ce-l privește, la el te duci“.

https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/academica/romania-inceputului-de-secol-xxi-id176963.html