Ce ar trebui să facă politicienii ca să rezolve problemele României? Cum este posibil ca un proiect din PNRR să fie aprobat dacă obligatoriu se săvârșește reforma convenabilă Comisiei Europene? Ce îi lipsește clasei politice? Sunt câteva dintre întrebările la care are răspunsuri prof. univ. dr. Ilie Bădescu, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Române.
Prezentăm câteva fragmente din interviul realizat de George Popescu la Radio România Actualități.
„Această revenire la dialogul cu poporul suveran este un imperativ și el, din nefericire pentru spațiul românesc, este de o actualitate teribilă după 1989, pentru că, așa cum spunea D. Gusti în perioada interbelică, noi suntem pândiți permanent de o primejdie, de un risc, și anume, să rupem țara legală de țara reală. El spunea că reformele care se fac din țara legală spre țara reală sunt greșite, eșuate.
Noi trebuie să facem reforme de la țara reală, adică de la popor, spre țara legală, adică să fie auzită vocea celor de jos. Din păcate, sensibilitatea clasei politice și a elitelor guvernamentale de la noi față de țara reală a fost slabă de la început. Așa-numitele rațiuni istorice: integrarea europeană, NATO și așa mai departe, lucruri reale, fundamentale, dar care nu au îndreptățirea să răstoarne raportul cu propriul tău popor peste care guvernezi sau superfetezi ca grăsimile peste apă. Din punctul acesta de vedere, cred că ceea ce lipsește elitelor guvernamentale este o sensibilitate profundă față de poporul peste care guvernează. Să așezi întotdeauna înaintea propriilor tale interese suferințele, necazurile și soarta și interesul acestui popor.
Foarte multe legi au fost rupte pur și simplu de popor. Vă dau un exemplu: Legea nr. 18 a fondului funciar, care a fost dată imediat sub ideea generoasă că restituie pământul țăranilor și așa mai departe, a fost o lege care a avut o viclenie aparte în ea pentru că n-a restituit și uneltele, echipamentul și în felul acesta țăranul s-a trezit cu loturile acelea de pământ, oricum mici, restituite, dar n-avea ce face, pentru că vită în gospodărie nu avea, uneltele nu erau, capital nu avea, și atunci, prima ispită a fost să vândă pământul și în felul acesta s-a produs o desproprietărire a țăranului în loc de împroprietărire, în sensul că uneltele erau proprietatea muncii țărănești, deci ele ar fi trebuit să fie restituite într-o formă sau alta satului. Cert este că acea lege a fost potrivnică țăranului.
Noi am avut trei tipuri de reformă și s-a aplicat cea care a dus la fenomenul de confiscare a avuției naționale de către stat, care după aceea l-a privatizat cum știm foarte bine, mergând până la formula de privatizare pe un dolar sau pe un leu. Sunt foarte multe legi care s-au dat și există un fel de exces legislativ. În tot intervalul s-au adoptat 120.000 de acte, de reglementări, este înnebunitor, cine poate să le pună în ordine? Într-un an au fost adoptate 9.000 de asemenea reglementări.
În Anglia, sunt maximum 3-4 reglementări pe an, deci vă dați seama ce înseamnă această inflație de reglementări, de legi care creează incoerență. Apare ceea ce specialiștii numesc anomie legislativă. Noi avem aici colegii de la Institutul de Științe Juridice care colaborează cu noi în foarte multe cercetări. Eu cred că dacă politicienii nu-și vor recupera această dragoste profundă și jertfelnică față de poporul peste care guvernează, atunci România va avea foarte multe necazuri și primejdii în viitor și cea de pe urmă va fi primejdia care este descrisă de unul dintre premianții Nobel, care a analizat așa-numitul sindrom bengalez.
Când te joci cu prețurile, se măresc prețurile, la aceste măriri de prețuri, să zicem că salariații din urban au acces, dar ce faci cu lumea rurală? Ei nu mai au acces la prețurile acestea și atunci apare foametea, deci sunt primejdii, acestea sunt, cum s-ar spune, amenințări aliniate. Asta cred că îi lipsește clasei politice și asta ar avea nevoie: să refacă alianța cu poporul peste care guvernează. Nu cu interese din afară, nu cu grupuri și corporații din afară, ci cu propriul popor. Dacă ne uităm în PNRR, o să vedeti un lucru tulburător. Sunt prevăzute 107 proiecte cu investiții, dar 60 de reforme. Altfel spus, un proiect este aprobat dacă obligatoriu săvârșești reforma convenabilă Comisiei Europene. Stai o clipă! Cum adică îmi condiționezi mie de aceste reforme, nu mai spun că toate acestea au fost adoptate, cum s-ar zice, pe sub mână. Este o mare problemă ce se întâmplă cu legislația. Am cercetat mai multe legi, Legea Arendei etc și au vicii serioase. Este o mare problemă, pentru că, așa cum spune un expert, cel mai mare specialist în probleme de sărăcie este săracul însuși, nu cel care vine cu rețeta de la nu știu ce instituție bancară și altele. La fel și românul este cel mai bun expert în ceea ce-l privește, la el te duci“.
https://www.romania-actualitati.ro/emisiuni/academica/romania-inceputului-de-secol-xxi-id176963.html
Cine a scris PNRR ? Ghinea ? Cine i l-a dictat ? Cine îl aplică?
Să ai o asemenea to do list și să nu pricepi că pentru 70 mld euro dai tara peste cap .
Romsilva valoreaza vreo 100 mld euro , Hidroelectrica vreo 30 mld euro etc etc .
Ale cui buzunare se umflă ?
Foarte corectă analiza d-lui Bădescu !
Multi dintre politicienii noștri cred că sunt îndreptățiți să facă ce ii taie capul și dacă vor să facă țara praf, o pot face. Ar trebui, bineînțeles, sa asculte de cei mai luminați. Sau să urmeze marile modele. In sec.al XIX-lea, de pildă și la începutul sec.al XX-lea, Romania a pășit în modernitate sub conducerea unei Elite boierești luminată care se bucura de recunoaștere socială. Din păcate, astăzi, nu exista semn mai sigur al micimii de suflet decât să fii un ins politic de o sfruntată lipsa de respect față de semeni. Tot disprețul lor provine din absența unei dimensiuni umaniste. Asta din cauza că nu i-a înzestrat ursitoarea cu vreo pricepere de Doamne-ajută.
Cine își mai amintește de celebrul fotomodel, liberal pe dos, Talhariceanu cu sindrom de mana lunga? Pentru el, pentru ploșnițele ticăloase Ponta, Draknea s.a. bătăliile s-au încheiat abject. In esență, niste lichele care au servit activ, ani de zile, o politică a jemenfisismului nu se vindeca de lichelism. Politică lor, inclusiv a tutuLORA brutelor perfide din „aur” și „sos”, ce urla din toate incheieturile: un recital de exaltați pentru mulțimea de cascati. In concluzie, scaunele deputaților sunt nocive: au un microb care se urca la cap și le ia mințile. Cum sa nu te uiți crucit ce personaje inodore, doba de necarte, au ajuns să conducă destinele unui stat? Câteodată ești siderat și nu poti sa realizez pe ce criterii ajung anumiți indivizi pe anumite posturi-cheie?
Deja nu mai pot, nu mai suport! Cică Mirela Vaida e distrusa de doua ori: odată că soțul și-a tras motor cu care se va urca in copac (sa-i fie pomana cat mai grea) și a doua oară i-a murit socrul și nu mai poate de durere! Vă dați seama cat teatru pentru prosti joaca aceasta jigodie?
Ce spune dl.academician despre politicianul would be românesc este plăcut urechilor însă este beletristică pură, suprarealism, science fiction. Suinele care populează preponderent acest mediu nu sunt în nici un caz interesați de „dragostea jertfelnică” pentru popor, ba chiar s-ar îneca de râs la auzul unei asemenea bazaconii.Cât despre cei ai Albionului, nu dunt deloc departe de cei loco. Astea cu lăcomia și indiferența sunt tarele intrinseci ale politicii în general, lucrurile care fac din ea un pericol mai degraba decât o soluție și principalul motiv pentru care trebuie înlocuită de cu totul altceva, ceva care nu funcționează ca o bandă rulantă din conturile noastre în buzunarele eliților și în sens invers în ceea ce privește proiecția minciunilor și fanteziilor pe care să ni le aplice nouă.
-pnrr e vanzare mascata!