Și ce dacă?!

Gina a ajuns ministresă. Și ce dacă?! Cum așa, și ce dacă? E important să fii ministresă tocmai acum, când se aude că galaxia noastră se vălurește cu o altă galaxie, adică ne vălurim unii cu alții, pământeni și extratereștri, pe unde or fi extratereștrii ăia.

Ministresa Spațiului Cosmic are birou cu ferestre mari, cu vedere spre stradă. Are un telescop în birou. Și un telefon care răspunde direct la baza noastră lunară de pe Lună. Ministerul Spațiului Cosmic are o activitate extrem de intensă mai ales când exploziile solare se întețesc. Gina are așadar o funcție importantă. Cum a ajuns ea ministresă? Păi era deputată. PSD. Da, la PSD. Și ce dacă? Păi cum și ce dacă?

Nu oricine ajunge deputat PSD! Trebuie să faci ceva important, ceva util pentru partid sau pentru un mahăr din partid. Gina a făcut de toate, a lipit afișe electorale, a scris discursuri politice, a făcut curățenie la sediul partidului, a animat tinerii pesediști, și-a făcut SRL pentru ca să spele banii partidului, s-a îngrijit de mai marii PSD atunci când erau bântuiți de tristețe și de melancolie. Gina se pricepe de minune, are ea farmecele ei. Și ce dacă?! Păi nu-i așa.

Cum PNL a format guvernul, Gina a sărit în barca liberală cu o ușurință demnă de invidiat. Fără remușcări. Jurnaliștii s-au înghesuit să dezbată cazul ei. I-au pus o groază de întrebări. Gina i-a invitat la Guvern, la Ministerul Spațiului Cosmic, i-a tratarisit cu cafea și cu prăjituri și a răspuns cu dezinvoltură la toate întrebările, inclusiv la întrebările referitoare la silicoanele ei somptuoase, la aventurile ei galactice și nocturne la PSD și PNL. Ministerul Spațiului Cosmic, a spus Gina țuguindu-și buzele rujate țipător, să știți dragii mei, nu are nimic de ascuns.

Acum, chiar acum, Gina face cumpărături la Paris. Pe agenda ei sunt câteva întâlniri cu omologi din Polonia, Bulgaria, Germania și Spania. Și ce dacă? Păi cum așa? Ce, e puțin lucru? Se vor dezbate subiecte serioase de la mutarea asteroizilor pe o altă orbită, la cercetarea mai amănunțită a găurilor negre. Nu vă mai gândiți la prostii, astrofizica e un lucru extrem de serios. Și ce dacă?! Păi nu e chiar așa. Aceasta nu este o ficțiune anecdotică.

Nu e o snoavă. Nu e o glumă banală, gratuită, nicidecum. Și ce dacă? Păi ar fi o idee. O fărâmă de viață. Aceasta este cheia acestei ficțiuni politice. Peste o mie de ani, nimeni nu-și va mai aduce aminte de Gina. Și ce dacă? Păi nu e chiar așa. Gina s-a întâlnit aseară cu o delegație de extratereștri. Poate că vi se pare o glumă. Dar nu este o glumă. Ficțiunea aceasta nu are legătură cu criticile populare aduse politicii în general.

Ea se referă la construcția intimă a Universului. Extratereștrii cu care s-a întâlnit Gina nu arată ca noi. E greu să vă explicăm cum arată. Și ce dacă? Păi nu e chiar așa. Dacă faceți un efort de imaginație îi puteți descrie singuri. Ei bine, extratereștrii au fost impresionați de felul de a fi al Ginei așa că i-au promis că peste o mie de ani o vor readuce la viață.

Și ce dacă? Păi nu e chiar așa! Gina a devenit acum extrem de importantă. NASA a invitat-o să participe la un experiment. I se va implanta un cip cu toată memoria umanității pe care, peste o mie de ani, când va fi readusă la viață de extratereștrii, Gina o va putea reactiva în mod corespunzător. Vă dați seama de ce e atât de importantă Gina acum? Știu, știu ce veți spune, murind de invidie! Și ce dacă!