Gata cu suspansul! Cei care se temeau că Iohannis nu candidează pentru al doilea mandat s-au liniștit sîmbătă dimineața, cînd președintele, în loc să răspundă la întrebarea arzătoare a tuturor, ce face cu Kovesi, ne-a informat de chestiunea arzătoare care îl preocupa pe el, că mai candidează o dată, deși alegerile sunt la sfîrșitul lui 2019. Pe Facebook a fost ceva mai clar, și anume a spus că va candida cu mesajul anticorupției, asta după ce a venit în primul mandat cu mesajul că la sfîrșitul mandatului său nu se va mai vorbi despre corupție și a fost hăituit de -a dreptul în timpul candidaturii sale de un proces de incompatibilitate declanșat de ANI la sugestia SRI- primarul Iohannis, ca multe sute de primari, călcase regula de a nu face parte din consiliul unei societăți de apă și canalizare. Apărarea lui a fost că societatea nu era doar a orașului, ci regională, pe scurt, un chițibuș pe formă cu care a cîștigat, desigur după ce cîștigase mandatul.
La scurt timp după aceea, șeful ANI, Horia Georgescu, a fost arestat pentru fapte petrecute pe cînd era într-un consiliu la agenția de restituire a proprietăților. Cazul s-a încurcat între timp, iar Georgescu a pretins mereu că a fost o răzbunare. La fel, contracandidatul Victor Ponta s-a trezit cu dosare mai degrabă ciudate, că l-ar fi pus pe Ghiță pe listă că a sponsorizat venirea lui Tony Blair (știm toți că îl punea oricum), sau că a spălat bani și a trișat fiscul cînd a luat bani nu tocmai munciți, dar pe contract, de la Șova, din care și-a plătit impozitele la stat. Noroc cu judecătorii că l-au mai achitat pe unde era chiar groasă. Al doilea concurent potențial, Călin Popescu Tăriceanu, s-a trezit cu un dosar pentru mărturie minicnoasă la care nici un președinte de Senat din Europa nu ar fi ajuns din prima să vorbească cu procurorii,și a fost achitat între timp de judecători, iar al treilea, Liviu Dragnea, care a devenit și numărul 1 după ce a cîștigat alegerile în 2016 s-a trezit cu o mie de dosare, nici unul convingător din cale afară (la ce puteri are statul la ora asta, cînd nu mai există secret bancar, să nu ai nici șpagă, nici avere necuvenită la unul pe care îl prezinți ca inamicul public nr. 1, să ai doar instigare la un abuz în serviciu de acum zece ani e justiție de clasa 1, se că mai vorbim) dar suficiente ca să nu mai poată fi contracandidatul nimănui.
Chiar dacă i-a luat ceva vreme lui Iohannis să se convingă, că venise cu agenda să ne scoată din MCV la început, mesajul cu corupția e profitabil electoral. Cum arată colegii mei Andrea Bagenholm și Nicholas Charron, mesajele anticorupție aduc succes în alegeri și atunci sigur că sunt întreținute cu mare grijă, și ca atare vorbim mult mai mult despre corupție azi, cînd a scăzut, decît cînd ea era generală, și evident, despre corupția PSD, deși corupția PSD din anii 2000-2004, cu care coabita primarul Iohannis, era mult peste cea de azi, cînd PSD mai mult se apără prin justiție. În orice caz, al doilea mesaj al lui Iohannis pentru mandatul doi, dacă e la drept vorbind diferit de primul, e cel anti PSD. Iohannis, care și-a luat șef de administrație prezidențială pe strategul lui Adrian Năstase, Dan Mihalache, ca și-a luat consilier de politică externă pe succesorul intelectual al lui Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, care are consilier pe probleme externe pe secretarul de stat în guvernul PSD Năstase, Leonard Orban (după aceea, cel mai slab ministru al fondurilor europene sub Boc, vedeți aici) a ajuns cel mai antipesedist președinte, conducînd peste o echipă cu doctorate la generalul Mișu Ionescu sau preluată de-a dreptul din statul etern și paralel cu sine, ca generalul Medar. Pesediștii sunt răi dacă rămîn la PSD, altfel dacă fac pasul în zona obscură, devin buni de tot, o regulă începută cu Grindeanu și continuată prin Tudose, Vlase și așa mai departe. Ca să înțelegem toți bine, singurul pesedist bun e un pesedist securist, ceea ce ar trebui să umple de bucurie PSD, că totuși o cale de salvare e mai bună ca niciuna…
Vreo cinzeci de mii de români își exprimaseră deja entuziasmul la vreo două ore după declarația lui Klaus, pe pagina de circa 1,7 milioane fani Iohannis. Nu sunt mulți, dar e un început. Restul probabil se mai gîndesc ce i-o fi venit.
Uite ce i-a venit. Cu contracandidații lui ocupați toți cu justiția, și cu un sprijin extern unanim în vederea președiției europene, Iohannis a băgat de seamă că există un moment politic excepțional care îi poate asigura realegerea, pe care riscă să o piardă chiar fără adversari in cauza lipsei de mobilizare a celor 1 650 000 de susținători cam dezumflați, ca și a celorlalte trei milioane de-a dreptul dezamăgite. Acesta e suspendarea sa de către PSD, excepțională lansare pe gratis a campaniei sale electorale! Și atunci, oricîte sprîncene mirate s-or ridica prin jur, s-a grăbit omul să ne anunțe că avem ce face, alegîndu-l iarăși pe el și crema pesediștilor paralei la palatul Cotroceni.
Foarte corecta analiza.