Somnul liberalilor continuă

Nicolae  Ciucă este candidatul PNL  la prezidențiale. Că e  bun, că e rău, că poate cîștiga sau că  va fi înlocuit  pe ultima sută de metri sunt numai speculații și ipoteze. Unii au  zis-o cu gînduri  bune, alții cu sentimentul că le mai bagă liberalilor cîte o strîmbă care să folosească  favoriților.

Tot scandalul  generat de numărul mare de panouri publicitare, precum și atacurile la adresa cărții abia i-au  sporit notabilitatea, nu favorabilitatea. Aceasta este destul de mică în raport cu pretențiile partidului și cu calculele  electorale pentru primul tur. Am putea spune că este insuficientă. Cu procentele de  acum, Nicolae Ciucă nu prinde turul doi. Și dacă nu-l prinde pierde și partidul. Congresul de  duminică  n-a  fost o operațiune care să lanseze un proiect liberal. A fost doar o formalitate, ca și dispensa acordată pentru lipsa de  vechime. La  ce a folosit  risipa de  energie? Să se mai  vorbească de Nicolae Ciucă. Ceea ce mi se pare  foarte puțin. Scandalul cu panourile, cu cartea, cu Nassiriya au trecut. Dacă desemnarea prin votul congresului a fost doar un „sîc, uite că l-am desemnat pe el!”, atunci a avut o miză infimă. Șocul cel mare, un impact  important ar fi venit de la  anunțarea unui proiect de  țară pe care generalul să-l  detalieze în  lunile care urmează. Așa, doar pentru o simplă demonstrație de unanimitate nu valorează mare lucru. Ce au  câștigat liberalii cu acest congres? Care este ideea principală pe care au lansat-o?

Dacă parcurg discursul generalului  sau ale celorlalți, rămînem cu multe complimente colegiale la adresa președintelui PNL și cu promisiunea că totdeauna și-au dorit să facă o coaliție de dreapta.

„Petrec mult timp în contact cu oamenii și vă spun că cei care ne privesc cu neîncredere îmi transmit principalul motiv ca fiind acela al colaborării politice cu PSD. Noi am discutat, nu ne-am îndoit că vom pierde puncte electorale. Am fi vrut să facem Coaliție de dreapta, dar imaturitatea politică a făcut imposibilă continuarea alianței. O spun clar, ne dorim să facem o Coaliție cu partide de dreapta. Aceasta a fost mereu prima opțiune și așa va fi. Mai mult, aceasta este și opțiunea pe care o românii o exprimă la urne. Doar că vrem un partener previzibil pe care să ne putem baza, matur și responsabil. Guvernarea țării în actualul context nu e joacă de copii. Îi așteptăm să se maturizeze, să  înțeleagă lecția dată de români la alegeri și îi asigur că au în PNL un partener”.

Simplu spus, liberalii s-au limitat la  a  formula o dorință politică și la o săgeată către USR, partidul care  rîvnește la același electorat. Mie unul mi se pare puțin.

La toate celelalte care au agitat agenda publică, la cîte campanii au fost declanșate (pe bune sau pe povești) pe seama lui Nicolae Ciucă, ar fi  fost de încercat un moment  de răscruce. Un proiect, o idee, un  adversar definit, o delimitare, ceva important, cu ecou. Un Nicolae Ciucă drept copie mălăiață a lui Klaus Iohannis nu  poate aduce o calificare în turul doi. Dacă se califică în finală, PNL-ul se salvează. Dacă  președintele PNL nu iese între primii doi, la parlamentare,PNL-ul  riscă să cadă sub 10%. Or, în fața unui asemenea pericol rezultat dintr-un calcul teoretic, PNL-ul și Nicolae Ciucă ar fi trebuit să conceapă acest  congres ca o referință, nu ca un carnaval de simpatie și susținere.

Le lipsește ideea, proiectul, conceptul  sau se tem că li-l fură cineva și-i plagiază? Vocea lui Nicolae Ciucă așa cum este ea susține ce? Pace, democrație, economie de piață, prietenie și parteneriat strategic? Și Lelea Floarea susține cam același lucru. Poate chiar mai vesel, mai pitoresc și mai convingător.  În fapt, nu avem nici cea mai vagă idee  care este  proiectul PNL în situația dată. Să transmită ce primește de la Comisia Europeană și de la Washington? Ajunge Digi TV!

Nicolae Ciucă poate fi liniștit. Contează pe PNL și PNL-ul contează pe dînsul. Numai că, de-a lungul anilor, PNL-ul a contat și pe Cataramă, și pe Vasilică Cîțu, și pe Ludovic Orban, și pe Traian  Băsescu, și pe Vasile  Blaga, și pe Alina Gorghiu, și pe Klaus Iohannis etc.

Cu atîtea antecedente, ar putea să citească mai atent în trecutul recent pentru a nu se nenoroci în anii care urmează.

PNL-ul de azi seamănă prea mult cu cel de la candidatura lui Klaus Iohannis și prea departe de țara de azi, de frămîntările ei și de psihologia electoratului tînăr.