Spectacole şi concerte pentru Şerban Ionescu

Încă o dată societatea românească demonstrează că în cazuri-limită îşi regăseşte solidaritatea.

În vara anului 2011, actorul Şerban Ionescu a fost diagnosticat cu borelioză, după ce a fost muşcat de o căpuşă, la vânătoare, starea lui medicală fiind destul de gravă. Borelioza este o maladie care afectează sistemul muscular şi cel neurologic. Tratamentul medicilor de la spitalul SRI “Agappia Ionescu” nu a avut efectul scontat, aceştia fiind de părere că actorul ar avea şanse reale să se facă bine în străinătate, unde au fost tratate mai multe astfel de cazuri.

În acest moment orice sumă este binevenită întrucât tratamentul împotriva bolii lui Şerban Ionescu se ridică la zeci de mii de euro lunar.

Privind cariera sa de aproape trei decenii, e greu de stabilit dacă teatrul şi filmul i-au adus cele mai mari satisfacţii. Absolvent al IATC, la clasa condusă de Amza Pellea, el se aseamănă în multe privinţe maestrului său, de la ţinuta maiestuoasă, care i-a asigurat roluri eroice, până la abordarea partiturilor de dramă şi de comedie. În teatru, în spectacole precum “Dineu cu proşti”, “Richard al III-lea”, “Saragosa 666”, “Doi tineri dinVerona”, “Comedia erorilor”, “O scrisoare pierdută”, “Troilus şi Cresida”, “Visul unei nopţi de vară”, “Apus de soare”, “Crimă pentru pământ”, a reuşit să treacă rampa şi să se impună. Filmografia sa este, de asemenea, impresionantă, marcată de colaborarea constantă cu regizori importanţi, precum Sergiu Nicolaescu (“Mircea”, “Capcana mercenarilor”, “Oglinda”), Mircea Mureşan (“Blestemul pământului, blestemul iubirii” şi “Horia”), Constantin Vaeni (“Imposibila iubire”, “Buzduganul cu trei peceţi” şi “Acasă”), dar şi în numeroase seriale de televiziune, precum “Lumini şi umbre”, în regia lui Andrei Blaier, “Tandreţea lăcustelor”, în regia lui Dan Necşulea, “Adio Europa”, în regia lui Tudor Mărăscu, “Fetele marinarului”, de Sebastian Voinea şi Valentin Hotea, dar şi de tineri cineaşti precum Marius Barna, Călin Netzer…

După un concert caritabil care a avut loc în 21 mai în “Silver Church”, la care au răspuns prezent muzicienii Lucian Viziru, Mihai Mărgineanu şi trupele “Viţa de Vie”, “Vunk”, “Bere Gratis” şi “Dark Town”, toţi banii strânşi din vânzarea biletelor vor fi donaţi marelui actor.

Şerban Ionescu în rolul Pierre Brochant

De asemenea, “Vision Production” vă invită miercuri, 30 mai, ora 21.00, tot în “Silver Church”, la un concert cu strângere de fonduri. “O mână de oameni cred în viaţă – alătură-te lor şi vino să-i oferim unui munte de om şansa la viaţă. Pentru că încă mai crezi în oameni de cultură”. Vor fi prezenţi pe scenă: Puya, Doc, Deliric 1,Vlad Dobrescu, Don Baxter, Pacha Man, Karie, Legalize, Bibanu mixXl, Dragonu, Flou Rege, Camuflaj, Chimie, Dj Albu şi Cristyz.

Cei care doresc să îl ajute pe actor pot dona bani în contul deschis pe numele acestuia sau la numerele de telefon afişate mai jos:

Număr cont: RO 19RNCB0318050015460001 Titular: ŞERBAN IONESCU

Banca Comercială Română

0900 900 370: 2 euro/apel

0900 900 374: 10 euro/apel

O distribuţie de nota 10 în “Gaiţele”

Lumea teatrului nu putea să nu reacţioneze la drama actorului. Unul dintre cele mai iubite spectacole ale Teatrului “Odeon” şi cel mai longeviv din repertoriul actual, “Gaiţele”, o comedie cu umor irezistibil, ce a adus zâmbetul pe chipul atâtor spectatori, împlineşte pe 27 mai, 10 ani de la prima reprezentaţie.

Spectacolul, în regia lui Alexandru Dabija, a numărat timp de un deceniu peste 150 de reprezentaţii, a adunat mii de aplauze şi se bucură în continuare de o distribuţie de nota 10: Dorina Lazăr, Constantin Cojocaru, Ionel Mihăilescu, Marius Stănescu, Carmen Tănase, Virginia Rogin, Elvira Deatcu/ Paula Niculiţă, Dana Voicu, Petre Nicolae, Ana Maria Moldovan, Pavel Bartoş.

Încasările din vânzarea biletelor la reprezentaţia din 27 mai, ora 19.00, vor fi donate actorului Şerban Ionescu, care a fost angajat al Teatrului “Odeon” în perioada 1992 – 2004.

Râdem, dar mai râdem şi pe gânduri din când în când

Ultimul spectacol în care actorul Şerban Ionescu a evoluat a fost “Dineu cu proşti”, de pe scena Teatrului Naţional, primit cu ovaţii şi vii aplauze. La iniţiativa sindicatelor din cadrul “Teatrului Naţional Bucureşti” şi cu aprobarea Consiliului Administrativ, spectacolul “Dineu cu proşti” a fost programat (în afara repertoriului săptămânal curent al teatrului, din 25 şi 26 mai, ora 20.00) şi în data de 26 mai, la ora 11.00. Încasările, de asemenea, vor fi donate pentru Şerban Ionescu.

La Teatrul Naţional din Bucureşti, această comedie amară cu „Dineu cu proşti” înseamnă piesă foarte bună, actori excelenţi, regie simplă, dar seducătoare. Totul sună adevărat, publicul nu e înşelat de la început şi până la sfârşitul ultimului act cu vreo monedă calpă.

Nu pierdeţi această spumoasă piesă scrisă de actorul, dramaturgul şi scenaristul francez Francis Veber, căruia conaţionalii i-au atribuit titlul de „regele farsei”. Este o piesă care suie şi coboară în comicul de situaţii, precum vagonetele de la montagne-russe ori cabinele de la roata parcului de distracţii, doldora de hohote de râs, răsplătiţi de preaplinul talentului unor mari actori care sunt când pe culmile speranţei, când în adâncul deznădejdii.

Alegerea lui Ion Caramitru, care semnează regia spectacolului de la Teatrul Naţional, este excelentă, dovadă că publicul are nevoie să se destindă, să se amuze în această lume atât de complicată. Spectacolul, magistral condus, este ca un dar menit să descreţească frunţile şi starea noastră de spirit, întunecată de atâtea tăieri de venituri şi curbe de sacrificiu. Publicul a primit acea gură de oxigen care ne aduce aminte de talentul scriitorului şi talentul actorului pe care nu le poate înlocui nimic, nici efectele de lumină şi improvizaţiile minimaliste, nici pornografia ori şarja contextuală. „Râs 100%, fără impozit şi TVA. Râdem pe zi ce trece mai puţin, nu doar din lipsă de timp. Eroii piesei vor să râdă şi ei şi, forţând distracţia cu proştii pescuiţi din lumea din jur, ajung să râdă de ei înşişi”, scria Bedros Horasangian.

Şerban Ionescu şi Horaţiu Mălăele în Dineu cu proşti. Foto Augustin Bucur

Spectacolul a fost lansat la apă iubitorilor de comedie de cursă lungă şi a făcut furori. Burlescul, comicul, tradiţionalul inundă apartamentul locuit de sofisticatul Pierre Brochant, interpretat remarcabil de Ion Caramitru, care l-a înlocuit pe Şerban Ionescu după îmbolnăvirea acestuia. Pe scenă năvăleşte „Prostul” François Pignon, un soi de Francisc de Assisi lunatec, Porumbelul care face să nu rostească vreun cuvânt fără să nu iasă şi porumbelul din gură, interpretat magistral de Horaţiu Mălăele. Pierre Brochant, cinic, dezabuzat, l-a ales pentru grupul său de amici pe acest François Pignon, pe post de trufanda pentru unul dintre dineurile lor, în care consumul de adrenalină şi baia de superioritate se consumă aruncând în arena privată un prost, un om cu IQ cât mai aproape de zero. Prostia înlocuieşte gladiatorii de pe vremuri, ea a fost aleasă de aceşti fanfaroni ai inteligenţei şi superiorităţii pe post de coridă, de spectacol de circ sau de joc electronic.

Scrisă bine, cu replici care ţintesc precum floreta, piesa franţuzului Francis Veber amestecă toate ingredientele ca să ne ofere din plin râsul tămăduitor. François Pignon e un rol-mănuşă pentru Horaţiu Mălăele şi creează un tandem memorabil cu închipuitul Pierre Brochant, saturat de ofensiva veleitarilor şi a ofertelor lor editoriale, la limita mediocrităţii şi imbecilităţii, adeseori.

În jocul lui Horaţiu Mălăele descoperim mai multe efigii comice, de la Păcală şi Miticii lui Caragiale la Sancho Panza şi Dănilă Prepeleac, de la prostul lui Rebreanu la Moromete când încearcă să-şi ia revanşa în Poiana lui Iocan, simbolul universal al timidităţii şi al sforţărilor de a capacita interesul semenilor egoişti în deciziile lor. Îi dau replica Medeea Marinescu, Alexandru Bindea, Dorin Andone, Costina Ciuciulică, Tomi Cristin, Alexandru Georgescu.

Râde mai bine cine râde la urmă, se spune în popor. Francezul Francis Veber ştie bine această butadă şi o foloseşte cu prisosinţă în construcţia comediei sale pline de savoare. Jocul cu semenii reduşi la condiţia de piese de joc, ca la şah, la Tarot, la atâtea jocuri, se plăteşte cu vârf şi îndesat şi descoperim că părerea multora despre sine nu e în fond decât o cacealma, când nu înseamnă o josnică trişare. Jocul nu poate înlocui iubirea, prietenia, fidelitatea, încrederea.

Râdem, dar mai râdem şi pe gânduri din când în când. Ritmul şi strălucirea spectacolului ne cuceresc. Plecând spre casă după căderea cortinei, ni se face teribil de dor să redevenim mai umani.