Sportul național politic al lichelismului

Devine tot mai explicit faptul că România se află sub ocupația unei așa-zise clase politice de mercenari, de toate rangurile.

Teoriile conspiraționiste câștigă teren, evident într-o altă direcție, acestea aglutinând un idealism trădat, centrate pe fatidicul pericol extern, deloc operabil în chestiune.

Reprezentanții României, ai comunităților locale, europarlamentari, care nu dau seamă nimănui, au trecut de la mercenariatul intern la cel extern. Așa este vidat de conținutul reprezentării românești votul de la Bruxelles.

Europarlamentarii români se află la dispoziția celor cu influență în loc să ceară sprijin și soluții pentru deblocarea României.

Acești europarlamentari sunt principalii vinovați de fundătura în care a fost aruncată țara, expusă astfel populismului și unor curente antieuropene.

Proiectul european se diminuează pe zi ce trece în România, imobilismul și incapacitatea reprezentării dovedite de Klaus Iohannis întreținând un dezastru inclusiv de natură imagistică.

Politicienii rezultați din acest mod de selecție nu sunt altceva decât proiecțiile unor interese deseori criminale, acționând ca atare, chiar dacă în contradictoriu.

Cei cu eticheta de european la butonieră își declamă în fapt propriile proiecte de ariviști în slujba altor comunități a căror solidaritate cu cele din România nu se regăsesc în realitatea curentă.

De la presupuneri, erori de orientare, lipsă de experiență, se poate constata că s-a trecut direct la acțiuni de subminare concretă a României.

Într-un asemenea context comunitar, stabilirea agendei interesului național, ca obiect general valabil, de la președinte la cel mai tânăr debutant salariat în structurile de reprezentare a statului nu mai poate fi relativizată.